După ce s-a aflat că deținutul Andrei Braguța a decedat cel mai probabil din cauza că a fost bătut de colegii de celulă, în Moldova lumea a început să vorbească despre condițiile precare din sistemul penitenciar din țară.
Reiese că orice persoană care a nimerit în penitenciar, colonie sau izolator de anchetă poate fi bătută de alți deținuți, iar gardienii nu întreprind nimic. Totodată, se știe că nu toate persoanele luate sub strajă sunt infractori. Există și dintre cele care ispășesc o pedeapsă pe care nu au meritat-o. Așa s-a întâmplat nu demult cu un bărbat din Moldova care a fost condamnat pentru mai multe omoruri, iar ulterior s-a constatat că nu el le-a comis. Dar încă câți alții ca acesta stau prin închisori? Câți dintre ei nu au avut bani pentru un avocat competent? Câți dintre ei au fost condamnați la comandă, pentru că încurcau cuiva să adune bani cu lopata?
Desigur, asemenea probleme există nu doar în țara noastră. Majoritatea celor închiși își merită pedeapsa, chiar și cea capitală. Însă nu despre ei este vorba acum.
Deseori în presă și pe rețelele de socializare apar informații referitor la condițiile în care sunt deținute nu doar persoanele care deja au fost condamnate, dar și cele care se află în arest preventiv. Iar acestea, atenție, sunt persoane care nu sunt deocamdată condamnate, iar ulterior se dovedește că unele dintre ele sunt nevinovate. Și atunci te întrebi: de ce sunt supuse la astfel de chinuri? Desigur, făcând-o pe filozoful, poți cita în cazul dat vorbele lui Gleb Jeglov, erou literar și personaj din filmele de acțiune turnate după opera fraților Vainer: „Nu există pedeapsă fără crimă". Însă, în același timp, cel care cutează să se considere judecător trebuie mai întâi să se judece pe sine. Și nu mulți sunt în stare să o facă. De aceea propun să examinăm această problemă fără speculații existențialiste, ci doar ținând cont de fapte reale.
În acest scop voi cita aproape fără omiteri un fragment din cele povestite de un cunoscut de al meu. Să-i zicem, în cazul dat, Valentin. Nu chiar demult, acesta a fost reținut fiind suspectat de comiterea unei infracțiuni și închis în celula pentru arest preventiv în Chișinău.
„Celula în care m-au adus era o încăpere extrem de mică și murdară. Cu greu puteai să respiri, din cauza aerului închis. O masă din lemn, două lavițe din lemn cu niște saltele ca vai de ele, chiuveta de WC care nu fusese spălată, probabil, de când a fost construită clădirea. Plimbarea în curtea izolatorului de detenție provizorie (IDP) este de 15 minute, o dată pe zi. Curtea are opt metru în lungime și 3 — 4 în lățime, iar deasupra este acoperită cu plasă. Cât despre hrană, a spune că rația este sărăcăcioasă, înseamnă a nu spune nimic. Nici nu mai scrie despre aceasta, vor crede că aduci acuzații false", mi-a zis Valentin.
A doua zi i s-a făcut rău din cauza unui întreg „buchet" de boli cronice, el fiind deja demult trecut de prima tinerețe. A sosit ambulanța, iar medicii au recomandat ca Valentin să fie spitalizat. Însă la acea oră nu s-au găsit persoane pentru convoiul… Din fericire, omul a supraviețuit, deși s-a ales cu multiple consecințe pentru starea de sănătate.
Desigur, nu toți reținuții sunt plasați în astfel de IDP. Există exemple de atitudine mai umană. Totul depinde, ca întotdeauna, de oameni — de cei care asigură într-un caz concret securitatea vieții reținutului — în toate privințele.
Transformările în țară trebuie să înceapă cu îmbunătățirea calității vieții acelor persoane care sunt cele mai vulnerabile, lezate în drepturi, atât de jure, cât și de facto. În cazul dat nu este vorba doar de deținuți, ci și de sute de mii de cetățeni care trăiesc sub pragul sărăciei sau care se apropie sigur de această stare. Dacă deținătorii puterii doresc să ne indice drumul către Europa, fie ca mai întâi Europa să ia ființă în mentalitatea lor.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.
