De ce Dumnezeu îngăduie suferința și necazurile și cum să scăpăm de ele - Video

Suferințele și necazurile proprii ne fac sensibili la greutățile celor din jur. „Dumnezeule, dacă mă fac sănătos, dacă mă salvezi, dacă se vindecă aproapele meu, niciodată nu voi uita că există această parte groaznică a vieții...” Trei pași ce te scapă de necazuri.

CHIȘINĂU, 14 apr – Sputnik. Dumnezeu a pus niște legi spirituale la temelia lumii pe care a creat-o. Și orice încălcare a acestor legi, atât a celor fizice (de ex., legea gravitației), cât și a celor spirituale atrage după sine suferința.

În această ordine de idei, motivul general și de bază al suferinței umane sunt acele fapte de ordin moral și spiritual ce contravin conștiinței – patimile, păcatele cu fapta, cu vorba, cu gândul.  Aceasta este explicația dată de renumitul teolog ortodox rus, profesorul Aleksei Ilici Osipov.

Ar trebui să reținem – subliniază A.I. Osipov – că Dumnezeu este doctor, nu călău. Dumnezeu nu pedepsește, nu-i trimite omului suferința pentru păcatele lui - suferința este o consecință a nerespectării legilor spirituale. Dar nu numai atât. Suferința poate fi și „consecința dragostei și milei lui Dumnezeu”, care acționează ca un chirurg, potrivit teologului.

„Din acest motiv, întristările și necazurile în lume sunt fenomene firești ale stării noastre lamentabile. În mod continuu trăim ne-dumnezeiește, nu după legile lui Dumnezeu. Neplăcerile însă nicidecum nu sunt pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest fapt. Pentru că unii suferă, alții, se pare, prosperă. Așadar, ce se întâmplă?”, a formulat problema profesorul Osipov. 

 „Viața pământească este o pregătire pentru Viața Veșnică. Unii oameni se desăvârșesc prin încercări și suferință, alții – prin ceea ce apare ca prosperitate exterioară. (...) Dumnezeu nu premiază pe nimeni și pe nimeni nu pedepsește, nu condamnă. El este Dragoste. Așa cum a scris minunat Isaac Sirul, tot ce face Dumnezeu, face uitându-se la folosul pe care acțiunile Sale i le aduce omului în cauză. Folosul și atât. Ca un chirurg. Face o operație. Cui îi este plăcut? Taie o mână, un picior, altceva… pe cord se fac operații. Pentru ce? Văzând beneficiul pe care această operație i-l va aduce omului”, a explicat A.I. Osipov.

Prin urmare, suferințele „nu sunt, pur și simplu, consecința păcatului. Ele sunt consecința dragostei și milei lui Dumnezeu. De dragoste se conduce medicul, nu de pedeapsă”, adăugat profesorul teolog.

Lumea este o rană. Dar până la o vreme nu cunoaștem acest lucru și nici nu dorim să-l știm. „Unul dintre mecanismele vieții noastre, dureros și inevitabil, este cunoașterea ei prin suferință”, a spus preotul Andrei Tkaciov (Moscova) în emisiunea sa de la un post tv.

Atât timp cât omul este sănătos și trăiește în ritmul său obișnuit totul i se pare în ordine, habar nu are de ceea ce se întâmplă cu alții, poate că nici nu-l interesează cum este de fapt această lume.

Dar iată că se îmbolnăvește el sau un apropiat de-al său și atunci instantaneu se scufundă într-o altă realitate: ajunge la spital, vede acolo o mulțime de oameni suferinzi și medici surmenați, care ar trebui să-i iubească pe toți pacienții, dar pentru asta nu le mai ajunge putere.

„Parcă nimerești într-o lume paralelă. Ieși în stradă – totul este în ordine. Intri înapoi în spital – nimic nu este în ordine. Aceasta este un fel de terapie – terapie prin durere, vindecare prin durere”, a explicat preotul Andrei Tkaciov.

Necazul își are sensul lui. De necaz nu poți fugi, poți doar să treci prin el, să-l traversezi. Și concluzia de după o asemenea experiență, în opinia lui Andrei Tkaciov, ar trebui să fie: „Dumnezeule, dacă mă fac sănătos, dacă mă salvezi, dacă se vindecă aproapele meu, niciodată nu voi uita că există această parte groaznică a vieții, cu lacrimi, sărăcie, singurătate. Îi voi ajuta pe oamenii care suferă”. 

