Se pare că Moldova își are și ea un Conan Distrugătorul. Însă acesta nu este un superman cu mușchi de beton, și nici un geniu rău care gândește algoritmi apocaliptici ce ar putea duce statul la autodistrugere. Totul este mult mai banal…
„Asul din mânecă"
Zilele trecute, la București, a avut loc Adunarea Parlamentară a NATO, o acțiune ordinară în fond, care întrunește sub drapelul său albastru „cavalerii Alianței". S-a discutat despre consolidarea securității în zona Mării Negre și despre menținerea dialogului în Consiliul NATO — Rusia. Dar iată că membrii delegației parlamentare a Republicii Moldova au pus pe „masa rotundă" un bilețel cu rugămintea de a fi inclusă pe ordinea de zi chestiunea cu privire la retragerea militarilor ruși, inclusiv a trupelor de menținere a păcii, din regiunea transnistreană.
În principiu, nu este ceva nou în retorica Chișinăului oficial. Autoritățile Moldovei vorbesc deja de mai multă vreme de înlocuirea trupelor de menținere a păcii cu observatori civili din partea UE și SUA. Diplomați, membri ai Cabinetului de Miniștri, politicieni, deputați — toți, într-un fel sau altul, o dată sau de două ori pe an, se pronunță pe marginea acestei probleme.
„Tema transnsitreană" a fost întotdeauna un atu al mai multor forțe politice din Moldova, care pun la cale o anumită mișcare în jocul lor politic. Nu am greșit — în jocul lor politic, pentru că nu au mers niciodată dincolo de declarații.
De data aceasta, cheltuind banii contribuabililor, cel care s-a prezentat cu un apel către NATO a fost liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu. Drept că nu a trebuit să plece prea departe. NATO a sosit singură la București, orașul visurilor liberalului moldovean. Vorba ceea: ai intrat în horă, trebuie să joci. Dar nu a funcționat.
Reprezentanții NATO l-au respins pe cel mai mare liberal al Moldovei, menționând că agenda Adunării Parlamentare are ca obiectiv doar țările riverane Mării Negre și Marea Neagră. Și pentru că rezoluția viza doar Marea Neagră, nu a fost locul pentru introducerea acestui amendament din partea Chișinăului.
Este clar că Ghimpu a dorit să facă cum e mai bine pentru viitorul luminos european al Moldovei, dar, ca de fiecare dată, nu a reușit. Se pare că liberalul, cu o insistență de invidiat, joacă „cartea transnistreană", vorbind de „pericolul rusesc". Însă, dacă urmărești atent „poziția sa principială", observi că Ghimpu este activ doar în preajma alegerilor parlamentare. S-a rugat la NATO să se implice în problema transnistreană și în 2010, și în 2014. Însă și atunci Alianța l-a ignorat… Totuși, Mihai Ghimpu a acumulat pentru partidul său 9% din voturi, suficiente pentru a accede în Parlament.
Însă, indiferent de ce s-ar atinge liberalul numărul unu al țării, totul se distruge în mod miraculos. Anume el este acel Conan Distrugătorul de care am amintit la începutul acestui articol.
Nu-i o idee, ci o anecdotă
Judecați și singuri. În îndepărtatul an 2005, liderul PL și-a promovat nepotul de soră în postul de primar al Capitalei: acum orașul este într-o stare deplorabilă. În anul 2010 Ghimpu a ajuns până la rangul de spicher al Parlamentului țării. Ca urmare, deputații nu soluționau până la capăt chestiunile în comisii, nu aprobau legi, nu numărau până la urmă așii din mâneci; membrii alianței de guvernare nu se înțelegeau între ei și, în consecință, Parlamentul s-a autodizolvat.
După aceea Ghimpu a ridicat sus drapelul „unirii", dându-se drept adept înverșunat al unirii Moldovei cu România. Însă, îndată, tovarășii săi de idei au început să părăsească partidul. Alegătorii săi au rămas dezamăgiți de „purtătorul drapelului", pentru că și de ei liderul PL și-a amintit abia în ajunul alegerilor. Datorită „românului din Colonița", acțiunile liberalilor s-au transformat într-un adevărat surfing. Nimeni nu a reușit până acum să discrediteze ideea unirii Moldovei cu România așa cum a făcut-o Ghimpu! Conform sondajelor de opinie, dacă în timpul apropiat ar avea loc referendumul cu privire la unirea celor două țări, 70% din cei chestionați nu ar susține această idee. Apropo, în anul trecut adversarii unirii constituiau 63%. Din fericire, astăzi unirea nu mai este o idee, ci o anecdotă.
La ora actuală politicianul obosit încearcă, pur și simplu, să nu-și piardă, în fața propriului electorat, ceea ce i-a mai rămas din reputație, mergând pe aceeași cale bătătorită deja (oricum, în 2018, vor avea loc alegerile parlamentare): amendamentul la Adunarea Parlamentară a NATO. Însă, în loc de triumf, inițiativa sa s-a transformat în „istoria eșecului" său.
În fond, NATO s-a distanțat de Ghimpu, punându-l la punct. Astăzi este Ghimpu, mâine va mai fi altul.
Deși, cine știe… Poate că aceasta este o combinație complicată pentru ca să poată fi dus de nas „fratele mai mare". Dacă este așa, atunci a venit timpul de instituit o nouă scară a măsurărilor. De exemplu, dacă tensiunea curentului electric se măsoară în „volți", e timpul ca viclenia să se măsoare în „ghimpi". Dar aceasta este deja o temă pentru o teză științifică, nu pentru un editorial…
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției Sputnik.
