Liderii Rusiei și Turciei, în prezența președintelui Serbiei și a premierului Bulgariei, au lansat oficial gazoductul Turkish Stream.
Luând în considerare alte evenimente ale zilei (atacul cu rachete al Teheranului asupra bazei militare americane din Irak și prăbușirea avionului ucrainean în Iran), precum și atmosfera internațională de îngrijorare legată de situația din Orientul Apropiat, evenimentul ar fi putut dispărea din spațiul informațional. Cu toate acestea, ceremonia de inaugurare a gazoductului ar putea deveni un simbol al unui nou loc și rol al Rusiei nu doar în regiune, ci și în întreaga lume.
Acum câteva luni, laitmotivul analizelor dedicate lansării „Turkish Stream” a fost unul previzibil și simplu: ”Rusia a reușit din nou! În ciuda tuturor dificultăților și barierelor înălțate de oponenți, Rusia a reușit din nou să-și realizeze scopul care părea de neatins!”
Totuși, în contextul ultimelor evenimente, acest gând și-a pierdut din actualitate, iar în prim plan revine idee că Rusia este bastion al ordinii, stabilității și securității într-o lume lovită de tensiuni.
Timp de câțiva ani Rusia era tratată de Occident drept un renegat care ar submina sistemul mondial - un apostat care sfidează ordinea firească a lucrurilor.
Această acuzație conținea o capcană dublă. Pe de o parte, se afirma că actualul sistem este cel mai bun din toate cele posibile, pentru că în fruntea lui se află iluminata lume occidentală, drept expresie a democrației, dreptului și libertăților cetățenilor. Pe de altă parte, se presupune că toate defecțiunile și păcatele sistemului sunt preferabile haosului promovat de Moscova – acest argument, probabil, a fost cel mai convingător pentru mulți.
La mijlocul deceniului trecut, cea mai mare parte a planetei și-a scos ochelarii roz în ceea ce privește ordinea mondială edificată de Occident. Crizele și procesele degenerative au devenit evidente pentru toată lumea la acea etapă, iar reacția autorităților statelor respective la toate evoluțiile purta caracterul unei astupări a găurilor, așa cum a fost, spre exemplu, în cazul crizei migrației din 2015. În ansamblu, abordarea “mai bine o ordine proastă decât lipsa ei” e pe deplin justificată, astfel acțiunile Rusiei au provocat reacții negative din partea mai multor forîe, inclusiv din partea celor care nu aveau simpatii față de establishmentul mondial.
Doar că ceea ce părea pentru unii dezechilibrarea Rusiei de către sistemului aflat cu un picior în groapă, s-a dovedit a fi un process al formării unui nou sistem.
Pe arena internațională sporește tensiunea în toate direcțiile, se adâncesc contradicțiile dintre cei mai apropiați parteneri. Orientul Apropiat se confruntă cu o nouă spirală a escaladărilor, pe care nu le-a cunoscut de mult timp, iar nodul explozibil leagă practic toate țările din regiune. Germania, Slovacia, Croația își retrag trupele din Irak. Lista, cel mai probabil, se va extinde. Circulația navelor prin Golful Ormuz a fost suspendată. Multe companii aeriene, inclusiv „Aeroflot”, și-au suspendat temporar zborurile deasupra Iranului. Experții de toate culorile bat alarma despre riscurile celui de-al treilea război mondial. Piețele se prăbușesc, cresc prețurile la aur și petrol.
În această conjunctură, Vladimir Putin a sosit la Istanbul la inaugurarea „Turkish Stream”, așa cum era planificat acum câteva luni. În situația în care lumea se află în tensiune, Rusia demonstrează un exemplu al unei activități planificate care nu poate fi tulburată de furtunile externe. În plus, influența ei este destul de mare pentru ca alături de ea unele state să adopte o poziție moderată și echilibrată, chiar dacă altădată erau destul de incisive și agresive în declarații și acțiuni. În primul rând, este vorba de Turcia, care își permite periodic niște declarații tari din cauza unor divergențe cu Moscova (ultimele comentarii vizau Libia), însă în ansamblu acționează consecvent în cadrul cooperării existente.
Rusia s-a transformat într-un nou punct de asamblare, care este gata să-și asume și își asumă funcțiile de asigurare a păcii și ferirea lumii de alunecare în haos prin edificarea unui nou sistem global. În același timp, Moscova propune tuturor niște reguli simple și clare: cooperarea constructivă pe principiile pragmatismului și avantajului reciproc. Exemplul relației dintre Rusia și Turcia este cel mai elocvent, pentru că ambele state se considerau istoric niște “dușmani geopolitici naturali”, divergențele dintre care nu pot fi depășite. Totuși, Moscova a reușit să depășească acest lucru.
Nu este deloc întâmplător faptul că la ceremonia inaugurării „Turkish Stream” Putin a declarat că cele două state „demonstrează un exemplu al conlucrării și cooperării spre binele popoarelor noastre, popoarelor Europei, a întregii lumi”.
În Orientul Apropiat, dar și în restul lumii, există destule capitale în care cuvintele președintelui rus vor fi tratate drept o adresare directă cu o propunere similară. Ultimele evoluții îngrijorătoare ar putea să-i determine să accepte oferta. În ultimii ani, Moscova a demonstrat în mai multe rânduri că își asumă responsabilitatea pentru declarațiile sale chiar și în cele mai complicate situații și, deocamdată, la acest capitol ea nu are concurenți. Lansarea “Turkish Stream” e o confirmare a acestui fapt.
