Editorial de Sergiu Praporșcic
Culmea este că Excelența Sa Daniel Ioniță vrea ca Republica Moldova să urmeze experiența României de integrare europeană: "România poate fi un model de integrare europeană pentru Republica Moldova, aceasta fiind o temă de durabil consens la nivelul elitei politice și societății românești în ansamblu său", a spus Daniel Ioniță, la prima ieșire în fața presei de la Chișinău. Adică, domnul ambasador ar dori ca Republica Moldova să pățească ceea ce deja a pățit România: să-i fie defrișate pădurile de către străini, să-i fie procurate pe nimic terenurile agricole tot de către străini, străinii să preia sub controlul lor practic întreaga economia a țării și, respectiv, să se îmbogățească peste măsură peste noapte, în timp ce populația devine tot mai săracă. De parcă nouă nu ne ajung hoții noștri autohtoni, care au scos miliarde din sistemul bancar, aducând statul în pragul falimentului, și am mai avea nevoie ca să ne mai fure și hoții europeni.
Sau poate domnul ambasador vrea să scape România de rușinosul calificativ de "cea mai săracă țară din Uniunea Europeană", ca acesta să-i revină Republicii Moldova, dacă admitem, prin absurd, că Moldova ar putea fi acceptată în comunitatea europeană până ca aceasta să se fragmenteze definitiv. Mersi, Moldova deja deține un alt titlu de glorie: "cea mai săracă țară din Europa".
Integrarea europeană, ca poveste pentru cei naivi, creduli și idioți
Excelența Sa Daniel Ioniță spune că în România integrarea europeană a devenit "o temă de durabil consens la nivelul elitei politice și societății românești în ansamblu său". Foarte bine, doar că acesta nu este și cazul Republicii Moldova, pentru că jumătatea din populația țării nu agreează ideea integrării europene, mai bine zis, nu crede în povești bune numai de amăgit pe cei naivi, creduli și, mai ales, idioți.
Apropo, ambasadorul și-a început foarte frumos discursul în fața jurnaliștilor de la Chișinău, menționând că "premisele fundamentale ale relațiilor dintre România și Republica Moldova sunt date de comuniunea de limbă, istorie, civilizație și cultură". E straniu doar că Daniel Ioniță a uitat să pomenească aici și de comunitatea de credință, mai ales că, atât în România, cânt și în Republica Moldova, creștinii ortodocși constituie o majoritate absolută. Sau poate ambasadorul român se vrea să devină și el un apostol al ideologiei liberale pe meleagurile noastre, aliniindu-se în coloana diplomaților americani și ai Uniunii Europene care participă cu regularitate și cu mult zel la marșurile homosexualilor, care sunt desfășurate la Chișinău la insistențele comisarilor europeni.
În continuare, ambasadorul Daniel Ioniță afirmă că obiectivele prioritare ale mandatului său sunt două: "susținerea parcursului european al Republicii Moldova și reconectarea strategică, politică, dar și fizică a Republicii Moldova la spațiul european". Păcat că ambasadorul român își propune să realizeze niște obiective utopice, care nu pot avea decât o finalitate total ignobilă: menținerea la putere a unei clase politice hrăpărețe, prădalnice, ticăloase, infracționale, dacă vreți. Căci retorica integrării europene îi servește acesteia ca paravan pentru treburile ei murdare, iar vocile celor din exterior care îi țin hangul, înțelegem că de acum înainte și vocea domnului Ioniță, sunt un fel de legitimare a acestei clase, ca aceasta să se mențină la guvernare, pentru că, vezi Doamne, are sprijinul europenilor, deși demult a pierdut orice sprijin popular.
Dezvoltarea infrastructurii Prutului, un fel de "sat al lui Potiomkin"
În discursul său, Daniel Ioniță a enumerat șapte direcții strategice fundamentale de acțiune pe care le va urmări pe durata mandatului său. Între acestea, un șir de proiecte legate de infrastructura râului Prut, cu baraje, cu centrale hidroelectrice, poduri, transport fluvial, care mă tem că sunt la fel de utopice ca și cel privind integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Sau vor fi realizate tot așa cum a fost construit gazoductul Iași-Ungheni, care nu este de nici un folos pentru că nu are continuitate până la Chișinău și, respectiv, nu poate alimenta cu gaze naturale europene decât vreo 20 de localități din țara noastră sau vreo opt la sută din consumul total de gaze naturale din Republica Moldova. Un gazoduct care astăzi nu funcționează nici măcar pentru a alimenta cele 20 de localități.
Câte investiții românești sunt în Republica Moldova? O enigmă.
Este departe de noi gândul de a-i da sfaturi ambasadorului român, dar îndrăznim să credem că Excelența Sa ar fi făcut cu mult mai bine dacă în acest prim discurs al său ținut în Republica Moldova ar fi venit cu informații privind volumul și numărul investițiilor românești în stânga Prutului și dacă ar mai fi spus cu cât are de gând domnia sa să sporească această cotă pe perioada mandatului său. Iată acesta ar fi un lucru de real folos atât pentru România, cât și pentru Republica Moldova, pentru cetățenii moldoveni, în primul rând, care, în lipsa unui loc de muncă, sunt nevoiți să-și părăsească țara. Astăzi, dacă deschizi site-ul Ambasadei României la Chișinău, nu poți nici măcar ca să afli care sunt schimburile comerciale dintre cele două țări, cele mai recente informații datând din 31 decembrie 2011. Dacă acest lucru este atât de greu de făcut, atunci de cât timp este nevoie pentru a transforma Prutul într-un râu navigabil, așa cum își propune ambasadorul, dacă, în general, lucrul acesta este cu putință din punct de vedere tehnic? Cred că nici Excelența Sa nu are un răspuns la această întrebare.
Opinia autorului ar putea să nu corespundă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
