Șirul neplăcerilor intempestive, însă destul de previzibile, au copleşit Uniunea Europeană. Numai cui nu i-a fost lene nu a scris despre Brexit și despre urmările acestuia pentru așa-numita casă europeană.
Iar astăzi, o altă lovitură sub centură! Nu numai pentru UE, ci și pentru NATO. În ultimul moment, Bulgaria a refuzat să participe la crearea forțelor maritime ale NATO la Marea Neagră. România și Turcia au spus „da", dar bulgarii au decis în folosul țării lor: „Noi nu avem nevoie de această flotă".
Lucrurile se întâmplă chiar în ajunul summitului NATO de la Varșovia, în care americanii își pun mari speranțe.
Dar ce au toate acestea cu Moldova?
Vă amintiți zicala populară: când domnii se păruiesc, pe săraci îi dor ciolanele. Vreau să zic că nu trebuie să-ți ascunzi capul în nisip, imaginându-ţi că nimeni nu te vede și nu înțelege nimic. Intoxicată cu integrarea europeană, Moldova, fără voia autorităților, începe să-și administreze astăzi un antidot eficient.
Haideți să fim sinceri. Poate oare țara noastră să spere la ora actuală că va primi de la UE un ajutor financiar considerabil, că vor continua să-i vină granturi solide pentru sprijinul ONG-urilor și al altor proiecte obscure, în condițiile în care unul din trei donatori financiari din Uniunea Europeană iese din joc? Experții au calculat că doar din cheltuielile bugetare europene vor trebui scăzute 11 miliarde de euro pe an, bani care erau vărsați în bugetul comun de Marea Britanie. La acestea trebuie adăugat, sau mai bine zis de scăzut, 1 miliard de euro (cota-parte a Marii Britanii) din politica agricolă comună, plus 1 miliard de euro care erau alocați de Londra pentru reglementarea piețelor britanice de mărfuri și servicii.
Suma totală care va „zbura" din portmoneul UE este de 13 miliarde de euro pe an.
Cum credeți, oare acest lucru nu se va răsfrânge defel asupra economiei Moldovei, care este orientată spre împrumuturile occidentale?!
Un alt aspect legat de Brexit și urmările acestuia pentru Moldova: concetățenii noștri plecați la muncă peste hotare… Voi cita doar unul dintre aspectele expuse de concetăţeanul nostru Nicolai Crețu în interviul acordat pentru radio Sputnik Moldova: „După Brexit, moldovenii aflați în Marea Britanie cu pașapoarte românești sunt gata de plecare. Eu personal mă gândesc încotro s-o apuc: în Norvegia sau în Spania".
Nu este greu să-ți imaginezi starea de spirit a acestuia și a multor altor mii de moldoveni care au depus atâtea eforturi și au cheltuit atâția bani pentru a ajunge în Marea Britanie, iar apoi să-și găsească acolo un loc de muncă. Și, brusc, într-o clipă, totul „s-a dus pe apa Sâmbetei".
Doar Marea Britanie şi-a luat deja rămas bun de la politica migrațională comună cu UE și acum își poate închide granițele în fața tuturor celor care tind să pătrundă pe insulă în căutarea unei vieți fericite.
Mai pe scurt, în urma Brexitului concluzia este una: trântind ușa, Marea Britanie pune toate riscurile politice și economice pe umerii altor donatori din UE: ai Germaniei și Franței.
Acum iată însă încă o serie de întrebări ale căror răspunsuri, după părerea mea, sunt evidente:
1) Care turtă le este mai aproape europenilor: a lor proprie sau cea străină. Prin „străină" am în vedere Moldova.
Desigur, a lor.
2) Va continua oare strategia de extindere a UE?
Evident că nu!
3) Despre ce fel de integrare europeană a Moldovei poate fi vorba?
Chiar și un copil înțelege: de niciun fel de integrare.
Europa însăși nu are suficiente finanțe, iar în prag îi stau o mulțime de țări cu mâna întinsă printre care primele care au dreptul la ciolanele de la masa boierului sunt țările membre ale UE est-europene: Polonia, Țările Baltice și, desigur, România. Cu atât mai mult cu cât majoritatea dintre ele, conștiente de situația de neinvidiat care le așteaptă în viitorul apropiat, tind să mizeze pe NATO.
