Un editorial de Igor Iușkov
Lumea trece printr-o perioadă de criză. Coronavirusul a dus nu numai la faptul că în multe țări este introdusă carantina strictă și oamenii sunt nevoiți să își schimbe stilul de viață. Vedem și efecte economice semnificative. Piețele de petrol și gaze se confruntă cu fluctuații puternice, care au un impact negativ pentru producătorii de hidrocarburi. Cu toate că, principala cauză a problemelor, atât pe piața petrolului, cât și a gazelor naturale, nu a fost coronavirusul - acesta doar a agravat situația.
De la 1 aprilie - atât cât vor dori
Prețurile scăzute la hidrocarburi sunt cauzate de supraproducție. Câțiva factori s-au dezvoltat simultan pe piața gazelor:
- În 2019, a fost lansat un număr record de instalații de lichefiere a gazelor;
- Companiile europene și Gazpromul rusesc se pregăteau de încetarea aprovizionării cu gaz rusesc prin Ucraina, întrucât concernul rus a avut un conflict cu Naftogaz-ul ucrainean, ceea ce a dus la stocarea unor volume record de gaze în depozitele subterane europene;
- Iarna din 2019-2020 a fost foarte caldă - atât în Europa, cât și în Asia. Ca urmare, Europa a ieșit din sezonul de încălzire cu rezerve record de gaze în instalațiile de depozitare subterane, în timp ce tranzitul gazelor ruse prin Ucraina a continuat. Și din cauza scăderii prețurilor la gazele naturale în Asia, a devenit mai profitabil pentru un număr de furnizori de Gaze Naturale Lichefiate să vândă materiile prime în Europa;
- La sfârșitul lunii februarie, când coronavirusul a început să se răspândească în China, Beijingul a introdus măsuri de carantină care au oprit circulația vehiculelor și au blocat activitatea multor întreprinderi. Drept urmare, consumul de petrol și gaze în China a scăzut și a început să reducă importurile de hidrocarburi. Furnizorii nu au avut de ales decât să redirecționeze aceste volume către alte piețe, ceea ce a dus la un exces al ofertei în Europa și la o reducere suplimentară a prețurilor.
De asemenea, industria petrolieră se confruntă cu o criză de supraproducție. Din 2016, există o înțelegere OPEC+, în care Rusia, OPEC și alte câteva țări au redus volumul producției de petrol, ceea ce a dus la o creștere a prețurilor. Aceasta a fost utilizată de țările care nu erau membre ale cartelului extins. În special, pentru producătorii de ulei de șist din Statele Unite, prețurile actuale au fost favorabile și au crescut producția.
Într-o situație normală, o creștere a producției în SUA ar fi dus la reducerea prețurilor petrolului la un nivel care ar atinge marja de rentabilitate a proiectelor de șist. Practica a arătat că producția de petrol de șist în Statele Unite a încetat să crească când prețul la petrol a ajuns să fie de aproximativ 50 de dolari pentru un baril. Cu toate acestea, coronavirusul, după cum sa menționat deja, a dus la o reducere semnificativă a consumului de petrol în China. Pe măsură ce producția în întreaga lume a rămas la același nivel, o situație de supraproducție a apărut brusc, iar prețurile au început să scadă.
Din 6 martie, membrii OPEC+ nu au putut să ajungă la un acord asupra volumelor unei reduceri suplimentare a producției în vederea stabilizării situației, ceea ce a fost un șoc pentru piață, deoarece de la 1 aprilie, toate țările din lume pot produce atât de mult petrol cât vor dori. În practică, aceasta înseamnă o creștere a producției de către toți cei care o pot face.
Nu mai devreme de luna iunie
Pentru producătorii mari de hidrocarburi, situația actuală are mai multe consecințe negative. O serie de contracte de export pe termen lung de gaze sunt „legate de petrol”. Adică, prețurile gazelor scad odată cu cel al petrolului. Mai mult, problemele apar nu numai în Rusia. Azerbaidjan a început să furnizeze gaze către Turcia prin conducta de gaz TANAP.
În continuare, gazul va merge în Grecia și Bulgaria (1 miliard de metri cubi fiecare), iar la sfârșitul anului 2020, conducta de gaz TAP ar trebui finalizată în Italia. Acum se pune întrebarea cu privire la rentabilitatea ofertei și disponibilitatea cererii în aceste țări. Într-adevăr, peste 46 de miliarde de dolari au fost investiți doar în dezvoltarea domeniului Shah Deniz (baza de resurse TANAP). Baku are nevoie de investiții noi, deoarece un număr de domenii se află în etapa de epuizare naturală: în 2017-2018. Azerbaidjanul a fost deja nevoit să se întoarcă la achiziționarea de gaz rusesc.
Kazahstan suferă, de asemenea, de scăderea prețurilor la hidrocarburi. În afară de scăderea veniturilor din exporturi de petrol și gaze, țara s-a confruntat cu o reducere a cererii de gaze din China. Deși această situație este o problemă temporară, iar până la sfârșitul anului, Kazahstanul ar putea atinge volumele de aprovizionare planificate anterior.
Belarus experimentează un dublu efect al prețurilor mai mici la petrolul și gaze. Pe de o parte, Minskul este un importator de hidrocarburi, deci costul redus este un plus. Cu toate acestea, prețurile la gazul rusesc au fost fixate pentru tot anul 2020 la nivelul de 127 de dolari la o mie de metri cubi. Și petrolul importat nu este consumat doar pe piața internă - exportul de produse petroliere este de aproximativ 11 milioane de tone, dar costul combustibilului pe piața europeană este și el în scădere, ceea ce duce la reducerea veniturilor din export ale Republicii Belarus.
O caracteristică a situației actuale este gradul înalt de volatilitate. S-ar putea ca întregul trimestru, lumea să trăiască într-o situație de concurență acerbă pe piețele energetice globale, iar prețul petrolului nu va depăși 35 de dolari pentru un baril, întrucât principalii producători nu pot ajunge la un acord privind cotele de producție.
Cu toate acestea, până în luna iunie vom avea claritate într-un șir de chestiuni: 1) cât de repede se recuperează China după coronavirus; 2) cât de mult a scăzut cererea pentru resurse energetice în Europa; 3) cât de rapid este redusă producția de petrol de șist în SUA și în proiecte similare (de exemplu, nisipuri de gudron din Canada). Și cunoscând acești parametri, țările OPEC+ vor putea încheia un nou acord, care va duce la creșterea prețurilor la petrol.
