CHIȘINĂU, 15 sept — Sputnik. Biserica Ortodoxă din Moldova îl pomenește duminică pe Sfântul Serafim de Sarov, sfântul care este supranumit și învățătorul pocăinței și tămăduitorul deznădejdii, transmite ortodox.md.
”Bucuria mea, Hristos a înviat!”, astfel îi întâmpina Sfântul Serafim pe fiecare creștin care venea la el.
Acest mare mărturisitor al luminii Sfântului Duh s-a înălţat ca un astru deasupra pământului rusesc, la 19 iulie 1759, în epoca în care spiritul aşa-numit "al Luminilor" invada Europa şi Rusia, pregătind deja, din depărtare, timpurile întunecate ale ateismului şi persecuţiei religioase.
A fost fiu al unor negustori credincioși din oraşul Kursk. El a crescut în smerenie şi dragoste faţă de Biserică şi a avut parte la vârsta copilăriei de arătarea milei Maicii Domnului, care l-a vindecat în chip miraculos.
La vârsta de 17 ani, cu binecuvântarea mamei sale, se călugărește la Mănăstirea Sarov, unde a devenit repede un model al vieții monahale. Îndeplinea cu bucurie şi râvnă toate sarcinile, chiar cele mai obositoare, pentru folosul fraţilor, postea pentru a înfrânge pornirile trupului. El a fost un practicant al rugăciunii lui Iisus pe care o rostea neîncetat.
După opt ani de ascultare ca frate în mănăstire, a fost tuns în monahism cu numele Serafim, ceea ce semnifică "înfocat", "arzător"). După ce a fost hirotonit diacon, el petrecea toată noaptea în rugăciune, înainte de a săvârşi dumnezeiasca Liturghie. Deși Dumnezeu l-a binecuvântat cumulte bucurii duhovnicești, el nu a căzut în păcatul slavei deşarte de care este pândit cel care se bucură de darurile lui Dumnezeu. Dimpotrivă, el se învinovăţea tot timpul şi căuta şi mai mult singurătatea.
La puţină vreme după moartea duhovnicului său, el a primit încuviinţarea de a se retrage în singurătate, în adîncul pădurii, la 6-7 km de mănăstire. Aici el îşi făcu o colibă de lemn, înconjurată de o mică grădină, pe o colină, pe care el a numit-o "Sfîntul Munte". El venea la mănăstire doar duminicica şi în zilele de sărbătoare.
La întâi ianuarie 1833, după ce s-a împărtăşit, el s-a închinat la toate icoanele din biserică, aprinzând în faţa fiecăreia o lumânare şi i-a binecuvântat pe toţi fraţii, zicîndu-le:
"Lucraţi pentru mântuirea voastră; vegheaţi! Cununile vă sunt pregătite".
Apoi, după ce a merse să-şi vadă mormântul dinainte pregătit, se închise în chilie şi, îngenunchind şi cîntînd imnele Învierii, îşi dădu duhul în mîinile lui Dumnezeu chiar în aceeaşi noapte.
Sfântul Serafim a fost canonizat la 19 iulie 1903, în prezenţa familiei imperiale, a numeroşi ierarhi şi a unei mulţimi de sute de mii de persoane, venite din toate părţile Rusiei. Aceasta a fost ultima manifestare a unităţii de suflet a poporului rus, înainte de marea încercare ce avea să fie. Moaştele sale, purtate atunci în procesiune, au făcut multe minuni.
În 1926, bolşevicii le-au confiscat, vrând să le expună într-un muzeu al ateismului! Dar ele n-au ajuns niciodată în acel loc şi se presupune că ar fi fost păstrate de un credincios pios, în aşteptarea unor zile mai bune. Totuși, sfintele moaște ale Sfântului Serafim de Sarov au fost gasite la St. Petersburg, într-un depozit al unui muzeu, în anul 1991. Astăzi, Moaștele Sfântului Serafim se află la Diveevo, la zece kilometri distanță de orașul Sarov.
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
