Oficialitățile de la Chișinău au recunoscut, în sfârșit!, victoria lui Igor Dodon în alegerile prezidențiale și acesta este noul președinte al Republicii Moldova. Procedura legală a fost respectată cu tot dichisul, chiar dacă nițel tergiversată. Nu cu mult a fost tergiversată. S-a tras de timp doar nițel, cât a fost necesar să fie numit în funcția de procuror general Eduard Harunjen, pe care Dodon ar fi refuzat să-l confirme dacă era el președinte.
Ce urmează? O nouă filă în istoria până acum prea puțin glorioasă a Republicii Moldova, vine epoca lui Igor Dodon? Și dacă vine, cum va fi aceasta?
Temerea mea este că nimic spectaculos nu se va întâmpla, nicio schimbare importantă nu va periclita mersul searbăd al lucrurilor în țara noastră, care o duce din rău în mai rău. Și nu pentru că Dodon nu ar dori să facă ceva. Nu, pur și simplu, el este pus în situația să nu poată face nimic. Așa cum a fost ocolit delicat în chestiunea instalării procurorului general. Acum urmează reducerea împuternicirilor de care se mai bucură șeful statului, astfel că, odată ajuns în fotoliul prezidențial, el va fi doar o figură simbolică.
Igor Dodon, la răscruce
Acum Igor Dodon are de ales nu atât ce va face în funcția de șef de stat, ci cum își construiește relațiile sale cu Partidul Democrat, adică cu Guvernul lui Pavel Filip și majoritatea parlamentară care a instalat acest Executiv.
Avantajele pe care i le poate aduce războiul politic cu PDM
Și aici președintele nou ales are două opțiuni. Prima: să continue retorica antioligarhică și atacurile la adresa Partidului Democrat și a lui Vladimir Plahotniuc. Sunt sigur că Igor Dodon este tentat să meargă pe această cale pentru că ea îi aduce Partidul Socialiștilor într-o poziție extrem de favorabilă în alegerile parlamentare din 2018. Dacă Igor Dodon și socialiștii săi rămân a fi la fel de incisivi, de bătăioși ca în campania electorală pentru fotoliul prezidențial, distanțându-se clar de actuala guvernare, atunci PSDM are șanse să câștige în parlamentarele din 2018 mai bine de jumătatea locurilor din Legislativ.
Să nu credeți că exagerez. Dacă Renato Usatâi nu-și rezolvă problemele cu justiția moldoveană până la anunțarea viitoarelor alegeri parlamentare, atunci tot electoratul Partidului Nostru va trece la PSDM. Și electoratul PCRM se va orienta spre PSRM, care, odată cu instalarea lui Dodon în Palatul prezidențial, devine mult mai atractiv.
Această cale este bună pentru socialiști și pentru Igor Dodon, care își va putea face o majoritate parlamentară în Parlament, repetând performanța lui Vladimir Voronin în două legislaturi, dar proastă pentru societate. Pentru că asta va însemna continuarea perioadei de instabilitate politică. Mai rău, confruntarea dintre guvernare și opoziția parlamentare va lua o nouă formă: confruntarea între instituțiile statului, pe de o parte șeful statului cu aparatul prezidențial și fracțiunea socialiștilor din Parlament, iar pe de altă parte PDM cu majoritatea parlamentară și Cabinetul de Miniștri.
Avantajele păcii politice
Cea de-a doua cale pe care Igor Dodon poate să meargă este cea a încheierii unui acord de pace cu liderii democrați sau, cel puțin, a unui armistițiu până în campania electorală din 2018. Și să conlucreze cu Executivul și Legislativul, așa cum, de altfel, îl obligă și Constituția.
Dacă va merge pe acest drum, atunci beneficiile pe care cele două entități politice le vor aduce societății ar putea fi semnificative.
În primul rând, în ceea ce ține de lupta cu corupția. Orice ar spune oponenții și dușmanii democraților, cât ar vorbi aceștia de justiție selectivă, campania declanșată de Procuratura Generală și de Centrul Național Anticorupție, care este o premieră și e de anvergură, vizează niște demnitari și funcționari care cu adevărat sunt corupți și fapte de corupție reale, nu imaginare.
În al doilea rând, în cazul unei colaborări cu PDM, Igor Dodon ar putea interveni cu unele corectări într-un șir de politici administrative și economice în care acum guvernarea calcă prin străchini. Cum ar fi, spre exemplu, protecția pieței de mărfuri interne, a producătorului autohton. Sau în domeniul politicii externe. Sau a protecției și promovării valorilor naționale și spirituale. Și multe altele.
Acum urmează să vedem ce vrea să facă Igor Dodon cu democrații: război sau pace. Nu știu de ce inclin să cred că PDM vrea să facă pace cu președintele nou ales.
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
