Reprezentativa Moldovei a bifat una dintre cele mai slabe evoluții în preliminarii din istorie, pierzând 17 poziții în raitingul FIFA în ultimii patru ani.
Moldova a încheiat pe ultima poziție Grupa H, cu trei puncte la activ, în care s-a chinuit să învingă mica reprezentativă a Andorei, dar care ne-a administrat în deplasare o înfrângere și ne-a indicat locul în lumea fotbalului. Jocul din ultimile două partide în compania campioanei mondiale Franța, respectiv Islanda, pierdute la limită cu 1-2, nu a fost nimic altceva decât o tresărire de orgolii și dovada faptului că în vestiarul echipei ani de zile a dominat neînțelegerea și pe alocuri chiar haos. Alexandru Spiridon și Semion Altman se fac principalii vinovați de seria rezultatelor proaste. Dincolo de amatorismul acuzat de fotbaliști la antrenamente, tehnicienii nu au fost în stare de a crea o atmosferă plăcută în vestiar și nu a putut gestiona corect aptitudinile mai multor fotbaliști.
"Colapsul echipei naționalei era previzibil"
Plecarea lui Alexandru Epureanu, fotbalistul cu cele mai multe prezențe din istorie în tricoul naționalei cu 91 de meciuri la activ, Victor Golovatenco, Alexandru Gațcan, anunța o perioadă foarte grea pentru reprezentativă. În lipsa unei tinere generații de perspectivă, posturile ocupate de acești jucători au fost greu de înlocuit pe alocuri chiar imposibil. Asta demonstrează că fotbalul moldovenesc este într-o mare scădere, iar cluburi de fotbal care tradițional formau talente nu mai sunt capabile de a produce jucători de valoare.
În plus, înfringerile care curgeau gârlă una după alta au determinat pe unii oameni din fotbal să spună lucrurilor pe nume, dar care au rămas fără o soluție din partea Federației Moldovenești de Fotbal. Președintele Clubului de Fotbal Petrocub Hâncești, Nicolae Usatâi, a avut o ieșire curajoasă în presă și a denunțat haosul din fotbalul moldovenesc și anume a partidelor trucate, a corupției în arbitraj, dar și în rândul antrenorilor de copii. Conducerea FMF deocamdată nu a avut o reacție pe măsură. Ba mai mult, omul de afacere a fost presat de un grup de arbitri și alți oameni pentru a-l convinge de a renunța la ideea de a scoate mai multe detalii la suprafață. Cu un campionat format din opt echipe, care doar șase dintre ele pot fi numite profesioniste, fotbalul moldovenesc este în moarte clinică și doar o minune îl poate salva.
"Colacul de salvare este departe"
Această campanie va rămâne în amintirea noastră și pentru cazul Virgiliu Postolachi, dar și găselnița Oleg Reabciuc. De altfel, în premieră pentru fotbalul moldovenesc, atât oficialii Federației, cât și antrenorii au anunțaț cu text deschis că își vor concentra eforturile pentru a căuta conaționali de-ai noștri stabiliți în Europa pentru a-i aduce la echipa națională.
Diaspora moldovenească care numără peste un milion de persoane stabilite în Italia, Spania, Franța Portugalia, ar putea fi un colac de salvare pentru a completa rîndurile tricolorilor. Virgiliu Postolachi este un caz elocvent, doar că deocamdată se încăpățănează să vină la reprezentativă. Tânărul jucător a lui PSG și-a dorit mult să evolueze în tricoul României, dar UEFA nu a permis legitimarea acestuia exact pentru același motiv pentru care brazilianul Henrique Luvannor nu a primit undă verde de a evolua pentru Moldova. În ambele cazuri cei doi ar fi avut nevoie de minim 5 ani locuiti în țara pe care o doresc să o reprezinte. Postolachi nu a venit deocamdată cu o poziție oficială dacă va accepta sau nu convocarea la naționala Moldovei, însă prin intermediul tatăl lui său a lăsat să se înțeleaga că nu își dorește asta sub nicio formă. De altfel, e greu de crezut că fotbaliștii de mare valoare, care dețin cetățenie moldovenească, se vor grăbi să ajungă în lotul naționalei, care este la fundul clasamentului FIFA. Un caz îmbucurător reprezintă Oleg Reabciuk. În vârstă de 20 de ani, stabilit de la 4 ani cu familia în Portugalia, un produs al școlii Porto, legitimate la formația Pacos de Fereiro, a devenit în scurt timp un jucător de bază. Va fi oare salvat fotbalul moldovenesc de conaționalii noștri stabiliți în Europa așa cum este cazul Albaniei sau celor din Kosovo, rămâne de văzut. Adevărul că deocamdată nici în lumea civilizată moldovenii nu excelează în acest sport.
"Armata" de antrenori nu a ajutat naționala, ba chiar a complicat și mai mult situația
Din 2017 până astăzi tricolorii au avut patru antrenori Dobrovolski-Spiridon-Altman și la moment, deocamdată, Engin Firat.
Cu excepția turcului, niciun antrenor în toți acești 3 ani nu a putut asigura o atmosfera bună în vestiarul echipei. Ba mai mult, Spiridon și-a permis pe unii să-i injure, sa-i subaprecieze și să-i defaimeze. Adevărul este că și fotbaliștii nu au comunicat presei toate aceste detalii și a dus la un boicot al jucătorilor, care, sub bagheta lui Semion Altman, au început rând pe rând să anunțe deschis că numai doresc să vină la națională. Reprezentanții FMF refuză să oferă detalii despre discuția pe care a avut-o președintele Leonid Oleinicenco cu jucătorii echipei imediat după partida cu Albania. Antrenorii au fost acuzați de amatorism, iar reprezentanții FMF de lacunele în organizarea programului, deplasărilor, refacerii și altele.
Dincolo de incapacitatea de a se mobiliza în teren și a face față adversarilor, echipa națională, din câte se pare, s-a confruntat la un moment dat cu proprii antrenori.
"Plecarea lui Pavel Cebanu de la cârma Federației rămâne un mister"
Cât de banal ar părea, dar decizia lui Pavel Cebanu de a pleca din fruntea Federației pe care a condus-o timp de 21 de ani a fost rapidă, neașteptată și deocamdată fără o explicație motivată.
Cel care a avut un rol determinant în crearea unei infrastructuri fotbalistice la nivel national, a bazei de pregătire a loturilor naționale și multe alte realizări care îi asigura mandatul pentru alți 20 de ani înainte în fruntea FMF și-a schimbat radical prioritățile și a plecat de la cârma instituției.
Fie fostul președinte presimțea "armaghedonul" care ne așteaptă și a dorit să plece cu fruntea sus, fie a fost forțat de anumiți factori, inclusiv de ordin politic. Mai devreme sau mai târziu vom afla adevărul.
Un lucru e cert, fotbalul moldovenesc care este o reflexie la ceea ce se întâmplă în societatea moldovenească nu poate fi resuscitat cu sau fără Pavel Cebanu. Lucrurile sunt foarte complicate iar ultimile doua partide ale naționalei, cel puțin, au menținut speranțele noastre pe o linie de plutire că este posibil ceva mai mult decât cele trei puncte pe care le-am adunat pe durata acestei campanii.
La moment suntem piticii Europei la fotbal. Cine știe poate un alt sport ne va face mândri că suntem moldoveni!
