Pentru cazarea sportivilor a fost făcut un pas fără precedent în istoria mondială - a fost construit un întreg cartier rezidențial. Aspectul capitalei URSS s-a schimbat semnificativ.
Satul Olimpic: Raiul din spatele unui gard înalt
Decizia de a construi în sud-vestul Moscovei un microraion special pentru sportivi a fost luată în 1974, când Comitetul Olimpic Internațional a acordat URSS dreptul de a găzdui Jocurile. Era evident că hotelurile din Moscova nu vor face față fluxului de sportivi și turiști. Nici măcar decizia de a construi mai mult de zece hoteluri și complexe hoteliere nu a salvat situația. Construcția Satului Olimpic a început în 1977.
Inițial au fost examinate mai multe proiecte pentru viitorul microraion sportiv. Potrivit unuia dintre acestea, casele pentru oaspeții Moscovei ar fi trebuit să fie rotunde. De asemenea, a fost planificat să fie amplasat Satul Olimpic în estul capitalei URSS, în zona Izmailovo.
Cu toate acestea, s-a decis construirea unui microraion în sud-vest, mai aproape de complexul sportiv „Lujniki”. De asemenea, s-a decis să nu se experimenteze cu ridicarea construcțiilor, ci să fie făcută în mod standard. Pe locul viitorului Sat Olimpic erau trei așezări rurale - Troparevo, Nikulino și Nikolskoe. Casele de lemn din aceste sate au fost demolate. Doar templul satului Troparevo a rămas intact.
„Satul olimpic în sine a fost un microraion obișnuit pentru acei ani” - spune istoricul Amiram Grigorov. „Dar cu câteva excepții. Casele au fost date în exploatarde împreună cu mobilier, televizoare, lămpi. Pentru sportivii înalți - jucători de baschet, jucători de volei - au fost instalate paturi speciale, mai mari decât media!”
În total, au fost ridicate aproximativ patruzeci de clădiri. Dintre acestea - optsprezece complexe rezidențiale cu 16 etaje, imense pentru acea perioadă. Au fost dotate clădiri separate ale administrației, un centru cultural, un centru comercial, o cantină pentru 4 mii de persoane și o bază pentru antrenament.
Ulterior, clădirea administrației a devenit Muzeu al Apărării din Moscova, centrul cultural - o sală de concerte. O perioadă de timp a existat o centrală telefonică automată pe locul cantinei, care a fost ulterior demolată.
"În Satul Olimpic a existat și o fântână arteziană", spune Amiram Grigorov. „Însă nu s-a reușit finalizarea lui și așa și nu a mai funcționat. Nici după Olimpiadă. Fântâna era centrul Satului Olimpic. Alături de el erau amplasate magazine, discoteca și o cafenea. Intrarea în cafenea era cu plată. Costa scump pentru a acea perioadă - 2 ruble. Însă vizitatorul care plătea intrarea primea gratuit două cocktailuri din lapte făcute pe instalația „Voronej-2”.
Pentru majoritatea cetățenilor sovietici, intrarea în Satul Olimpic era închisă. Satul era înconjurat de un gard. iar la punctul de control se efectua o monitorizare strictă.
"Au fost păstrate amintirile unei angajate a serviciului de informare sportivă din Satul Olimpic", spune Grigorov. În timp ce sportivii lipseau, cetățenii sovietici puteau lua masa și la cantina plină de produse rare. Sortimentul includea crabi, iaurturi, suc ambalat. Totul era servit în veselă de unică folosință. Muncitorii din Satul Olimpic luau acasă linguri în calitate de curiozități. Cine a reușit, a mers la stomatologi - cei mai bun la acea vreme, care lucrau cu materiale importate. În magazine însă numai sportivii aveau voie să facă cumpărături".
În Satul Olimpic permanent se desfășurau concerte susținute de vedetele de estradă. Și barurile de acolo au zguduit imaginația oamenilor sovietici. Acolo se putea gusta whisky sau martini.
Hotelul „Cosmos”: „High-tech”-ul sovietic
Un hotel modern s-a deschis cu un an înaintea Jocurilor Olimpice pe bulevardul Păcii, nu departe de intrarea principală a VDNKh. La inaugurare, pe 18 iulie 1979, a evoluat superstarul de talie internațională Joe Dassin. Într-adevăr, pentru URSS din acei ani hotelul „Cosmos” era ceva incredibil. Hotelul a fost ridicat de constructorii iugoslavi conform unui proiect francez.
"Pentru prima dată în clădire au fost instalate termopane cu trei secțiuni", spune istoricul arhitectural Anna Bronovitskaya. - Un sistem de senzori de-a lungul întregii fațade monitoriza încălzirea și regla temperatura din încăperi. Mai mult, hotelul avea o conductă pentru rufe, care livra lenjerie curată. Pentru prima dată au apărut carduri de plastic în loc de chei. Apropo, aceste carduri puteau fi folosite pentru a plăti în cadrul hotelului. Aici a funcționat și primul bowling din Uniunea Sovietică".
Clădirea are nu întâmplător o formă semicirculară, numită în popor „jumătate de pahar”. Conform planului inițial, hotelul trebuia să oglindească intrarea semicirculară a VDNKh.
„Cu toate acestea, nu a fost posibil să fie amplasat hotelul vizavi de expoziție, spune Anna Bronovitskaya. „La sud de porțiune era strada Cosmonauților, construită conform Planului General din 1935, și nu s-a dorit să fie apropiat tare hotelul de bulevardul Păcii. De aceea clădirea a fost amplasată într-o parte”.
„Izmailovo”: gigant cu o bogată istorie
În 1980, special pentru Olimpiadă, a fost deschis unul dintre cele mai mari din lume complexuri hoteliere - „Izmailovo”. Construcția a durat opt ani. Capacitatea lui era de 5.000 de camere.
"Complexul hotelier la acea vreme era la modă. Acesta era un funcționalism extrem de sever. Trebuie recunoscut faptul că hotelurile din Izmailovo au ajutat foarte mult prin capacitatea lor excepțională. În timpul Olimpiadei, delegații întregi s-au oprit acolo", explică Amiram Grigorov.
În anii 90, aproape întregul complexul hotelier a funcționat pentru deservirea pieței Cherkizovsky. Camerele au fost folosite în loc de depozite. Situația s-a schimbat după închiderea magazinelor de vânzare cu amănuntul. Acum clădirile Grupului de companii Izmailovo aparțin mai multor proprietari. Toți aceștia au reluat prestarea de servicii hoteliere.
Casa Centrală a Turistului
Pentru Olimpiada-80, cel mai înalt hotel din Moscova, Casa Centrală a Turistului, a fost ridicat lângă Satul Olimpic. La capătul sud-vestic al bulevardului Lenin a crescut un zgârâie-nori de 35 de etaje și o înălțime de 138 de metri.
"Hotelul este cel mai mare nu numai din punct de vedere al numărului de etaje", spune istoricul arhitectural Anna Bronovitskaya. „Stilobatul său (baza subsolului) este, de asemenea, cel mai lung din Moscova și are 128 de metri. Stilobatul este paralel cu bulevardul, dar turnul hotelului este întors la un unghi de 45 de grade".
Potrivit istoricului, acest lucru s-a făcut nu pentru efect, ci doar din motive practice. Ferestrele turnului sunt orientate de-a lungul axei nord-sud, ceea ce înseamnă că oaspeții camerelor sunt feriți de soare, care poate da în fereastră dimineața sau seara.
„Nu era nimic de privit de la înălțimea clădirii zgârâie-nori”, recunoaște Bronovitskaya. „Nu întâmplător anume Troparevo este prezentat în filmul lui Eldar Ryazanov „Ironia Sorții” drept exeplul de construcție plictisitoare, tipică. Dar de la înălțime oricum ți se tăia respirația. De aceea arhitecții s-au hotărât la un pas riscant și au construit la etajul superior un restaurant”.
„O rampă mare deschisă le permitea automobilelor să intre direct la etajul doi, chiar la biroul de check-in”, spune Anna Bronovitskaya. „Ce-i drept, imediat după Olimpiadă rampa a fost închisă și nu a mai funcționat. Camerele erau sobre - de exemplu, nu erau băi în camere. Cu toate acestea, a fost amenajat un cinematograf, o sală de concerte și o sală de sport, cafenele, baruri, restaurante, o bibliotecă, o piscină ".
În 2009, Casa Centrală a Turistului a fost reconstruită, iar acum este un loc destul de confortabil, însă deja lipsit de individualitate sovietică.
Centrul de presă: simetrie invizibilă
Până la sfârșitul anilor 70 ai secolului XX perimetrul din preajma bulevardului Sadovoe Kolitzo a rămas neatins de construcții contemporane. Spațiul era dominat de clădirea destul de mare a depozitelor Proviantskie (acum Muzeul Moscovei). Clădirea Centrului Olimpic de Presă a fost concepută drept una ultramodernă (conform standardelor din 1980). Reputația țării depindea în mare măsură de confortul jurnalistic.
"Birourile erau dotate cu cele mai noi tehnologii (mașini de scris moderne)", spune istoricul arhitectural. "Au fost create săli de conferințe confortabile, cu monitoare TV pentru transmisiuni în direct, spații pentru comunicarea de afaceri, cafenele, restaurante. Funcționa legendarul bar valutar, în care mulți moscoviți visau să intre. Cel mai mare laborator foto din Moscova se găsea aici, funcționau oficiul poștal, telegraful, teletipul și faxul”.
Apropo, puțini oameni observă acest lucru, dar clădirea de pe bulevardul Zubovsky 4 formează un singur ansamblu cu depozitele Proviantskie. Dacă primele reprezintă trei spații surde, care se extind în jos, atunci acestea par a fi scoase din clădirea centrului de presă, formând curți interioare.
"Centrul de presă avea un moștenitor", spune Anna Bronovitskaya. "Imediat după Jocurile Olimpice, APN (Agenția de presă Novosti), succesorul legal al Biroului de Informații Sovietic și principalul dispozitiv internațional al URSS s-au mutat în clădire. Agenția a avut noroc. La începutul anilor 70, s-a dorit amplasarea ei în „așezările” de la intersecția bulevardului Lenin cu strada Obrușev. Aceasta, desigur, nu corespundea prestigiului agenției, în care fiecare jurnalist internațional visa să lucreze".
Acum clădirea găzduiește Agenția Internațională de Știri „Russia Today”, o componentă importantă a acesteia fiind agenția Sputnik.
Centrul internațional de comerț: clădirea sovieto-americană
În 1980, a fost deschisă clădirea Sovintzentr, cunoscută acum ca Centrul internațional de comerț. A fost construită împreună cu americanii. Statele Unite au fost reprezentate de miliardarul Armand Hammer, care a semnat contracte încă cu Vladimir Lenin. Grupul de arhitecți a fost condus de arhitectul-șef al Moscovei Mikhail Posokhin. Partea americană a fost reprezentată de Welton Becket, cunoscut pentru clădirile sale de birouri și hoteluri.
"Portofoliul acestei companii a inclus, de asemenea, atracția principală - hotelul din parcul Disney World din Florida", spune istoricul arhitectural Anna Bronovitskaya. „Nu este exclus că locul pentru viitoarea clădire a fost ales chiar de Armand Hammer. Era o curte feroviară pe terasamentul Krasnopresnenskaya. Chiar vizavi a existat o fabrică de creioane fondată chiar de Hammer în 1926".
Construcția a fost realizată de muncitori sovietici și americani.
"Proiectul Centrului internațional de comerț a fost implementat mult mai bine decât majoritatea clădirilor din Moscova din acea vreme", notează Anna Bronovitskaya. „Nu era admisă atitudinea nepăsătoare față de materialele scumpe de import. Carcasă de oțel, panouri de acoperire cu un strat antiincendiar și sticlă vopsită - acestea au apărut pentru prima dată la Moscova ".
Centrul internațional de comerț era pe atunci ceva de neconceput
În turnul cu 20 de etaje se aflau reprezentanțele companiilor străine. Un hotel cu 600 de camere i-a fost atașat, precum și un complex de apartamente pentru străinii care locuiau permanent la Moscova. Mulți reprezentanți ai mass-media străine în timpul Olimpiadei s-au cazat în acest complex.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
