De fapt, ei s-au exprimat nițel mai diplomatic. Liderul Platformei, Andrei Năstase, a spus în conferința de presă că „Platforma DA are și va înainta un candidat pentru alegerile prezidențiale" și că Platforma DA "este gata să susțină un candidat unic nepartinic pentru a face un front național, un front larg, care să ne ajute să scăpăm de Dodon precum am scăpat de Plahotniuc”. Este clar că Maia Sandu este exclusă din ambele formule, căci ea nu poate fi nici candidatul Platformei, nici candidat unic nepartinic.
Impresia mea este că această știre nu a neliniștit-o câtuși de puțin pe Maia Sandu și pe cei din PAS. Și asta pentru că deja astăzi PPDA nu mai are niciun cuvânt de spus în viața politică, cu atât mai mult acest partid nu va conta în viața politică moldovenească peste un an de zile, un an în care atât Andrei Năstase, cât și Platforma se vor afla într-o profundă hibernare politică.
Cele 2-3 procente de electorat pe care le mai păstrează Platforma vor vota oricum pentru Maia Sandu știind bine că Andrei Năstase sau, eventual, un alt candidat al PPDA nu are nicio șansă în fața lui Igor Dodon, care va fi favoritul scrutinului din toamna anului viitor. Așa că divorțul anunțat Maiei Sandu de Andrei Năstase îi prinde chiar bine liderului PAS, aceasta se debarasează de un balast politic de care nu mai are nevoie. Cei 11 deputați ai Platformei din actualul Parlament nu au nicio relevanță atâta timp cât socialiștii nu se ceartă cu democrații și nici unii, și nici alții nu au nici cea mai mică intenție de a constitui o nouă majoritate parlamentară cu blocul ACUM, care iată, chiar acum, se desface.
De ce PPDA s-a scufundat, iar PAS se menține pe linia de plutire
De ce Platforma, cea care a pornit mișcarea protestatară și antioligarhică și care prin 2016 aduna multe zeci de mii de oameni în centrul Capitalei, s-a devalizat electoral și politic atât de repede? Cred că sunt mai multe motive și răspunsul ar fi trebuit să fie unul complex ca să fie și exhaustiv. Dar, în opinia mea, principala cauză a prăbușirii Platformei a fost lipsa competențelor și abilităților politice, manageriale și administrative ale liderilor ei. Liderii Platformei s-au dovedit buni doar pentru a organiza mitinguri și a-i critica pe oligarhi. Dar de îndată ce au ajuns la putere această calitate a lor nu le-a mai servit la nimic.
Ei, și aici mă refer, în primul rând, la Andrei Năstase, au dat dovadă de mult prea multă improvizație, ceea ce electoratul a înțeles, chiar dacă unor băgători de seamă le place să spună că avem un electorat incult, necioplit, nepotcovit politic.
Am spus mai sus că mișcarea făcută ieri de liderii supărați ai Platformei îi convine Maiei Sandu. De astăzi ea este, în mod incontestabil, liderul așa-zisei drepte politice proeuropene și proatlantiste, atât de generos alintată de occidentali. Doar ei îi revine rolul, de care atât de mult și l-a dorit, de oponent al lui Igor Dodon, care era bun, ok atunci când a asigurat instalarea în funcție a Guvernului Sandu, dar care, după debarcarea acestuia, brusc a devenit antieuropean și vinovat de toate relele din Republica Moldova.
Anul politic 2020, sub semnul confruntării Sandu-Dodon
Pentru că ne-am referit la disputa politică dintre Sandu și Dodon, sub semnul căreia se va desfășura anul politic 2020, merită să menționăm o particularitate a acesteia, ce ține de tacticile adoptate de cei doi.
După instalarea Guvernului Chicu, președintele Igor Dodon și Partidul Socialiștilor au renunțat definitiv la retoricele și lozincile geopolitice și au ales să se afirme în primul an de mandat - jalonul și miza fiind alegerile prezidențiale din toamna anului 2020 - prin realizarea unor proiecte economice și de infrastructură concrete. Mie îmi vine greu să spun acum cât de fezabile și rentabile sunt sau se vor dovedi a fi inițiativele socialiștilor și ale președintelui Dodon, în special cele investiționale, de dezvoltare, dar aș vrea mult ca acestea să fie realizate și, odată realizate, să ofere noi perspective de dezvoltare Republicii Moldova. Așa cum, spre exemplu, au fost proiectele lui Vladimir Voronin: terminalul Giurgiulești, segmentul de cale ferata Giurgiulești-Cahul, la fel de important fiind segmentul de cale "Revaca-Cainari" și altele (să nu uităm de gazificarea a sute de localități din Republica Moldova). Nu putem să spunem că astăzi o ducem foarte bine, dar, fără aceste proiecte, vă asigur, am fi dus-o mult mai prost. Și am fi dus-o mai bine, dacă ar fi fost realizate mai multe proiecte de dezvoltare de acest fel. E un adevăr axiomatic.
Am afirmat mai sus că președintele Dodon, PSRM și Guvernul Chicu au ales să se afirme la guvernare prin proiecte concrete, renunțând la discursul geopolitic și identitar, aceasta fiind nu doar o abordare curajoasă, dar și singura care poate scoate țara din mocirla în care se află astăzi.
Spre deosebire de guvernanți, Maia Sandu și PAS (la fel și Andrei Năstase și PPDA) au revenit la discursul și polemicile geopolitice, care sunt nu doar sterile, dar și extrem de păguboase pentru Republica Moldova. Și au făcut lucrul acesta pentru că le lipsesc alte mijloace de a se afirma în lupta politică.
Acum este greu să spunem cum se va termina această dispută politică, ce va învinge: munca, efortul de a edifica, de a construi sau discursul demagogic și steril, fapta sau vorba. Abia la prezidențialele din 2020 vom afla răspunsul la această întrebare.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik Moldova.
