Analiză de Aleksandr Hrolenko, observator militar
Aliații europeni ai SUA dau semne de iritare – aceștia nu vor să devină niște ținte. Într-un interviu oferit ziarului german Welt, ministrul Afacerilor Externe al României, Teodor Meleșcanu, s-a pronunțat împotriva amplasării rachetelor nucleare în Europa, în contextul deciziei SUA și Rusiei de a se retrage din Tratatul INF, afirmând: “Nu se va întâmpla, inclusiv în România”. Din moment ce România deține președinția Uniunii Europene, există o mare probabilitate ca vocea lui Meleșcanu să fie auzită de partenerii economici și aliații militari ai Bucureștiului.
Desigur, Bucureștiul are toate motivele de îngrijorare. Forțele armate ale României, care reprezintă peste 72 de mii de militari, nu sunt cea mai tare verigă a NATO. În clasamentul mondial al forțelor militare, țara ocupă locul 40, învecinându-se cu Uzbekistanul și Belarusul. Bugetul pentru apărare are peste două miliarde de dolari (indicator care plasează România pe locul 63 în lume). Nivelul de pregătire al armatei se corelează și cu lipsa acută de arme moderne. După destrămarea Organizației Tratatului de la Varșovia, complexul industrial-militar al României a ajuns în delăsare. Până în prezent, în această țară membră NATO sunt exploatate modele analogice tehnicii sovietice. Amplasarea în compacta Românie a unor rachete americane transformă acest teritoriu într-o țintă lipsită de apărare în eventualitatea unui contra-atac al Rusiei. Iată de ce vecinul din Est, Moldova, urmărește cu îngrijorare piruetele militaro-politice ale SUA.
În aceeași barcă
Merită oare menționat faptul că americanii au o mai mare capacitate de a influența poziția MAE al României, decât Bucureștiul asupra strategiei SUA în Europa? În același timp, statele și popoarele compacte, în sens militar, ar putea avea de suferit la fel ca inițiatorii și beneficiarii conflictului. De fapt, „noii europeni” au fost acceptați în Alianță exclusiv pentru a distrage resursele inamicului și pentru slăbirea unui eventual contra-atac din contul extinderii zonei tampon de protecție a partenerilor principali.
Probabil, lanțul șocurilor politico-militare nu se va rupe aici, un conflict militar de proporții în Europa ar afecta și vecinii cei mai apropiați. Dacă ar fi să examinăm o eventuală lansare a rachetelor americane de pe teritoriul românesc (totuși, pozițiile în Deveselu nu reprezintă un element al designului pentru grădină), adică o parte a focoaselor vor fi interceptate de sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă deasupra României și Moldovei.
Teritoriile acestor state se află în raza de acțiune a ZRS S-400, dislocat în peninsula Crimeea.
În afară de aceasta, în cazul unui conflict militar de proporții în Europa, baza Pentagonului în România, amplasată la 340 de kilometri de frontiera cu Moldova, ar putea deveni o țintă prioritară pentru un contra-atac al Rusiei. Sistemul de rachete Kinjal, care a fost pus în funcție în Crimeea în anul 2018, este capabil, în două minute, să lovească cu rachete hipersonice de înaltă precizie zona SUA amplasată pe teritoriul românesc.
Gambitul est-european
Baza românească este prima în seria de obiecte al sectorului european al sistemului american global de apărare antirachetă și acesta este un instrument camuflat al agresiunii. Integrat în sistemul Aegis Ashor, radarul AN/SPY-1 și sistemul de interceptoare Standard SM-3 Block IB pot fi utilizate pentru lansarea rachetelor de croazieră Tomahawk cu o rază de acțiune 2500 kilometri (adică pentru un atac global asupra Rusiei). Statele Unite planifică crearea unui șir de mijloace informaționale și de ofensive a sistemelor antirachetă în Europa de Est. Următoarea este Polonia, care deja a primit sistemul american HIMARS, analog sistemului rusesc Iskander.
Evident, în lipsa unor amenințări militare reale, nimeni nu are nevoie de rachete americane cu rază medie de acțiune în Europa (pentru combaterea terorismului este nevoie de alte instrumente). Rachetele SUA sunt ca o umbră a morții care acoperă statele unde sunt amplasate. Ce reprezintă, de exemplu, programul de 30 de ani de modernizare a triadei nucleare a SUA, costul căruia se ridică la un trilion de dolari. Din 2020, americanii vor lansa producția în seria a bombei termonucleare modernizate B61-12, care ar urma să fie amplasată în Europa.
Doctrina nucleară americană este orientată spre descurajarea Rusiei și altor virtuale ”axe ale răului”. Statele Unite reprezintă prima putere nucleară care și-a rezervat dreptul de utilizare a armei nucleare în cazul unui atac non-nuclear și chiar în cazul unui atac cibernetic. Americanii și-au apropiat infrastructura militară a NATO de frontierele rusești. Practic, totul este gata pentru începerea partidei cu jertfirea pionilor est-europeni.
