România anului de graţie 2017 se înarmează. După 28 de ani în care industria românească, inclusiv cea de apărare, a fost pusă pe butuci, după ce milioane de români rămaşi fără locuri de muncă au apucat pe calea străinătăţii, politicienii post-decembrişti găsesc că e cazul să se înarmeze. Au fost deja achiziţionate 12 avioane F-16 second-hand din Portugalia, iar altele 36 urmează să fie livrate din SUA. Două fregate scoase din uz de englezi au intrat în înzestrarea Forţelor Navale Române, iar olandezii de la „Damen Shipyards Group" vor construi patru corvete „SIGMA 10514" la Galaţi. La rândul lor, nemţii de la „Rheinmetall Landsysteme" vor fabrica la Moreni transportorul amfibiu blindat „TBT 8×8"…
În luna aprilie a anului curent, şeful Statului Major General al Armatei anunţa într-o conferinţă de presă intenţia achiziţionării de la americani a sistemului de rachete sol-aer „Patriot". Procedurile au trenat ceva vreme, Guvernul aprobând abia pe 8 noiembrie proiectul de lege aferent. Însă partea română s-a conformat imediat ce secretarul de stat american Rex Tillerson a picat pe nepusă masă la Bucureşti, în seara zilei de miercuri 15 noiembrie… Astfel că proiectul de lege a fost trecut rapid prin Parlament, Senatul şi Camera Deputaţilor adoptându-l aproape cu unanimitate de voturi pe 20, respectiv pe 21 noiembrie. Pentru ca în ziua imediat următoare, adică pe 22 noiembrie, preşedintele Klaus Werner Iohannis să declare că legea va fi promulgată imediat ce va ajunge pe masa prezidenţială, astfel încât contractul cu SUA să poată fi semnat până la data de 1 decembrie 2017.
Acestea sunt, pe scurt, pentru clasa politică românească necesităţile stringente ale ţării. Numai că era armelor şi a confruntărilor armate e pe sfârşite! John Perkins avertiza în „Confesiunile unui asasin economic", că „O dată cu sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, cu ascensiunea Uniunii Sovietice şi cu spectrul holocaustului nuclear, soluţia militară a devenit mult prea riscantă". Dar ar putea avea încredere politicienii români în autorul unui bestseller, care a şi vizitat România în luna octombrie 2014? La aceeaşi concluzie ajungea şi Vladimir Volkoff care afirma la rându-i că „Secolul XX a cunoscut apariţia unui război esenţialmente psihologic, în care operaţiunile militare au devenit doar accesorii la care se recurge parcimonios ca la nişte anexe ale acţiunii principale". Dar s-ar putea da crezare autorului unui „Tratat de dezinformare"?
Însă domnii politicieni nu prea ţin cont nici de estimările Centrului de Studii Strategice de Apărare şi Securitate (CSSAS) din cadrul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I", care citează la rândul său Institutul Internaţional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI): „Potrivit statisticilor publicate de anuarele SIPRI în aproximativ 90 % din războaiele purtate în perioada postbelică iniţiatorul conflictului armat nu a obţinut o victorie militară care să-i asigure realizarea integrală a scopului propus, în 44 % din cazuri configuraţia politică din zona de conflict nu s-a modificat în urma recursului la violenţa armată, iar în proporție de 55 la sută situaţia conflictuală s-a complicat şi mai mult".
Potrivit studiului realizat de CSSAS şi intitulat „Conflicte asimetrice", în războiul modern operaţiunile militare sunt soluţii ultime, „luptele" ducându-se în plan politic, economic, mediatic şi informaţional, al culturii şi învăţământului. Privind retrospectiv la transformările pe care le-a suferit România după evenimentele din decembrie 1989, totul pare să arate că ea s-a aflat într-un permanent război modern… Pe care, din păcate, l-a pierdut!
Iar la întrebarea din titlul acestui articol, cel mai potrivit răspuns ar fi: Pe români rachetele „Patriot" nu-i apără nici măcar de propria ignoranţă!
Autor: Alexandru Voicu.
