Ministerul Afacerilor Interne a elaborat proiectul unei foi de parcurs prin care intenționează să sporească siguranța copiilor în școli și în curțile aflate în gestiunea instituțiilor. La prima vedere, nimic ieșit din comun mai ales că, în ultima vreme, societatea a fost bulversată de știri în care erau descrise cazuri de violență comise asupra copiilor, în special din afara țării. Unii părinți chiar au cerut instalarea camerelor de supraveghere video în instituțiile de învățământ.
La fel de obișnuite și previzibile sunt acțiunile descrise în nota de concept, care urmează a fi întreprinse pentru a atinge obiectivul privind asigurarea securității copiilor, elevilor și studenților.
Ceea ce trezește cel puțin nedumerirea este faptul că Ministerul Afacerilor Interne propune desfășurarea campaniilor de informare în rândul elevilor din clasele a VIII-a — XII-a, dar și a celor din învățământul profesional tehnic, privind ”educația sexuală”. Este de menționat faptul că în România a fost aprobat proiectul de lege al deputatului Ninel Peia pentru ”inocența copilăriei” privind interzicerea cursurilor de educaţie sexuală în învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial, fără acordul scris al părinților sau tutorelui, din motiv că educația sexuală încurajează pornografia și prozelitismul pentru homosexualitate, iar elevii care au participat la astfel de instruiri au ajuns la psiholog traumatizați de informațiile despre sexualitate primite la școală.
Un alt semn de întrebare este că aceste campanii de informare urmează a fi desfășurate ”cu implicarea partenerilor și ONG-urilor active în domeniu (Institutul de Reforme Penale, Terre des hommes, Centrul de Informare și Documentare pentru Drepturile Copilului, Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, La Strada, Asociația Obștească „INVENTO", etc.)”.
Înțelegem preocuparea autorităților pentru sporirea gradului de securitate în instituțiile de învățământ și cred că e bine să existe o astfel de preocupare, însă campanii de informare cu tematică sensibilă, precum este educația sexuală, desfășurate de ONG-uri finanțate din exterior, trebuie să-i pună în gardă atât pe părinți, cât și pe profesori, pe preoții și pe reprezentanții societății civile care sunt preocupați nu doar de siguranța fizică a copiilor, ci și de cea emoțională. Iar siguranța emoțională a copiilor este cel puțin la fel de importantă.
Potrivit Ministerului Educației, în semestrul doi al anului trecut de învățământ, angajații din sistemul educațional au raportat 5110 cazuri de violență asupra copilului care au avut loc în familie, școală sau în alte locuri şi servicii din comunitate.
În cele mai multe cazuri (2350), este vorba de violență fizică, iar cele mai puține au purtat caracter sexual (24 de cazuri). Profesorii și directorii instituțiilor de învățământ au obligația să sesizeze autoritățile tutelare și alte instituții ale statului atunci când un copil este în situație de risc.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției Sputnik Moldova.
