CHIȘINĂU, 11 mart — Sputnik. Ambasada Federației Ruse la București a publicat pe pagina sa de facebook prima schiță dintr-o serie de materiale informative şi de referinţă cu privire la „Scurta retrospectivă a relaţiilor ruso-române". După cum anunță angajații ambasadei, această primă schiță este dedicată perioadei de la Evul Mediu până la Primul Război Mondial.
Sputnik Moldova reproduce acest text, cu mențiunea că doar intertitlurile aparțin redacției noastre.
Rusia a sprijinit Principatele Române în lupta lor pentru independenţă faţă de Imperiul Otoman
Un rol important în formarea unei baze solide pentru relaţiile ruso-române l-au jucat relațiile de bună vecinătate, vechi de secole. Timp de secole, domnitorii Moldovei şi ai Ţării Româneşti au solicitat în mod repetat protecţie de la marii cneji şi ţari ai Moscovei, au încheiat cu ei diverse acorduri pentru protejarea ţării şi popoarelor lor de invazia polonezilor, lituanienilor, hanilor tătari, de asuprirea otomană şi de birurile nesfârşite către sultanul turc. Ortodoxia şi mentalitatea similară a popoarelor noastre au reprezentat garanţia pentru dezvoltarea prieteniei acestora.
Rusia a sprijinit întotdeauna Principatele Române în lupta lor pentru independenţă faţă de Imperiul Otoman. În secolul al XV-lea domnitorul moldovean Ştefan cel Mare a încheiat o alianţă politico-militară cu Rusia, întărită prin căsătoria fiicei sale Elena cu Ivan cel Tânăr, fiul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea.
De la mijlocul secolului al XVI-lea, din timpul domnitorului Petru Rareş, legăturile dintre Principatul Moldovei şi Moscova s-au consolidat în mod deosebit. Domnitorul moldovean a menţinut contacte strânse cu Vasile al III-lea şi Ivan al IV-lea. Moldova şi-a consolidat definitiv năzuinţa de încetare a relaţiilor de vasalitate faţă de Turcia, cu ajutorul armelor ruseşti, iar Rareș însuşi s-a înrudit cu dinastia Rurik. La sfârşitul secolului al XVI-lea Mihai Viteazul, domnitorul Ţării Româneşti, de asemenea, a încheiat o alianţă cu Rusia pentru lupta împotriva duşmanului din afară.
Cererile de luare a Moldovei sub protecţia Moscovei au durat de-a lungul întregului secol al XVII-lea. Conducătorii moldoveni, Antioh Cantemir (fratele lui Dimitrie Cantemir), Constantin Duca şi Mihail Racoviţă au făcut intervenţii repetate la ţarul rus să-i ia "sub mila sa", adică, sub protecţia sa. În anii domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) s-au stabilit relaţii diplomatice permanente între Rusia şi Ţara Românească.
La mijlocul secolului al XVII-lea, ţarul rus Alexei Mihailovici a primit solia Moldovei în frunte cu mitropolitul Ghedeon, care a discutat problema unirii cu Rusia. În numele gospodarului Gheorghe Ştefan şi al întregului popor al Moldovei, Mitropolitul a jurat credinţă ţarului rus. În afară de aceasta, trebuie remarcat şi tratatul semnat în secolul al XVII-lea între ţarul Alexei Mihailovici şi domnitorul Vasile Lupu. Este cunoscut faptul că domnitorul moldovean l-a informat pe ţarul rus cu privire la situaţia din Imperiul Otoman, fapt care a fost de mare importanţă pentru Moscova.
Relaţiile ruso-moldoveneşti în timpul lui Petru I
Sub Petru I relaţiile ruso-moldoveneşti au căpătat o semnificaţie deosebită pentru ambele părţi. Relaţiile de prietenie au fost construite între Petru I şi Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. Tratatul de la Luţk, din 1711, încheiat între ţarul rus şi domnitorul moldovean, a definit pe termen lung orientările geopolitice ale Rusiei şi Moldovei. Cele două ţări s-au unit pentru a lupta împotriva unui inamic comun, în condiţii care nu lezau niciuna dintre părţi. În conformitate cu tratatul, Principatul Moldovei urma să treacă sub protecția Rusiei, păstrându-şi statutul de stat independent, suveran şi vechile obiceiuri ale ţării. De asemenea, conform tratatului, i se înapoiau pământurile acaparate de Turcia. Tronul domnitorului i se atribuiau dinastiei Cantemir. Deşi Campania de la Prut a lui Petru I s-a încheiat cu o înfrângere militară, Dimitrie Cantemir a fost primit cu onoruri în Rusia, iar fiul său, Antioh, a devenit un remarcabil om de ştiinţă şi scriitor rus.
