CHIȘINĂU, 5 iun — Sputnik. În octombrie 2017, Pedro Agramunt și-a prezentat demisia din funcția de președinte al APCE, în urma unui scandal legat de o deplasare în Siria.
Cu șase luni mai devreme, în luna martie, Agramunt a vizitat baza aeriană Khmeimim din Siria, împreună cu deputați din Duma de Stat a Rusiei, parlamentari din Belgia, Italia, Serbia și Cehia, având și o întrevedere cu președintele Bashar Assad. Pe lângă aceste "acțiuni prorusești", el a fost acuzat și de corupție, iar după ce și-a depus mandatul, a decis să investigheze care sunt forțele reale care se află în spatele acelor oameni și organizații care au demarat o companie politică negativă împotriva lui. Detaliile care au ieșit la suprafață au fost surprinzătoare. Agramunt și-a împărtășit concluziile cu agenția Sputnik France.
Unul din principalii acuzatori a fost așa-numitul centru independent "Inițiativa Europeană de Stabilitate" (European Stability Initiative, ESI), condusă de Gerald Knaus. Centrul a publicat un raport în care se aduc acuzații lui Agramunt, documentul fiind utilizat de Comisia Consiliului Europei. ESI se poziționează în calitate de simplă organizație neguvernamentală, însă, în realitate, potrivit informațiilor avocaților lui Agramunt, această structură de lobby este menționată în registrul lobby-știlor de pe lângă Comisia Europeană și Parlamentul European.
În calitatea sa de președinte al APCE, Pedro Agramunt a insistat asupra identificării și transparentizării tuturor structurilor de lobby. Potrivit lui, el și-a propus să determine lobby-ul activ din Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei să iasă la suprafață. Faptul că principalele acuzații au venit din partea unei organizații de lobby arată destul de straniu, iar echidistanța acestora ridică mai multe semne de întrebare.
Totul devine și mai interesant dacă este examinat profilul directorului ESI. Gerald Knaus are relații strânse cu un oarecare Nicolas White, președintele organizației "Diplomația Independentă" (Independent Diplomacy), care își propune internaționalizarea mișcării pentru independența Cataloniei și anume acestei organizații s-a adresat guvernul catalan în iureșul luptei pentru ieșirea din componența Spaniei.
Pedro Agramut este un politician spaniol cunoscut, membru al Partidului Popular, un adept al unității și integrității țării și un oponent al secesionismului catalan. Adică, poziția lui politică contravine direct eforturilor depuse de White. Despre ce echidistanță putem vorbi în cazul dat?
Knaus și White sunt legați nu doar de niște relații personale, dar și de o sursă de finanțare comună a organizațiilor lor. E vorba de fundația pentru Societatea Deschisă (Foundation To Promote an Open Society — FPOS), care aparține miliardarului George Soros. Se pare că teoria "trei strângeri de mână" a funcționat de minune.
Pe lângă ESI, împotriva lui Agramunt s-au pronunțat și doi cetățeni ai Rusiei — Olga Zaharova și Yuriy Djibladze, fondatori ai Platformei Solidarității Civice (Civic Society Platform). Potrivit celor doi, el ar fi oferit mită pentru a obține o victorie în alegerile președintelui APCE. Cu toate acestea, Agramunt a fost unicul candidat înaintat pentru această funcție, fără a avea nevoie de a cumpăra voturile cuiva.
Aici apare un detaliu interesant: în octombrie 2017, când a fost organizat referendumul pentru independența Cataloniei, Zaharova și Djebladze se aflau la Barcelona, fiind invitați de Organizația internațională împotriva torturii, finanțată de același Soros. În capitala catalană aceștia a făcut cunoștință cu un oarecare David Bondia, un adept al separării provinciei de Spania, fiind și șeful Institutului Catalan pentru Drepturile omului, aflată în relații strânse cu organizația Societatea Deschisă a Europei (Open Society of Europe), o altă creație a miliardarului american.
În acest fel, Pedro Agramunt a ajuns la concluzia că acuzațiile aduse împotriva lui au venit din partea unor organizații care au legături directe sau indirecte cu George Soros, înțelegând cât de strâns sunt controlate de către acest om de afaceri structurile infiltrate în instituțiile europene și ce metode folosesc pentru a-și promova agenda politică.
Activitatea lui George Soros nu se limitează la lobby în parlamente. Numeroase ONG-uri din lumea întreagă lucrează nu doar cu deputați și funcționarii de stat, dar și cu forțele de opoziție, presa, opinia publică și de fiecare dată îndeplinesc anumite sarcini politice concrete. Una din acestea, spre exemplu, a fost mișcarea de catalană de secesiune. Acum, noul obiectiv este unul diametral opus: Soros acționează pentru a determina Marea Britanie să renunțe la Brexit.
Ceva mai devreme, miliardarul a anunțat că pe 8 iunie în Regatul Unit urmează să fie lansată o campanie națională pentru organizarea unui nou referendum care ar anula procedura de ieșire din UE. A fost înființată mișcarea Best of Britain, care planifică organizarea mai multor acțiuni de protest. Soros a direcționat partizanilor britanici ai integrării europene peste jumătate de milion de lire sterline (aproximativ 700 mii dolari).
Nu tuturora le este pe plac o astfel de activitate a lui Soros. Ungaria a adoptat o serie de legi cu privire la agenți străini, care a determinat retragerea din țară a Universității Central-Europene și a organizațiilor afiliate Societății Deschise, înființate de Soros. Acest pas a lui Viktor Orban a provocat un mare scandal în relația cu Bruxelles. În lupta cu Soros s-au inclus și alte state din Europa de Est, în special Polonia. La rândul său, Israelul a expulzat organizațiile care au legături cu Societatea Deschisă. Activitatea miliardarului provoacă tot mai mari nemulțumiri chiar și în SUA.
