Jocurile Olimpice reprezintă o oportunitate și pentru țara gazdă de a-și îmbunătăți imaginea, așa cum a observat în cazul Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, din Rusia.
Iată de ce sportivii, la fel ca politicienii, sunt monitorizați atât de către ”parteneri”, cât și de răuvoitori. Scandalul antidoping a fost declanșat deloc întâmplător. Acesta a vizat în special sportivii din Rusia, cu toate că sportivii profesioniști din toate țările lumii folosesc tot felul de suplimente. În cazul dat, Occidentul a urmărit să cauzeze un prejudiciu de imagine Federației Ruse, dat fiind faptul că sancțiunile economice nu și-au atins efectul scontat, iar Moscova nu are de gând să bată în retragere în fața presiunilor de ordin politic și economic.
Trebuie să reamintim faptul că primul articol despre problematica dopajului a apărut încă în ediția din luna mai a anului 2013, în publicația "New York Times". Respectiva publicație este o platformă unde sunt lansate informații făcute la comandă, astfel că este destul de ușor să înțelegem cine este inițiatorul campaniei mediatice.
Dacă în privința problemelor interne Rusia își rezervă dreptul de a ocupa o poziție suverană, în cadrul organismelor internaționale este nevoită să caute mereu consens și să promoveze o politică diplomatică abilă. Din păcate, nu întotdeauna îi reușește (Şi nu doar Rusiei. În cadrul Organizației Națiunilor Unite, de exemplu, în ultimii ani există o tendință de a sprijini propaganda LGBT în detrimentul valorilor familiale și tradiționale) și de multe ori rezultatele unor decizii variază în funcție de calitatea persoanelor implicate.
Șeful Comitetului Internațional Olimpic, Tomas Bach, care deține această funcție din 2013, este cel care a pus punctul pe i în scandalul dopajului. Echipa olimpicilor ruși nu va fi eliminată de la competițiile de la Rio de Janeiro, iar deciziile separate în privința unor sportivi vor și aprobate de către federațiile de profil. Bach este de părere că acest mecanism este mult mai obiectiv și va depista care sportivi au fost și care nu au fost dopați. Astfel că sportivilor care nu s-au dopat le-a fost oferită șansa să-și demonstreze nevinovăția.
Cu toate că echipa națională a Rusiei va fi mai puțin numeroasă, țara are totuși oportunitatea de a transmite un mesaj politic prin faptul că va răsuna imnul țării, va fi arborat drapelul de Stat și prin posibilitatea de a obține cât mai multe victorii la diferite probe sportive.
Deoarece Bach a îndrăznit să dea peste cap comanda politică a SUA în chestiunea dopajului, s-ar putea ca unii să interpreteze atitudinea lui drept una pro-rusă. În realitate, acesta încearcă să păstreze tradițiile și mecanismele statornicite deja pe parcursul anilor în lumea sportului mare.
La fel ca în politică, atât la Jocurilor Olimpice cât și la alte competiții de talie internațională au avut loc o mulțime de scandaluri. Totuși, dacă se examinează cazuri de încălcări a regulilor de către sportivi, acest lucru trebuie să fie făcut imparțial și obiectiv. În caz contrar, odată ce și-au atins obiectivul (iar toată legislația occidentală se bazează pe precedent), anumite grupuri de lobby încep să repete practica de a discredita sportivii din alte țări, urmărind cu totul alte interese decât cele sportive.
Opinia autorului ar putea săî nu coincidă cu poziția redacției.