„Le doresc bărbăție tuturor celor aflați în necaz. Dar, totodată, le doresc să aibă compasiune celor care au avut un necaz și au scăpat de el. Ați suferit pentru a nu uita că există suferință în lume și pentru a fi mărinimoși cu cei care se află acum într-o situație în care v-ați aflat voi cândva și plângeați”, a încheiat protoiereul Andrei Tkaciov.

Profesorul A.I. Osipov ne învață cum să scăpăm de „fâșia neagră” a vieții

Creștinismul ne oferă o soluție pentru depășirea oricărei situații dificile, spune profesorul-teolog Aleksei Ilici Osipov. Metoda a fost verificată în timp de mulți creștini și este recomandată în mod special de Sfântul Ignatie Briancianinov.

„Creștinismul are o soluție. Nimeni nu cunoaște secretul, numai noi, ortodocșii”, a spus, surâzând glumeț, profesorul teolog rus. În lecțiile sale, profesorul A.I. Osipov descrie această metodă în trei trepte.  

Prima treaptă: când ni se întâmplă ceva neplăcut, în niciun caz să nu învinuim de aceasta o altă persoană. Nici pe Dumnezeu să nu-L hulim, nici pe vecini și nici pe colegi să nu dăm vina. „Abține-te. Și în niciun caz să nu hulești, zicând ceva de felul „Doamne, pentru ce mi se întâmplă mie aceasta, dacă sunt așa de bun?”. Niciun murmur împotriva lui Dumnezeu și niciun fel de acuzații la adresa altor oameni – aceasta este prima treaptă”, explică profesorul Osipov.  

A doua treaptă: acum este important să ne clarificăm un pic cu noi însine, cu viața noastră. Să ne întrebăm dacă nu cumva am făcut ceva rău, dacă nu cumva am gândit și am simțit ceva negativ în raport cu alte persoane. După o introspecție sinceră, concluzia ar fi de felul următor: ”Da, am făcut, am gândit, am simțit și le doream altora… Doamne, acum înțeleg că primesc ceea ce merit după faptele mele”.

„Iată a doua treaptă: primesc ceea ce merit după faptele mele. Tâlharul care a fost răstignit pe cruce în dreapta lui Hristos a spus aceasta, a conștientizat acest lucru și ce a auzit în schimb?  Iisus i-a răspuns: „Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”.”, a punctat profesorul.

A.I. Osipov, pe un ton glumeț, a observat că este dificil pentru oameni să accepte că toate câte li se întâmplă sunt o consecință a propriilor fapte, gânduri și emoții. De regulă, la această etapă, dialogul interior al omului arată cam așa: „Cum adică „după faptele mele”? Eu, totuși, sunt bun și când colo – „după faptele mele”. Păi, Doamne, eu nu am făcut nimic ieșit din comun…”. „Da? Nu ai făcut nimic… S-a găsit sfântul!”, a continuat Osipov.

A treia treaptă: conștientizăm că primim ceea ce merităm conform faptelor noastre, dar credem că Dumnezeu este Dragoste și că nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este un fel de pedeapsă din partea lui Dumnezeu. Credem că Dumnezeu este doctor al sufletelor noastre, nu călău. Isaac Sirul scria că Dumnezeu nu face nimic din răzbunare, dar că tot ce înfăptuiește, tot ce îngăduie are ca scop folosul pe care o întâmplare îl poate aduce omului.

„Și dacă eu cred că Dumnezeu este cu adevărat Dragoste și tot ce se întâmplă cu mine este spre folosul meu, că Dumnezeu este doctor, nu călău, spun: „Doamne, îți mulțumesc că mi s-a întâmplat aceasta”. Cel care, în toiul necazurilor, va crede cu adevărat aceasta și va începe să spună „Slavă Ție, Doamne, îți mulțumesc!”, cel care va spune de 10, 20, de 100 de ori, se va convinge foarte repede că necazul, tristețea inimii și sufletului începe să plece. Și ceea ce era chin sufletesc se transformă în liniștire și în o mai mare mulțumire lui Dumnezeu”, a descris  profesorul Osipov.

Potrivit distinsului teolog, este firesc ca la începutul acestei etape, când ne propunem să-i fim recunoscători lui Dumnezeu și pentru necazuri, să simțim un protest al sufletului.

Ulterior, protestul dispare, sufletul nu se mai împotrivește. Apoi inima începe să fie în acord cu rugăciunea, iar omul, din toată inima și din tot cugetul, îi mulțumește lui Dumnezeu. În suflet se revarsă pacea. Necazul sufletului dispare. Iar apoi, foarte adesea, lucrurile se aranjează într-un asemenea mod, încât noile circumstanțe schimbă în bine ceea ce s-a întâmplat inițial, a povestit profesorul Osipov.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova