Judecând după declarațiile șefului FMI, cea mai mare organizație financiară supranațională și-ar dori să revină în anul 1944 sau cel puțin să repete anul 1944, sub pretextul pandemiei COVID-19. În spatele unor declarații tari ale conducerii FMI despre necesitatea ajutorării lumii în depășirea consecințelor economice și umanitare ale pandemiei, probabil se ascunde probabil ceva mai mult, iar în considerentele umanitare ale liderilor structurii financiare, a cărei reputație în țările în curs de dezvoltare este una negativă, ar putea crede doar o persoană naivă, care nu a văzut niciodată cum niște datornici ai acestei organizații de la Washington au redus programele sociale și au vândut la un preț derizoriu întreprinderile de stat, în numele îndeplinirii “cerințelor FMI privind însănătoșirea economiei”.
Ar trebui să le dăm dreptate oponenților noștri americani: toate tentativele statelor care nu fac parte din clubul de elită colonialist G7 de a prelua controlul asupra FMI nu au avut sorți de izbândă, în pofida faptului că anumite progrese în sporirea influenței Chinei (sau chiar a Rusiei) în procesul de luare a deciziilor în interiorul organizației au fost totuși înregistrate. Însă, în ansamblu, principalul creditor al statelor în curs de dezvoltare (în esență, „principalul Shylock al planetei”) se orientează în continuare spre promovarea acelei versiuni a “globalizării”, care în niciun caz nu poate fi considerată una echitabilă.
Dacă la începutul epidemiei COVID-19 presa și experții occidentali erau îngrijorați de vitalitatea acestei versiuni a globalismului și se temeau de o de-globalizare, atunci, acum “Shylock global” constată că are nevoie de o nouă conferință de la Bretton Woods, adică actuala schemă a globalizării (edificată odată cu înființarea fondului în 1944) a devenit principala victimă a pandemiei și atât timp cât ”cadavrul mai este cald”, trebuie lansată o nouă versiune, cu o imagine îmbunătățită, construită pe promisiunile de a nu mai promova o agendă total ”canibală”.
Într-o adresare oficială, prilejuită formal de aderarea Andorrei la FMI, directorul executiv al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Gheorgieva, a anunțat că acum este un moment istoric:
“În timp ce noi așteptăm cu nerăbdare posibilitatea de a saluta Andorra, în calitate ei de cel de-al 190-lea membru, activitatea FMI reprezintă o mărturie a valorilor cooperării și solidarității, pe care se construiește fraternitatea umanității. Astăzi în fața noastră apare un nou “moment” Bretton Woods. Pandemia, care a răpit peste un milion de vieți. Catastrofa economică, care va reduce economia globală cu 4,4 la sută în acest an și va determina o reducere a producției cu 11 trilioane de dolari în anul următor. Disperarea umană de nedescris în fața unor șocuri uriașe și creșteri a sărăciei pentru prima dată în ultimele decenii. Din nou în fața noastră se află două sarcini enorme: combaterea crizei astăzi și edificarea unui viitor mai bun”.
Astăzi nu este nevoie să polemizăm despre necesitatea luptei cu criza economică globală, însă cu concepția că “un viitor mai bun” pentru întreaga umanitate va fi edificat de FMI – putem și trebuie să polemizăm, mai ales că apelarea la experiența conferinței Bretton Woods din 1944 arată frumos și convingător doar pentru un funcționar de la Washington. Merită să menționăm aici un episod apocrif de la acea conferință, la care 44 de reprezentanți ai mai multor state au semnat statutul FMI. Diplomații sovietici, care au fost invitați la conferință, au părăsit-o după ce au luat cunoștință de regulile propuse de activitate a noului fond global de creditare, comunicându-le organizatorilor că noua structură va deveni doar „o filială a Wall Street”. Prognoza s-a adeverit în totalitate, însă în niște forme pe care nici nu și le-ar fi putut imagina negociatorii sovietici.
Există toate temeiurile să bănuim că așa-numitul “Bretton Woods 2.0” va lucra în conformitate cu aceleași principii. Spre exemplu, directorul executiv al FMI, pe fundalul pandemiei și catastrofei economice care chinuie statele în curs de dezvoltare, din anumite motive este îngrijorat de transparența acelor datorii pe care aceste state deja le-au acumulat. Pentru a înțelege motivul real al îngrijorărilor este nevoie de o traducere din limbajul birocratic de la Washington în rusă și de o mică incursiune în istorie.
Iată ce propune FMI acum:
“Trebuie să avansăm spre o mai mare transparență a datoriilor și consolidarea coordonării creditorilor. Ne inspiră discuțiile din G20 cu privire la “o bază comună pentru reglementarea datoriei suverane”, precum și îndemnul nostru pentru îmbunătățirea arhitecturii de reglementare a datoriei suverane, inclusiv participarea sectorului privat. Noi, împreună cu statele membre, vom sprijini politica lor”.
