Ghevorg Mirzaian, conferențiar la Universitatea de Finanțe de pe lângă Guvernul Federației Ruse, pentru Sputnik Moldova.
Persoane oficiale din Moldova și Rusia, precum și experți europeni discută activ posibilele consecințe ale adoptării de către Adunarea Generală a ONU a rezoluției prin care i se cere Moscovei „retragerea completă și necondiționată" a militarilor din Grupul Operativ de Trupe Ruse (GOTR) din Transnistria, rezoluție pe care guvernul moldovean încerca de mult timp să o includă pe agenda Adunării Generale.
A fost interesant însuși procesul votării. Majoritatea țărilor — 83 la număr — pur și simplu s-au abținut. Este posibil ca o parte dintre acestea nici să nu fi înțeles despre ce este vorba. Altele însă, după cum s-a exprimat MAE al Rusiei, „nu au găsit de cuviință să se solidarizeze cu o inițiativă atât de odioasă și periculoasă a unor cercuri politice moldovenești".
Fără trupe militare nu poate exista pace
În momentul actual, câteva sute de militari din GOTR reprezintă de facto o parte a misiunii de menținere a păcii care garantează liniștea în regiune (contingentul misiunii numără mai puțin de o mie și jumătate de persoane, dintre care doar 441 sunt ruși). Iar această misiune devine și mai actuală în condițiile poziției neconstructive adoptate în prezent de guvernul Moldovei.
Potrivit ministrului Afacerilor Externe și Integrării Europene al Moldovei, Tudor Ulianovschi, „conflictul transnistrean nu reprezintă o problemă internă, ci o încălcare a dreptului internațional de către o țară terță, care și-a dislocat trupele pe teritoriul nostru suveran". Adică, din spusele ministrului reiese că situația din Transnistria este provocată exclusiv de „ocuparea" teritoriului de către Federația Rusă și că va fi soluționată imediat după „dezocupare".
Ambasadorul Republicii Moldova a fost convocat la MAE de la Moscova>>>
Evident, lucrurile stau cu totul altfel. Trupele ruse de menținere a păcii se află în Transnistria pe baze legale, conform Acordului privind principiile reglementării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat în anul 1992 de către șefii de stat ai Rusiei și Moldovei. Chișinăul înțelege foarte bine că, chiar și după retragerea contingentului „de ocupație", problema nu se va rezolva de la sine, deoarece conflictul transnistrean are un caracter civil, iar locuitorii regiunii nu ard de dorința de a intra în componența Moldovei. Anume a acelei Moldove al cărei guvern a adoptat o politică orientată spre dezicerea de tot ce este rusesc (iar Transnistria este una dintre cele mai proruse regiuni din lume).
De aceea liderul Transnistriei, Vadim Krasnosekski, are absolută dreptate: retragerea trupelor ruse din regiune este „o cale directă de reluare a conflictului armat".
Potrivit președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon, rezoluția însăși nu doar va provoca prejudicii grave relațiilor moldo-ruse, ci și va „înrăutăți pozițiile Chișinăului, inclusiv din punctul de vedere al soluționării politice rapide a conflictului transnistrean".
O anumită turbulență în jurul nerecunoscutei republici moldovenești nistrene se observă deja de aproximativ un an. Premierul Moldovei, Pavel Filip, și președintele Ucrainei, Petro Poroșenko „au grijă" în felul lor de reglementarea transnistreană. În aprilie aceștia au ratificat acordul privind controlul comun al frontierei de stat moldo-ucrainene. Un asemenea control poate servi drept instrument de blocare a nerecunoscutei republici.
Evaluând anticipat pericolele, Igor Dodon menționa:
„Pentru Moldova este periculos faptul că Occidentul caută cum să provoace Rusia. Noi avem conflictul transnistrean nesoluționat și dacă confruntarea dintre Occident și Rusia va continua, există o mare probabilitate ca unor ”vulturi” le-ar putea veni ideea să dezghețe conflictul pentru a atrage Federația Rusă aici, care va dori să-și apere cetățenii din regiune, pentru a o califica apoi drept țară agresor. Eu voi face totul pentru a evita acest punct fierbinte".
Această poziție este perfectă.
Conform Constituției, Moldova are statut de țară neutră. Totodată, ea dezvoltă activ parteneriatul cu NATO. Însă Bruxellesul înțelege perfect că o parte din militarii ruși ai GOTR, care formal nu fac parte din contingentul de menținere a păcii, reprezintă o pază de încredere a depozitelor imense de muniții de la Colbasna. În cazul destabilizării situației din Transnistria, acest arsenal ar putea să dispară și să fie pus în aplicare pe teritoriile țărilor vecine. Și cine va potoli acest incendiu chiar în pragul NATO?
Călcâiul lui Ahile?
De ce atunci guvernarea din Moldova cere cu atâta insistență retragerea trupelor? Parțial, acesta este un pas politic orientat spre consolidarea electoratului său antirusesc în ajunul alegerilor parlamentare din țară. Parțial, aceasta este dorința unor activiști moldoveni care îi consideră pe ruși drept obstacol nu doar în calea inițiativelor politice interne, ci și externe.
„Prezența unui mic contingent de trupe ruse este ca un os în gât pentru cei care ar dori să atragă Moldova împreună cu Transnistria în componența României", a menționat Konstantin Zatulin, prim-vicepreședintele Comitetului Dumei de Stat pentru afaceri cu CSI. Pentru cei care, de dragul acestei integrări, au renunțat deja la limba moldovenească, numind-o „dialect al limbii române" și, practic, la istoria Moldovei.
Inițiativa cu privire la retragerea GOTR mai urmărește un scop, de data acesta pe termen scurt. Din punctul de vedere al politicii externe, Transnistria reprezintă nu doar un activ important, ci și „călcâiul lui Ahile" al Rusiei în spațiul postsovietic. Acolo există condiții perfecte ca să organizezi crize pentru a-i crea Moscovei un focar serios de tensiune: doar Kremlinul are mâinile legate.
Autoproclamata republică nu are frontieră terestră cu Rusia, nici ieșire la mare, nici măcar spre un stat prietenos Federației Ruse. Pe de altă parte, Moscova nu poate renunța la sprijinul acordat Transnistriei: în primul rând pentru că acolo locuiesc cetățeni ai Rusiei, iar în al doilea rând, Transnistria este cel mai fidel adept al concepției ruse cu privire la pace; prin urmare, trădarea republicii autoproclamate este inadmisibilă. Anume din acest motiv, adversarii Rusiei (în primul rând, Ucraina care este coautorul rezoluției adoptată de ONU) sunt preocupați de agravarea tensiunii în jurul Transnistriei. Uitând totodată că acest joc poate fi foarte periculos.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.
