În ultima vreme, pe fundalul problemelor legate de finalizarea construcției ”Nord Stream - 2”, tot mai des auzim în mass-media că: „Fără livrările rusești, Europa va plăti pentru GNL-ul american mult mai scump”, menționează Alexander Sobko pentru RIA Novosti.
Criticii acestei teze se amuză, subliniind că același GNL american este vândut la bursa europeană de gaze la aceleași prețuri (și acum, în general, foarte mici) ca toate celelalte gaze.
Cine are dreptate? Viața, ca întotdeauna, este mai complicată decât schemele simple: vă propun să facem lumină aici.
Pentru început, să ne amintim că ”Nord Stream - 2”, în mare parte, este construit pentru a înlocui cea mai mare parte a tranzitului ucrainean, întrucât în viitor nu ne așteptăm la o creștere semnificativă a exporturilor (comparativ cu „standardul” de 200 de miliarde de metri cubi pe care l-am văzut în ultimii ani) de gaze rusești. Iar tranzitul ucrainean (cel puțin pentru moment) permite transportul unor volume curente. Prin urmare, s-ar părea că nimic nu se va schimba din perspectiva echilibrului dintre cerere și ofertă.
Mai mult, tranzitul ucrainean a fost plătit pentru patru ani (câte 40 de miliarde de metri cubi pe an), iar ”Nord Stream - 2” va avea o capacitate de 55 de miliarde. Adică, în acest stadiu de raționament, un refuz ipotetic de a finaliza construcția ”Nord Stream - 2” pentru totdeauna sau pentru o perioadă nedeterminată va duce doar la pierderi financiare evidente pentru Gazprom (la urma urmei, sumele mari pentru construcții vor trebui pur și simplu anulate), dar nu va putea forța Europa să cumpere GNL-ul american în loc de gazele rusești.
Prin urmare, dacă pornim de la teza conform căreia partea americană, creând dificultăți pentru NS-2, intenționează să obțină o nouă nișă pentru propriul GNL (la capacitatea ”Nord Stream - 2” sau a tranzitului ucrainean actual - adică aproximativ 50 de miliarde de metri cubi de gaz), acesta înseamnă un singur lucru: după blocarea NS-2, tranzitul ucrainean în sine ar trebui să se oprească (indiferent din ce motive: uzura conductei, valoarea prohibitivă a tarifului de tranzit sau alte circumstanțe).
Să judecăm mai departe. Va ajuta acest lucru GNL-ul american?
În primul rând, în orice caz, gazul (și GNL) se va scumpi, eliminarea a 50 de miliarde de metri cubi de pe piață este un volum destul de semnificativ pentru comerțul mondial. Prețurile de schimb mai mari vor duce inevitabil la marje mai mari în vânzările de GNL din SUA.
În al doilea rând, cel mai important lucru. Trebuie reamintit aici că, în cadrul exportului actual de gaze lichefiate, SUA primesc, în orice caz, o plată garantată pentru lichefiere. Comercianții suferă de cotații globale scăzute. Adică Statele Unite, în general, nu trebuie să stimuleze cumva vânzarea de GNL de la fabricile deja construite.
Este mult mai important ca GNL-ul să fie contractat din proiecte noi. La urma urmei, după ce acum importatorii de GNL din Statele Unite se confruntă cu o situație în care nici măcar nu cumpără combustibil, ci plătesc o taxă obligatorie de lichefiere (care reprezintă aproximativ jumătate din prețul final al GNL), va fi dificil să convingi pe cineva să contracteze noi livrări în astfel de condiții. Și există încă multe proiecte nerealizate. Iată aici ar putea fi utilă piața europeană.
De aici, de fapt, urmează contradicția aparentă asupra căreia am început să medităm chiar de la început. Da, acum GNL-ul american, ca oricare altul, este într-adevăr vândut, inclusiv în Europa, la prețuri mici. Există o criză pe piață, dar produsele trebuie vândute încă undeva, fabricile au fost deja construite, iar comercianții au contractat achiziția pe bază de "lichefiere sau plată".