Basarabia și statutul ei privilegiat în Imperiului Rus
În urma numeroaselor războaie ruso-turce pentru anii 1806-1812 s-a reuşit slăbirea opresiunii Imperiului Otoman asupra popoarelor din zona Mării Negre şi din regiunea balcanică. Iar primul teritoriu eliberat a fost Basarabia care a primit pentru o perioadă lungă de timp un statut privilegiat în Imperiului Rus, fapt care a contribuit la o creştere economică şi demografică rapidă.
Populaţia Basarabiei a crescut de la 200 de mii de locuitori (în 1812), la peste 2,5 mil. (în 1915). În anul 1818, la Chişinău locuiau doar 5 mii de persoane, iar la începutul secolului XX, oraşul era deja al 5-lea în Imperiul Rus, în ceea ce priveşte populaţia, fiind un oraş european modern, cu clădiri ordonate, iluminat electric, cu tramvai, canalizare și apă curentă, teatre, precum şi cu o serie de instituţii de învăţământ mediu şi superior. Alte localităţi din Basarabia — Bender, Bălţi, Ackerman — din fostele târguri de provincie, de asemenea, au devenit adevărate oraşe.
Pavel D. Kiseleff și "Regulamentele Organice"
O contribuţie inestimabilă la dezvoltarea Principatelor Române în timp ce acestea se aflau sub protectoratul Rusiei, a avut-o Pavel D. Kiseleff, care în calitate de reprezentant plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti (1829-1834) a pregătit şi a efectuat o serie de reforme importante pentru îmbunătăţirea guvernării statului. Sub conducerea sa, în Principate au fost adoptate "Regulamentele Organice", care au fost valabile până la crearea în 1859 a statului român, şi care au stat la baza Constituţiei sale. În Moldova şi Ţara Românească s-au construit drumuri, ţăranii au dobândit libertatea personală, iar ţiganii au dobândit statutul de persoană — de acum ei nu mai puteau fi ucişi fără condamnare. În acest moment în Rusia nu fusese încă desfiinţată iobăgia.
Este demn de remarcat faptul că prima recunoaştere internaţională a independenţei României sub acest nume, a fost recunoscută prin tratatele de la San Stefano şi Berlin, din 1878, fapt devenit posibil după victoria Rusiei asupra Turciei în războiul din 1877-1878, în care ţările noastre erau aliaţi. Ca urmare, României i-a fost cedată Dobrogea, care aparţinuse până acel moment Turciei, aşadar Principatul a primit acces la mare prin portul Constanța. Rusia a fost printre primele ţări care au recunoscut independenţa României, şi încă de la 15 octombrie 1878, trimisul rus, baronul D. F. Stuart a înmânat principelui român (viitorul rege) Carol I scrisorile de acreditare. Această zi este considerată data oficială a stabilirii relaţiilor diplomatice ruso-române.
Primul Război Mondial, Antanta, Rusia și România
La 27 august 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Raportul de forţe nu a fost în favoarea Bucureştiului, şi numai datorită ajutorului acordat de aliatul rus s-a reuşit stabilizarea liniei frontului împotriva trupelor germane şi austro-ungare, pentru a salva ţara de la o înfrângere iminentă. O pagină strălucită a relaţiilor de aliaţi din acel război a fost bătălia de la Mărăşti (iulie 1917), unde trupele ruseşti şi româneşti au repurtat o strălucită victorie asupra inamicului. Dovada încrederii dintre Imperiul Rus şi Regatul Român este referirea la depozitarea în Rusia a Tezaurului românesc şi a altor valori ale statului, inclusiv arhive, la sfârşitul anului 1916 — în anul 1917, atunci când situaţia de pe frontul românesc a fost critică[1].
Însă, cu apropierea Antantei de victorie în Primul Război Mondial, mai întâi în anul 1917 se prăbușește puterea de 300 de ani a dinastiei Romanov, apoi — în urma revoluției bolșevice — la începutul anului 1918 este nevoită să iasă din război și Rusia istovită, care nu o dată prin acțiunile sale ofensive a retras forțele Puterilor Centrale și a preîntâmpinat prăbușirea Frontului de Vest în Franța.
[1] În anul 1935, în contextul restabilirii relațiilor diplomatice românești au fost returnate arhivele, în 1956 — operele de artă și relicvele care au putut fi identificate, iar în 2003 a fost înfiinţată o Comisie mixtă ruso-română pentru studierea problemelor legate de istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema "Tezaurului românesc".
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