S-ar părea că totul este despre cum “să fie bine și să nu fie rău”, însă așa precum expresia “respectarea ordinii mondiale, bazate pe reguli” din gura unui diplomat american presupune “Rusia trebuie să returneze Crimeea”, așa și în cazul dat formularea “transparentizarea datoriilor” nu e despre transparență, ci despre China. În februarie, publicația economică japoneză Quartz a scris despre lupta FMI și Băncii Mondial cu ascensiunea influenței chineze în țările în curs de dezvoltare:
“(FMI și Banca Mondială – n. r.) sunt îngrijorate de influența Chinei, care, chiar dacă nu este cel mai mare creditor, a devenit o sursă de capital extrem de influentă în țările africane, care nu dispun de multe opțiuni din cauza unor parametri economici slabi (...) China propune un pachet comod de finanțare și (o ulterioară n. r.) asistență prin intermediul întreprinderilor sale de stat pentru realizarea proiectelor de infrastructură atât de necesare pe tot continentul. Potrivit președintelui Băncii Mondiale, David Malpass, problema constă în lipsa transparenței.
“Una dintre problemele practice cu care ne confruntăm constă în faptul că unii dintre noii creditori nu sunt membri ai Clubului de la Paris și din acest motiv, cred, când vorbim despre acest lucru, oamenii trebuie să înțeleagă că e vorba de China”, a spus Malpass. “Ei (structurile chineze n. r.) au sporit volumul de împrumuturi, fapt care într-un anumit sens, este bun. Vrem să credităm mai mult statele în curs de dezvoltare. Însă (...) adesea în aceste contracte există un punct cu privire la confidențialitate care interzice Băncii Mondiale sau sectorului privat să vadă care sunt condițiile acordului”.
În mare parte, FMI și-ar dori ca problema cui le va ierta datoriile China, nu doar la nivel de instituții de stat, dar și la nivel de companii private, să o decidă nu China în negocierile bilaterale, ci în cadrul unui format multilateral, cu participarea FMI și statele occidentale. Acest lucru se prezintă nu doar ca o tentativă de a edifica o nouă fraternitate financiară mondială, ci ca o dorință de a salva cu orice preț acea schema colonială de creditare a statelor în curs de dezvoltare, căreia Beijingul îi pune bețe în roate. Mai mult: pornind de la aceleași considerente, de ce conducerea Fondului nu i-ar cere Rusiei “să ierte” cele trei miliarde de dolari pe care Ucraina le datorează prin eurobonduri? A acuza Moscova de lipsa unei transparențe și lipsa unei dorințe de a ajuta unei țări afectate de COVID-19 este un gest perfect în stilul Fondului.
Un alt principiu în baza căruia FMI vrea să edifice un viitor global luminos reprezintă o amenințare directă la securitatea economică și bugetului de stat al Rusiei:
“Așa cum pandemia a arătat că nu mai putem să ignorăm măsurile de prevenire în sfera sănătății, nu mai putem să ne permitem ignorarea schimbării climatice – e cel de-al treilea imperativ.
Atragem o atenție deosebită schimbărilor climatice pentru că aceasta are o semnificație decisivă la nivel macro și creează niște amenințări majore pentru creștere și prosperitate. De asemenea, este o chestiune critică pentru oameni și pentru planetă (...).
Studiile noastre arată că, la o îmbinare corectă a investițiilor ”verzi” și prețurilor mai mari la hidrocarburi, am putea ajunge la zero emisii în 2050 și să ajutăm la crearea a milioane de noi locuri de muncă. Dispunem de niște oportunități istorice de a edifica o lume mult mai ecologică, dar și mai prospere și mai bogată în locuri de muncă. În condițiile unor rate de bază mici, investițiile corecte de astăzi vor putea aduce dividende de patru ori mai mari mâine: prevenirea unor pierderi în viitor, stimularea profitabilității, salvarea vieților și crearea unor beneficii sociale și ecologice pentru toți”.
Iată ce înseamnă în practică acest lucru: statele din Occident, care timp de 150 de ani au avut posibilitatea să beneficieze de rezultatele progresului tehnologic, devenit posibil datorită exploatării masive a hidrocarburilor, vor rămâne bogate, iar restul lumii va fi supus unei constrângeri umilitoare, spre o sărăcie eternă, sub pretextul “protecției climei” care, în esență, presupune interzicerea energiei electrice ieftine, combustibil accesibil, prețuri accesibile la energie termică iarna și chiar posibilitatea elementară de a se bucura de alimentarea neîntreruptă cu energie electrică.
Singurele locuri de muncă pe care le crează energia verde sunt locurile de muncă pentru demnitarii internaționali, activiști ecologiști și profituri pentru acționarii companiilor europene și americane din domeniul energiei verzi, care vor putea vinde cu forța propria producției la prețuri exorbitante din contul statului sau consumatorului. “Prețurile mari la hidrocarburi”, despre care vorbește șeful FMI, reprezintă un precursor al așa-numitor “taxe pentru hidrocarburi”, cu care Uniunea Europeană amenință periodic Rusia, drept răzbunare pentru tupeul de a avea propriul gaz și petrol ieftin.
În cazul introducereaii unor taxe pentru hidrocarburi împotriva Rusiei, exportatorii noștrii (prin urmare, bugetul Rusiei și programele sociale) vor pierde zeci de miliarde de dolari pe an, în schimb fanii Gretei Thunberg și adepții economiei verzi vor fi fericiți. Viitorul luminos, pe care ni-l prezintă FMI este o distopie, scrisă cu utilizarea limbajului lui Esop, demn de un Orwell: ecologia înseamnă sărăcie, transparență – subordonarea Washingtonului și FMI. Într-adevăr, suntem în fața unui moment istoric, însă nu unul pentru “Bretton Woods 2.0”, ci pentru uciderea definitivă a monstrului globalizării care s-a născut în SUA, în 1944.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