Pe de altă parte, și Europa trebuie să înțeleagă că gazul american ieftin este un surplus, care în alte circumstanțe va merge rapid pe piețele asiatice, adesea mai profitabile. Dacă se vor dori livrări garantate - semnați un contract pe termen lung și plătiți mai mult.
Cu cât va fi mai scump GNL-ul american în comparație cu alte livrări de gaze?
Trebuie remarcat aici că în prezent există trei opțiuni principale pentru prețul gazului (GNL): (1) spot, (2) legat de petrol și (3) pentru GNL-ul american, pe baza prețului intern al gazului plus taxele de lichefiere.
Se crede că, atunci când piața își va reveni la normal, prețul de schimb al gazului va fi de aproximativ 200 dolari pentru o mie de metri cubi. Aproximativ aceleași vor fi prețurile la gazul petrolier - când un baril va fi cam 50 de dolari. În orice caz, acum Gazprom își vinde deja cea mai mare parte a gazului său către UE legat de prețurile de piață, deci este mai bine să ne ghidăm de aceste cotații, mai degrabă decât de cele ce țin de petrol.
Și la ce preț va fi livrat GNL-ul american? Prețul său depinde de costul gazului din Statele Unite (fluctuează și acesta este principalul factor de incertitudine), costul lichefierii și costul livrării către Europa. Fără a intra în detaliile de calcul, putem vorbi despre intervalul de la 220 la 270 de dolari pentru o mie de metri cubi.
Cu alte cuvinte, dacă inițial, în 2013, GNL-ul american părea mai ieftin decât al concurenților (atunci exista petrol scump și GNL mai scump pe piața spot), apoi în condițiile actuale (petrol mai ieftin, concurență mai mare în GNL) se dovedește a fi mai scump.
Încă o întrebare. Și de ce, mă rog, Europa ar trebui să cumpere exact GNL american. De ce nu cel din Qatar sau din Rusia?
Cu atât mai mult că nu va fi surprinzător dacă în viitorul apropiat o parte din gazul din Qatar va fi vândut în funcție de prețurile de pe piețele de schimb?
În afară de aspectele legate de relația specială dintre UE și SUA, nu există un alt motiv. În general, UE poate înlocui un eventual deficit cu orice gaz.
S-ar putea ca anume din această cauză, acum vorbim despre un schimb: mai multe terminale noi de GNL în Germania sunt adaptate special pentru GNL-ul american (să zicem, pentru 10-20 miliarde de gaze, sau 20-40 la sută din capacitatea NS-2) în schimbul permisiunii pentru finalizarea conductei...
Să rezumăm
În primul rând. Înlocuirea gazului rusesc cu GNL-ul american este posibilă numai dacă sunt îndeplinite simultan două condiții: închiderea proiectului NS-2 și încetarea tranzitului ucrainean. În acest caz, restricționarea exporturilor rusești va susține prețurile pe întreaga piață a gazului.
În al doilea rând. În orice caz, GNL-ul american nu va fi de câteva ori, ci cu 10-30 la sută mai scump decât celelalte gaze de pe piață și, eventual, de același preț - totul depinde de prețurile interne ale gazelor americane. Dar prin încheierea de contracte pe termen lung pentru furnizarea de GNL din Statele Unite, Europa își asumă tot riscul asociat prețurilor interne la gazele din Statele Unite.
La rândul său, GNL-ul american ieftin (și toate celelalte) pe care le vedem acum în Europa este o consecință a excesului de gaze de pe piață: comercianții îl vând pentru a compensa cel puțin parțial pierderile contractelor de cumpărare a GNL-ului american. Dacă Europa va dori livrări garantate de la SUA, atunci va trebui să plătească conform formulei de preț pentru GNL-ul american și nu va putea să refuze.
Și ultimul lucru. Impunând Europei GNL-ul american, Statele Unite nu se gândesc în primul rând la aprovizionările curente, ci la cele de viitor. Este vorba despre noi instalații de lichefiere și furnizarea acestora cu contracte garantate pentru furnizarea GNL. Construcția fabricilor durează aproximativ patru ani și tocmai în acest moment se va încheia actualul acord de tranzit cu Ucraina.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu poziția editorilor.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
