Este pentru prima dată când îmi este dat să aud ca un diplomat să declare că relațiile țării sale cu un alt stat trebuie să fie doar normalizate, dar nu neapărat și bune sau, mai ales, foarte bune. Și nu e vorba de un diplomat oarecare, ci de șeful diplomației moldovenești. Și nu este vorba de relațiile cu un stat oarecare, ci de relațiile cu Federația Rusă, de care ne leagă atât de multe relații și de care depind atâtea lucruri în țara noastră: de la problema moldovenilor care muncesc în Rusia, exporturile produselor noastre agricole în această țară, importurile de gaze naturale din Rusia, până la soluționarea problemei transnistrene în care Moscova are un cuvânt greu de spus.
Exact acest lucru l-a spus Nicolae Popescu în interviul pe care l-a acordat biroul local al unui post de radio internațional (tot acolo el recunoaște cât de importante sunt pentru noi relațiile cu Federația Rusă). După ce a povestit îndelung cât de bune și-a dori să fie relațiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană și cu Statele Unite ale Americi, el a fost întrebat dacă ar vrea să fie tot atât de bună și cooperarea Republicii Moldova cu Federația Rusă. Întrebare la care domnul Popescu a dat un răspuns stupefiant: Relațiile cu Federația Rusă trebuie doar normalizate și să fie normalizare doar atât cât Republica Moldova să-și poată exporta mărfurile pe piața rusească, nu mai mult.
Dacă ar fi să citim printre rânduri, Nicolae Popescu a spus următoarele: rușii sunt buni doar ca să consume bunurile produse de noi (să ne rezolve problemele economice), dar nu ni-i dorim ca prieteni, ei nu sunt demni de prietenia noastră, pentru asta există americanii și europenii.
Cei care doresc să afle din prima sursă ce a declarat ministrul Popescu trebuie să fac click pe acest titlu: Cât de bune trebuie să fie relațiile Moldovei cu Rusia – Iată ce spune Nicolae Popescu>>>
O altă paralelă (prima a fost cea privind relații bune cu SUA și UE, și mai puțin bune cu Federație Rusă) pe care a făcut-o Popescu a fost cea cu privire la integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană sau în Uniunea Eurasiatică. Și aici ministrul nostru de Externe a dat-o în bară.
Domnul Popescu a spus că Republica Moldova își dorește cu toată puterea să se integreze în Uniunea Europeană, dar, atenție!, "în niciun caz Uniunea Eurasiatică nu constituie un obiectiv de politică externă al Republicii Moldova".
Care este, de fapt, situația în această chestiune. Niciodată Uniunea Europeană nu i-a făcut o invitație de integrare Republicii Moldova și, este mai mult decât probabil, nu-i va face nici de acum încolo. Acest lucru poate să ne bucure sau să ne întristeze, dar acesta este adevărul pe care domnul Nicolae Popescu îl știe sau ar trebui să-l știe. Situația cu Uniunea Economică Eurasiatică este exact inversă. Încă acum câțiva ani, țara noastră a fost invitată să facă demersurile necesare pentru a deveni membru al Uniunii Economice Eurasiatice. Doar că autoritățile de la Chișinău nu au dat curs niciodată acestor invitații.
Nu vom judeca aici autoritățile de la Chișinău dacă au procedat corect sau incorect declinând această invitație, nu vom stabili noi unde trebuie și unde nu trebuie să se integreze țara noastră și, mai ales, dacă în general trebuie să se integreze o țară atât de mică precum Republica Moldova într-o uniune statală în care liberul schimb este o condiție indispensabilă. Și, mai ales, noi nu contestăm dreptul suveran al Republicii Moldova de a decide în ce uniune statală să se integreze - dacă este acceptată, iar dacă nu - să-și dorească să se integreze.
Ceea ce deranjează în declarația făcută de domnul ministru Popescu (care ne spune că nu ne interesează integrarea eurasiatică, ci doar cea europeană) este această atitudine total nepoliticoasă, lipsită de considerațiune față de Rusia: noi nu vom merg în vizită la ruși chiar dacă ei ne invită, dar nu vom merge la ei în vizită pentru că ne dorim să mergem în vizită la occidentali, chiar dacă aceia nu ne invită.
Nu se discută în felul acesta cu niște parteneri, mai ales cu niște parteneri strategici. Este o atitudine, cel puțin, lipsită de bun simț, care nu trădează dorința de a normaliza relațiile Republicii Moldova cu Federația Rusă, așa cum pretinde ministru Popescu.
Eu admit că Nicolae Popescu a fost sincer atunci când a făcut aceste declarații, mai ales că acestea consună perfect cu studiile pe care le-a făcut și îndoctrinarea de care a avut parte (una atlantist-soroșistă, deci și profund antirusească). Dar convingerea mea este că această abordare a șefului diplomației moldovenești contravine intereselor naționale ale Republicii Moldova, în general, și a actualei majorității parlamentare, care l-a instalat în funcția de ministru de Externe.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.
