Sancțiuni împotriva Iranului: opinia SUA, greșită

Unul dintre cele mai importante puncte ale „acordului nuclear” cu Iranul expiră în luna octombrie a acestui an; SUA solicită prelungirea lui.

Secretarul de stat, Mike Pompeo, va vizita personal sediul ONU pentru a anunța membrii Consiliului de Securitate despre reintroducerea sancțiunilor împotriva Iranului, scrie editorialistul Irina Alksnispe pagina RIA Novosti.

De asemenea, șeful diplomației Statelor Unite a acordat un interviu pentru Fox News, în care a vorbit în detaliu despre evoluția ulterioară a evenimentelor, așa cum o înțelege conducerea americană.

Potrivit lui Pompeo, „vor fi reintroduse toate sancțiunile” și „lumea va deveni mai sigură”, deoarece „iranienii nu vor avea ocazia să primească sisteme de apărare aeriană rusești, tancuri chinezești și tot ceea ce amenință pacea și stabilitatea în Orientul Mijlociu”.

Dacă alte țări (în principal Rusia și China) refuză să respecte regimul restricțiilor reintroduse de Statele Unite, ele însele se vor confrunta cu sancțiuni. Șeful departamentului de stat a spus că SUA „a făcut deja acest lucru, <...> atunci când țările au încălcat sancțiunile americane existente, am tras fiecare țară la răspundere pentru acest lucru și vom face același lucru în ceea ce privește sancțiunile mai largi ale ONU”.

O altă reanimare accentuată a chestiunii iraniene este legată de apropierea unei date importante - 18 octombrie 2020.

În această zi, expiră unul dintre cele mai importante puncte ale Planului comun și atotcuprinzător de acțiuni (JCPOA, denumit adesea pur și simplu „acordul nuclear”) - embargoul asupra armelor. Până la 18 octombrie, livrările de echipamente militare în Iran sunt permise, dar necesită aprobarea specială a ONU pentru fiecare caz în parte.

SUA s-au retras din JCPOA în 2018, însă apropierea sfârșitului perioadei de funcționare a embargoului privind armele i-a obligat să reintensifice munca cu restul participanților - acest subiect este prea important pentru americani.

Anume în această problemă au suferit un eșec extrem de dureros în urmă cu o săptămână. Washingtonul a încercat - fără succes - să dea o rezoluție prin Consiliul de Securitate al ONU pentru prelungirea embargoului.

Și nu este vorba nici măcar în faptul că Rusia și China și-au folosit drepturile de veto. Statele erau pregătite din timp pentru un astfel de rezultat. Pentru ei este mult mai neplăcut faptul că, în principiu, doar o singură țară i-a sprijinit - Republica Dominicană. Toți ceilalți membri ai Consiliului de Securitate - permanent și temporar - au ales să se abțină. Cu greu ne putem imagina un rezultat mai umilitor pentru Washington, indicând că au obosit pe toată lumea, inclusiv pe cei mai apropiați aliați, cu obsesia lor anti-iraniană.

Dar, evident, acest lucru nu a afectat în niciun fel poziția lor.

Inițial, Donald Trump a respins ideea lui Vladimir Putin de a organiza un summit online asupra Iranului la cel mai înalt nivel. În timp ce președintele rus a prezentat o propunere de summit pentru a preveni o escaladare a situației din jurul Iranului, care amenință să se transforme într-un conflict de proporții, partea americană a declarat că Consiliul de Securitate al ONU este „cel mai bun loc pentru discuții legate de extinderea embargoului privind armele” și a fost în general indignat de faptul că Moscova „a afirmat în mod repetat și inexplicabil că nu există niciun temei legal” pentru a discuta această problemă.

Și iată un nou pas făcut de lui Mike Pompeo, care dă clar de înțeles că Washingtonul nu intenționează să cedeze o iotă și este gata să ia măsuri pentru a-și atinge obiectivul.

Merită să remarcăm coerența și tenacitatea autorităților americane, care ignoră orice obstacole, continuând să se deplaseze în direcția dorită. Problema este că ei se mișcă acum, însă în mare parte bat pasul pe loc. Desigur, se pune întrebarea în privința raportului dintre eforturile lor și rezultatele obținute - și, în general, eficiența unei astfel de abordări.

Timp de mai mulți ani, politica externă americană a fost ghidată de principiul „exercitarea presiunilor, până vor ceda” pur și simplu pentru că a funcționat cu adevărat. Și atât de bine încât amenințarea cu forța era de multe ori suficientă.

Problema este că eficiența acestei abordări a devenit atât de îndoielnică de multă vreme, iar lista eșecurilor din politica externă americană este atât de extinsă încât promisiunile a a-i pedepsi pe toți cei neascultători și a-i forța să aibă comportamentul dorit provoacă din ce în ce mai mult nu frică, ci ironie condescendentă, indiferență și încredere în absența posibilităților Statelor Unite de a obține ceea ce își doresc.

Este imposibil să sperii Rusia și China cu sancțiuni, acestea aflându-se deja în lista statelor asupra cărora au fost aplicate sancțiuni. În plus, de cealaltă parte a balanței se află Iranul, cu o nevoie urgentă de modernizare a armelor și cu disponibilitatea de a plăti pentru aceasta. Care sunt șansele ca americanii să obțină ceea ce doresc cu „statul-proscris” dacă nu au fost în stare s-o scoată la capăt nici măcar cu propriul său aliat, Turcia, care a cumpărat S-400-ul rusesc?

Și țările occidentale, inclusiv cel mai apropiat aliat al Statelor Unite ale Americii, Marea Britanie, care s-au abținut de la votul în cadrul ONU, se pare că nu sunt împotrivă să obțină o bucată din impresionanta piață iraniană a armamentului. Într-atât nu au nimic împotrivă încât nemulțumirile și amenințările partenerului de peste ocean nu le consideră drept motive convingătoare pentru a-și schimba poziția.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova