Pe fundalul unor proteste de proporții provocate de moartea lui George Floyd, când, luptând împotriva rasismului polițiștilor americani, demonstranții din Londra au luat cu asalt reședința premierului britanic, în lumea occidentală s-a prăbușit pe neobservate un nou bastion al unor norme unanim acceptate: inadmisibilitatea implicării tinerilor în conflicte politice acute.
Un pas decisiv în această direcție l-a făcut mediul de afaceri.
Mișcărilor protestatare li s-a alăturat și corporația Lego, care și-a declarat solidaritatea cu populația de culoare. Compania a renunțat la publicitatea seturilor de jucării în care există clădirile secțiilor de poliție, a unităților de pompieri, mașini de patrulare, figuri ale polițiștilor și criminalilor, precum și la orice alte elemente care se asociază cu forțele de ordine.
Experimentul macabru la care Occidentul supune noua generație nu mai surprinde pe nimeni. Au devenit o normă știrile despre o nouă infiltrare în mințile (și trupurile) copiilor a ideologiei corectitudinii politice liberale în cea mai radicală formulă a ei, fie că este vorba de uciderea publică a unei girafe într-o grădină zoologică sau procedură medicală de încetinire a maturizării sexuale în cadrul politicii de libertate a autoidentificării de gen.
Toate aceste lucruri reprezintă o parte importantă a unei sciziuni care polarizează și mai mult societatea occidentală, partea ei matură. Totuși, până mai ieri componenta politică nu a vizat direct copiii.
Liberalii și conservatorii se confruntau dur pentru influența lor asupra minților tinerilor, însă pentru ambele tabere era important ca toți copiii să crească niște cetățeni cu respect față de lege, care trăiesc conform unor reguli prestabilite. Ideea era valabilă indiferent dacă este vorba de un redneck din Texas cu un arsenal legal de zeci de arme sau un hipster rafinat genderfluid din New York, al cărui sensibilitate interioară are nevoie de o porție zilnică de marijuana medicinală. Țara este una pentru toți, iar statul, indiferent cine îl conduce acum, e comun pentru toți.
Anume această logică la timpul ei le-a permis Statelor Unite să-și creeze un sistem politic eficient și o educație patriotică a cetățenilor de la cea mai fragedă vârstă. În această educație s-a pus accentul pe avantajele și realizările Americii, au fost atenuate neajunsurile și s-a menținut o unitate națională.
Brutalitatea poliției, inclusiv cu urmări fatale, precum și alte încălcări ale legii, admisă de oameni care tocmai au menirea s-o apere, se întâmplă oriunde. Însă instituțiile de drept reprezintă un sprijin și cel mai important element al statului, iată de ce într-o situație obișnuită niciun politician american, nicio forță social-politică nu și-ar fi permis să blameze toată poliția. În astfel de cazuri, de regulă, se subliniază că sistemul nu poate fi judecat după unele incidente particulare, iar descoperirea unui viciu de anvergură nu trebuie să nege cel mai important lucru – îndeplinirea onestă a datoriei de către majoritatea angajaților.
Această regulă funcționează nu doar în SUA, ci și în cea mai mare parte a lumii.
În mod normal, copiii sunt îngrădiți de părțile sumbre ale realității, le este insuflată o imagine pozitivă despre structurile de menținere a ordinii publice, fie că este vorba de mesajul sovietic “miliția mea mă protejează” sau cel american “a servi și apăra”. Pe măsura maturizării, aceștia vor avea suficiente posibilități de a conștientiza, iar la o etapă a cristalizării personalității, de a accepta că viața nu este întotdeauna ca în filmele polițiste.
Acțiunile Nickelodeon și Lego arată că în aceste abordări au loc niște schimbări cardinale.
Clipul de aproximativ nouă minute nu atrage atenția copiilor asupra problemei rasismului. În realitate, clipul video macabru le transmite micilor spectatori o idee simplă: “poliția americană omoară oameni”, insuflându-le frica față de forțele de ordine.
De la o cultivare premeditată a unei frici copilărești până la ură și dorința de a distruge la o vârstă mai mare nu este o distanță lungă.
Însă statul nu poate fi funcțional fără structurile care stau la straja ordinii. Eforturile constante și pe scară largă de educare la cetățean a aversiunii față de cea mai importantă parte a mecanismului statal garantează în viitor o mulțime de ”surptize”.
A devenit comună ideea că actuala confruntare politică din SUA pune în pericol întregul sistem american, pentru că cei care fac parte din el refuză insistent să respecte regulile fundamentale care stau la baza lui și datorită corora au fost depășite multe crize dificile din trecut (inclusiv șirul de asasinări ale președinților). Tot mai frecvent, în lupta cu Trump, oponenții președintelui lovesc chiar în stat, asociind un lider indezirabil cu instituții și cu cele mai importante sfere ale administrării. Iar faptul că proprietarii mediilor de informare globale încep să educe noua generație în spiritul aceleeași formule confirmă cât de mult au degenerat lucrurile acolo.
America este gata să pornească pe drumul autodistrigerii și urii de sine după o logică bine cunoscută în Rusia: “un președinte indezirabil – mecanisme statale vicioase – o țară condamnată”. Anume o astfel de reprezentare a lucrurilor încearcă să ne impună cu atâta insistență anumite forțe politice, încât societatea noastră a reușit deja să-și dezvolte o imunitate în acest sens.
Acum problema este dacă Statele Unite vor reuși să se oprească. Dacă educarea fricii și urii față de poliție la tinerii americani va continua, atunci șansele sunt foarte mici.
