Ca bonus, SUA ar putea să declare Rusia drept stat care “sponsorizează terorismul”, cu toate urmările care decurg de aici.
Din cauza că Legislativul american are în examinare, la diverse etape, câteva proiecte de legi îndreptate împotriva Rusiei, uneori este greu să urmărești ce segmente ale economiei și sectorului financiar din Rusia ar putea fi supuse presiunilor. Dacă este să privim peste tot ansamblul sancțiunilor de la înălțime, pot fi observate trei pachete de măsuri antirusești.
Primul pachet presupune sancțiuni indirecte împotriva “Nord Stream -2” și acesta, potrivit presei americane, a fost inclus în bugetul militar al Statelor Unite pentru aul 2020, fiind adoptat miercuri prin votul Congresului.
Legislatorii americani s-au ferit să impună sancțiuni împotriva celor care cumpără gazul rusesc sau împotriva Gazpromului, însă au decis să lovească companiile europene, ale cărora nave speciale lucrează la construcția „Nord Stream – 2” la țărmul Danemarcei.
În acest fel, miza este că blocarea operațiunilor în dolari ale acestora, precum și a posibilităților de a lucra cu SUA sau companiile americane, îi va forța să abandoneze proiectul, determinând în acest fel ”Gazpromul” să păstreze tranzitul deplin al gazului prin Ucraina, în condiții avantajoase pentru Ucraina.
Totodată, Wall Street Journal informează: “Reprezentantul ”Gazprom” a declarat că, în cazul în care “Allseas” (proprietarul elvețian al companiei constructoare n.r.) va fi nevoită să abandoneze proiectul, atunci „Gazprom” îl va finaliza de sine stătător, adaptând propriile nave, precum și navele care aparțin executanților ruși”.
Cel de-al doilea pachet de sancțiuni reprezintă deja o lovitură direct asupra „Nord Stream -2”. În cazul în care acest proiect va fi adoptat de Congres și Senat, apoi va fi semnat de Trump, vor fi afectați de sancțiuni sponsorii gazoductului rusesc – companiile europene care finanțează lucrările de construcție. Eficiența acestor măsuri este una îndoielnică, luând în considerare că gazoductul este finalizat în mare parte, iar toate resursele financiare au fost deja alocate.
Mai mult decât atât, atunci când se examina un proiect similar în Senatul SUA în 2017, Berlinul nu doar l-a condamnat, dar a și amenințat să adopte “măsuri de răspuns”. Agenția Reuters anunța: „Germania amenință cu adoptarea unor măsuri de răspuns împotriva Statelor Unite, în cazul introducerii sancțiunilor împotriva Rusiei, propuse de senatul SUA, care ar afecta companiile germane. Ministrul Economiei, Brigitte Zypries, declara că Berlinul va fi nevoit să adopte măsuri de răspuns dacă Trump va susține acest plan”.
Nu avem niciun motiv să credem că poziția autorităților germane a suferit schimbări între timp.
Cel de-al treilea pachet de sancțiuni reprezintă acele “sancțiuni infernale” despre care vorbesc cu satisfacție reprezentanții cei mai rusofobi ai Partidului Republican din SUA. Denumirea oficială a proiectului de lege este: “cu privire la asigurarea securității americane față de agresiunea Kremlinului” (DASKA), urmând să fie examinat în următoarele săptămâni. Reuters informează și despre obiectivele proiectului: “Sancțiunile propuse sunt îndreptate împotriva: băncilor rusești care susțin eforturile de imixtiune în alegerile din alte state; sectorul cibernetic al Rusiei; noua datorie de stat; persoanele care direct sau indirect contribuie la activitatea ilegală și coruptă în numele (președintelui Rusiei, Vladimir Putin)”.
De asemenea, proiectul de lege presupune un set de măsuri dure împotriva sectorului petrolului și gazelor, care asigură 40 la sută din veniturile la bugetul de stat al Rusiei, inclusiv sancțiunile față de persoanele care oferă mărfuri, servicii sau resurse financiare pentru dezvoltarea domeniul petrolier al țării.
Să remarcăm că din punctul de vedere al legislatorilor americani, toate aceste măsuri ar reprezenta un mijloc de apărare față de Rusia. Parafrazând o glumă veche - “Rusia amenință NATO, apropiindu-și tot mai mult teritoriile ei de bazele militare”, am putea spune că senatorii și congresmenii percep sincer orice zăcământ de petrol, care nu aparține SUA, drept o jignire personală, o nedreptate și o amenințare pentru securitatea națională. Utilizarea împotriva Rusiei a unor metode, prin care SUA s-au obișnuit să-și rezolve problemele petroliere în alte țări (cum ar fi Siria) este imposibilă din cauza armatei ruse, flotei și triadei nucleare. Iată de ce senatorii și congresmenii sunt nevoiți să caute căi ocolite prin intermediul sancțiunilor.
Totuși cele mai mari emoții le provoacă politicienilor și experților americani nu sancțiunile împotriva sectorului petrolier rusesc, ci cele împotriva datoriei de stat a Rusiei. Susținătorii acestor “sancțiuni infernale” speră că interzicerea operațiunilor cu obligațiunile de stat ale Rusiei va provoca o scădere a cererii pentru rubla rusească pe piața valutară, ceea ce ar provoca o devalorizare a monedei naționale rusești.
Panica pe piețele financiare și complicațiile legate de cursul valutar, probabil, reprezintă acele instrumente cu ajutorul cărora autorii sancțiunilor speră să distrugă economia și societatea rusească.
Totuși, această teorie are câteva probleme. Una dintre acestea este că Rusia (iar congresmenilor, care se orientează cu greu pe harta lumii, cu atât mai mult în istoria și economia altor țări, le este greu să înțeleagă acest lucru) nu este “o țară din lumea a treia”, pentru care ”deconectarea” finanțării externe, prin blocarea investițiilor în obligațiile de stat, ar reprezenta o catastrofă.
În 2014-2016, Rusia a reușit să facă față majorității problemelor legate de blocarea finanțării externe a sectorului privat pe piețele internaționale, iar problema dependenței statului de datoriile externe statul rus le-a rezolvat în anii 2000.
Asta nu înseamnă că ”sancțiunile infernale” nu vor afecta în niciun fel piețele financiare și valutare rusești. Va exista un efect. Dar speranțele americanilor în prăbușirea Rusiei într-un infern economic nu sunt justificate. Mai mult decât atât, ideea „sancțiunilor infernale” este una veche și este cel mai mult pe placul acelui segment al senatorilor și congresmenilor rusofobi care nu pricep nimic în finanțe.
Ministrul Finanțelor al SUA, Steven Mnuchin, nu face parte din această categorie. Nici lui nu îi este pe plac Rusia, însă el este un finanțist și de doi ani nu profită de atribuțiile sale privind sancțiunile, împiedicând parlamentarii să adopte legi care ar putea impune introducerea unor astfel de sancțiuni. Trebuie să reamintim că, drept răspuns la tentativele anterioare de a adopta “sancțiuni infernale”, Mnuchin le-a adresat congresmenilor și senatorilor o scrisoare în care își explica poziția.
Argumentele lui sunt neplăcute pentru cei care cred și astăzi că Statele Unite pot acționa cu impunitate și că absența unor sancțiuni financiare împotriva Rusiei s-ar datora exclusiv unei bunăvoințe americane.
În realitate, este un rezultat al faptului că unii funcționari din administrația lui Trump dispun de unele cunoștințe și de un instinct al autoconservării: “Din cauza faptului că economia Rusiei arte o multitudine de legături, în sectoarele real și financiar, cu business-ul și investitorii globali, urmările sancțiunilor nu se vor limita la autorități și lumea de afaceri.
În particular, extinderea sancțiunilor ar putea limita competitivitatea (fondurilor și băncilor n.r.) americane, care gestionează activele și ar putea avea efecte secundare negative asupra piețelor financiare mondiale și companiilor financiare, însă aceste perturbări ar putea fi diminuate dacă UE ar introduce sancțiuni similare.
Extinderea sancțiunilor SUA asupra noii datorii suverane a Rusiei, fără a fi urmate de sancțiuni similare din partea UE și altor parteneri ai SUA, ar putea submina eforturile de păstrare a unității sancțiunilor împotriva Rusiei. Luând în considerare proporțiile economiei rusești, interdependența ei și răspândirea activilor ei pe piețele mondiale, nivelul de susținere de către companiile globale a sancțiunilor SUA, proporțiile urmărilor extinderii sancțiunilor pentru datoria suverană și derivatelor sunt destul de neclare, efectele pot fi periculoase atât pentru Federația Rusă, cât și pentru companiile și investitorii americani”.
Din engleza financiară în rusa curentă, îngrijorările ministrului Finanțelor al SUA ar putea fi traduse în felul următor: dacă Uniunea Europeană nu va impune sancțiuni similare (iar UE nici pe departe nu vrea să întreprindă astfel de acțiuni), atunci Washingtonul se va confrunta nu doar cu o răzbunare din partea Rusiei, dar și cu faptul că investitorii, adică cumpărătorii străini finali ai obligațiunilor rusești, vor pleca din băncile americane și fondurile de investiții în cele europene, japoneze, chineze sau structurile financiare offshore pentru a avea acces în continuare la activele rusești.
Mai mult decât atât, activele rusești au devenit mai atrăgătoare pentru investitorii internaționali, comparativ cu anul 2018, pentru că doar pe piețele în dezvoltare (îndeosebi în Rusia) investitorii europeni pot miza pe o profitabilitate pozitivă și înaltă a investițiilor în obligațiunile de stat.
Astfel, “sancțiunile infernale”, probabil, vor reprezenta un disconfort de scurtă durată pentru Rusia, pentru care va avea de plătit sectorul financiar american prin pierderea de bani și clienți.
Nu putem exclude că “sancțiunile infernale” și tot setul de măsuri împotriva “Nord Stream – 2” vor fi impuse. Totuși, chiar și funcționarii americani se îndoiesc de eficiența lor. Nu în zadar, de cinci ani, cele mai odioase propuneri de acest gen sunt blocate pe culoarele Congresului și Senatului sau sunt puse la murat în administrația președintelui.
Dacă totuși legislatorii americani vor decide să dăuneze sectorului financiar american și să impulsioneze procesul de eliberare a Uniunii Europene de custodia excesivă americană în sfera financiară și energetică, atunci nu ar trebui să ne facem prea mari griji.
