Chișinău, 5 dec - Sputnik, Nikolai Protopopov. Sute de infanteriști marini, zeci de unități de tehnică blindată și operațiuni amfibii la mii de kilometri distanță de țărm: la mijlocul anului 2020, flota rusă va primi în dotare nave de altă generație - nave universale pentru desant. Constructorii de nave, designerii și armata deja coordonează detaliile proiectului și la sarcinile viitoarelor nave.
Planuri mărețe
Transportoarele de elicoptere vor fi construite la uzina ”Zaliv” din Kerci. Demararea lucrărilor de construcție pentru primele două nave de acest fel este planificată pentru anul 2020, iar transmiterea în dotarea Forțelor Maritime ale Rusiei - în 2025-26. Pe viitor, producerea acestora ar putea fi continuată.
Încă nu este cunoscut conform cărui proiect anume vor fi construite navele. Reamintim că, imediat după rezilierea contractului cu Franța privind furnizarea de purtătoare de elicoptere de tip ”Mistral”, birourile ruse de proiectare au elaborat mai multe modele. În 2015, Biroul de proiectare Nevski a prezentat conceptul de nave universale de desant „Priboi”.
Această navă cu un deplasament de 14 mii de tone poate să plutească pe mare în regim autonom timp de două luni pe o distanță de 11 mii de kilometri. ”Priboi” a fost proiectat astfel ca să poată transporta opt elicoptere de tip Ka-27 și șase bărci de desant. În afară de aceasta, nava mai poate transporta până la 500 de militari și 60 de unități de tehnică blindată.
Centrul științific de stat Krîlov a propus propriul proiect de construcție a unui purtătorul de elicopter. Acesta este mai mare, este semi trimaran cu un deplasament de 24 de mii de tone. Pe puntea navei și în cale încap 16 elicoptere de atac de tip Ka-52, elicoptere militare de transport Ka-29 și cele multifuncționale Ka-27. Acesta poate transporta la bord până la 500 de militari și cincizeci de unități de tehnică militară. Infanteriștii marini ar urma ca să fie debarcați pe mal cu ajutorul bărcilor de desant ”Serna” sau ”Raptor”. Viteza navei este de peste 20 de noduri, distanța pe care o poate parcurge este similară cu cea a navei ”Priboi”, însă durata de funcționare în regim autonom este de doar 30 de zile.
Pentru autoapărare, nava este dotată cu o instalație de artilerie AK-176M de 76 mm, mai multe instalații de artilerie AK-630 ”Duet” de 30 mm, o pereche de sisteme antiaeriene ”Pantsir-ME precum și sisteme antisubmarin ”Paket-NK”.
Vânătorii de submarine
Complexul industrial militar rusesc are deja experiență în construcția unor asemenea nave. Însă, particularitățile doctrinei militare presupuneau o diferențiere semnificativă între transportatoarele de elicoptere sovietice de cele străine - atât la aspectul exterior, cât în privința gamei de sarcini.
Uniunea Sovietică nu intenționa să atace republicile bananiere, desfășurând în apropierea de țărmul acestora nave de desant cu helicoptere, să desanteze infanteriști marini, beneficiind de pază aeriană. Operațiunile amfibii în URSS jucau un rol secundar, iar pentru transportarea și desantarea pe țărm a infanteriștilor marini, de regulă, erau folosite corăbii mari de desant.
Amiralii sovietici erau preocupați mai mult de submarinele nucleare ale potențialilor adversari. În 1960, constructorii de nave au primit sarcina de a realiza un crucișător purtător de elicoptere pentru a lupta contra submarinelor, care ar fi capabil să le localizeze, să le urmărească și să le distrugă la o distanță mare de bazele lor.
Ulterior, Flota Mării Negre a fost dotat două crucișătoare de acest fel conform proiectului 1123 ”Kondor”. Navele au primit numele de ”Moscova” și ”Leningrad”. Construcția acestora este una neobișnuită. Dacă partea din față avea un aspect destul de obișnuit - sub formă de V - atunci spre mijloc carcasa se lățea semnificativ. De la înălțime, acestea aminteau de forma unei pere, fapt care a permis extinderea suprafeței punții de zbor.
În hangare încăpeau până la 14 elicoptere anti-submarin, care decolau pe rând pentru patrulare militară, aruncau în mare hidrolocatoare și efectuau zborul de recunoaștere.
”Kondorii” dispuneau de echipamente radar puternice și armament. Crucișătoarele au fost dotate cu un lansator de rachete anti-submarin, inclusiv cu focoase nucleare, tuburi lans-torpile cu calibru de 533 de milimetri, lansatoare de rachete cu reacție, sisteme de rachete antiaeriene și instalații de artilerie.
Însă acestea au avut și dezavantaje semnificative. De exemplu, din cauza formei neregulate, pe timp de furtună, crucișătoarele ajungeau în gol de val. Apa care se revărsa peste punte putea dezactiva cu ușurință o parte din echipament. În plus, pentru a controla nava și a menține sistemele sale era nevoie de multe mâini - numărul membrilor echipajelor putea ajunge la 800 de marinari și ofițeri.
Cu toate acestea, purtătoarele de elicoptere îndeplineau cu succes sarcinile în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic. Și pe lângă sarcina directă - lupta împotriva submarinelor - acestea participau la operațiuni de căutare și salvare. În special, în 1974, nava ”Leningrad” a fost implicată în misiunea de deminare a Canalului Suez.
Acest crucișător a fost scos din dotare în 1991 și l-au vândut la fier vechi unei companii indiene. ”Moscova” a avut o viață ceva mai lungă - ultima ieșire în mare a avut loc în 1993, ulterior aceasta a fost transformată într-o cazarmă plutitoare, iar în 1997, la fel, a fost dată la fier vechi.
O idee generală
Țările occidentale dispun de o experiență mult mai bogată în domeniul construcțiilor purtătoarelor de elicoptere. În special americanii au avut succes în acest domeniu.
De la mijlocul anilor '70, Marina SUA a fost dotată cu nava de desant ”Tarawa”. Acestea sunt nave expediționale imense, capabile să transporte până la două mii de infanteriști marini, zeci de vehicule blindate și elicoptere spre locul de operațiunea de desant.
Navele ”Tarawa” s-au aflat în dotarea marinei americane până în 2015. Acestea au fost înlocuite cu navele modernizate ”Wasp”. Mai mult, în SUA au fost construite deja și trecute în dotare seria de nave de desant ”America”.
De remarcat este faptul că și în URSS au existat planuri pentru construcția de nave de desant, similare celor americane. La mijlocul anilor '80, proiectanții au dezvoltat proiectul unei nave universale de desant, având codul 11780. Era atât de asemănător modelul american încât a primit numele neoficial de "Ivan Tarawa".
Pe puntea de zbor, lungă de 200 de metri, a navei de desant, cu un deplasament de peste 30 de mii de tone, puteau ateriza atât elicopterele, cât și avioanele Yak-38. Nava putea transporta o mie de militari, 40 de tancuri și 15 blindate. Cu toate acestea, din cauza dezacordurilor din cadrul comandamentului militar suprem, proiectul nu a mai fost implementat. Iar după prăbușirea URSS, lucrările au fost stopate definitiv.
