În interviul acordat pentru Sputnik Polska, Leszek Miller a spus din ce cauză huliganii polonezi manifestă un astfel de comportament și de ce autoritățile nu întreprind nimic.
Leonid Sviridov
- Rog să comentați câteva evenimente care s-au produs în Polonia și care au legătură cu monumentele și mormintele soldaților Armatei Roșii. Un asemenea caz a avut loc recent: a fost demolat mausoleul ostașilor roșii de la Trzcianka, fapt ce a provocat o mare indignare, iar ambasada Rusiei de la Varșovia a scris în declarația sa că acesta este un act de vandalism.
— Nu poate fi decât un singur comentariu. Eu sunt împotriva distrugerii cimitirelor sau a locurilor comemorative legate de ostașii care au străbătut Polonia pentru a ajunge la Berlin și a obține victoria asupra Germaniei fasciste. Pot doar să regret că în țara mea există polonezi care comit acte de vandalism.
- Iar ultimul caz este absolut șocant: cimitirul de pe strada Żwirki i Wigury din Varșovia.
— Distrugerea cimitirelor mai are și un alt aspect, barbar. În opinia mea, nu are importanță dacă este vorba de un cimitir al soldaților ruși, polonezi sau evrei. Morții trebuie lăsați să odihnească în pace. O asemenea răfuială cu morții este un fenomen condamnabil. Îmi pare foarte rău că acest lucru s-a întâmplat în Varșovia. Sper că autoritățile de la Varșovia își vor da silința pentru ca cei care au comis aceste fapte că fie pedepsiți.
- Domnule premier, apare întrebarea: de ce se întâmplă toate acestea? Pe vremuri aceste cazuri nu înregistrau o asemenea amploare. De exemplu, cu 5 — 6 ani în urmă, în Polonia nu era asta.
— Desigur, erau unele incidente separate, însă mai puține. De unde au pornit? La un moment dat, politicienii aflați la putere au început să rescrie istoria Poloniei, afirmând că pentru Polonia cel de Al Doilea Război Mondial s-a terminat în anul 1989. Sau compară ocupația fascistă cu „ocupația sovietică", precum o numesc ei, care a continuat până în anul 1989.
Rusofobia a devenit o doctrină de stat, promovată la ora actuală de către guvern, iar toate acestea nu trec fără a influența asupra conștiinței polonezilor, mai ales a tinerei generații.
Și nu este doar ură față de soldații străini, ruși sau sovietici, ci în general trăim niște vremuri în care politica poloneză se concentrează mai mult pe diferențe, conflicte, dispute, și nu pe căutarea unui principiu unificator.
- Din câte înțeleg, există un consimțământ public pentru acest gen de acțiuni?
— Nu știu dacă există un consimțământ public. Cred că nu există. Însă incidente de acest gen au loc și ele au tendința să devină mai multe. Însă nu risc să afirm că acest lucru este aprobat de majoritatea cetățenilor. Întotdeauna, în fiecare societate, se găsesc oameni capabili de astfel de fapte.
Aici, în Polonia, indignarea a fost provocată de declarațiile unuia dintre politicienii partidului „Alternativa pentru Germania" care a lăudat Wehrmacht-ul și activitatea acestuia. Pretutindeni există oameni, însă în Polonia se răzbună pe cimitire, pe diferite locuri comemorative ș.a.m.d., lucru care nu trebuie ignorat.
- Cum credeți, în ce mod va reacționa Moscova și dacă are rost să fie agravat acest conflict puso-polon?
— Nu știu cum va reacționa Moscova, aceasta ține de competențele guvernului rus. Însă eu personal consider că amplificarea tensiunii dintre Rusia și Polonia nu va duce la nimic bun. Totodată, acest lucru nu favorizează nici relațiile în context internațional mai larg.
Consider că Rusia trebuie percepută ca partener și regret foarte mult că MAE al Poloniei nu a dezghețat contactele de frontieră, am în vedere voievodatul Varmia și Mazuria și granița cu Kaliningradul. Acest lucru a prejudiciat interesele populației poloneze care trăiește în zonele de frontieră.
Dar anume așa și este. În Polonia avem guvernul pe care îl avem și atât timp cât acesta va fi la conducere, mare lucru nu se va schimba în relațiile ruso-polone.
- Domnule premier, Vă mulțumesc pentru interviu.