Bună ziua, hop și eu…
Cu alte cuvinte, vreți-nu vreți, eu (adică NATO) am sosit. Chiar sub coastele noastre, în România, NATO (mai exact — SUA) a amplasat scutul antirachetă. Nu mă voi opri la caracterizarea acestuia, toți ştiu care este scopul adevărat. Despre ideea creării unei flote NATO la Marea Neagră am scris deja mai sus.
Zilele acestea în Moldova, care are statut de țară neutră, a fost deschis un oficiu al NATO.
Oare nu este prea mult NATO în jurul nostru? Potrivit secretarului general al Alianței, Jens Stoltenberg, nu, nu este mult. De aceea, a spus acesta, la summitul blocului militar de la Varșovia va fi examinată chestiunea cu privire la consolidarea potențialului de apărare al Moldovei.
Astăzi este greu de spus ce se ascunde în spatele acestei intenții. Deși putem intui, dacă analizăm reacția ministrului Apărării al RM, Anatol Șalaru, la declarația lui Stoltenberg.
„Noi nu am primit deocamdată (subl. — aut.) armament de la NATO. Suntem incluși în DCBI — Defence Capacity Building Initiative (inițiativa de consolidare a potențialului de apărare — n. red.). Însă deocamdată totul are loc la nivelul documentelor adoptate: strategia de securitate națională și strategia națională de apărare. Apoi vom vedea. Cea ce a avut în vedere Stoltenberg, ne va spune el însuși mai târziu. Acum eu nu pot comenta acest lucru", a declarat Șalaru pentru Sputnik Moldova.
Ați observat starea de dependență a ministrului: „ne va spune el însuși…", „eu nu pot comenta acest lucru…"?
Curioasă situaţie! Oare chiar am pierdut deja suveranitatea țării?! Şi, apropo de „strategia națională de apărare". În ea, ca parteneri strategici ai Moldovei, sunt numite SUA, România și Ucraina. Iar Rusia, cu care în anul 2002 a fost semnat, și ulterior prelungit, acordul de parteneriat strategic, nu se știe din ce motiv lipsește!
În general, apare o situație ciudată. Pe de o parte, Moldova își pierde șansele reale de a se integra măcar cât de cât în UE, deoarece după Brexit UE nu se va extinde. I-au secat forțele. Măcar cele 27 de state de ar putea fi reținute în casa europeană. Pe de altă parte, Moldova este atrasă tot mai mult pe orbita NATO. Iar Alianța înseamnă SUA care, aflându-se pe cealaltă emisferă, își asigură interesele în Europa, interese de confruntare cu Rusia, China, India.
Altfel spus, Moldova este atrasă, ba ce să mai vorbim, deja a fost atrasă în dezbaterile geopolitice dintre marile puteri cărora, în afară de Rusia, nu le pasă de nevoile noastre.
De ce „în afară de Rusia"? Pentru că stabilirea relațiilor economice și politice corecte cu aceasta contribuie direct la bunăstarea RM. În care țară muncesc cei mai mulți migranți moldoveni? Care popor are aceeași religie cu moldovenii? Unde este piața de desfacere a produselor moldovenești?
Chiar și vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, a declarat în cadrul vizitei sale în Moldova: „Noi suntem siguri că pentru politica moldovenească este extrem de important să se bazeze pe avantajele enorme ale pieței rusești și ale pieței Uniunii Euroasiatice".
Istoria meleagului nostru nu poate fi călcată în picioare, nu poate fi dată uitării. Despre acest lucru se vorbește foarte clar în filmul-avertizare al lui Valeriu Ostalep „Basarabia. 1918". Ca și despre faptul că într-o bună zi te-ai putea trezi că trăiești în altă țară.
A te pomeni străin printre străini este o soartă grea, tragică. Îmi vin în minte două expresii clasice în care, dacă schimbi locul cuvintelor, se schimbă întregul sens existențiali: pentru mine, pentru tine, pentru întreaga țară.
„Ubi bene ibi Patria", ceea ce înseamnă: „Unde este bine, acolo este Patria".
Pe când „Ubi Patria ibi bene" înseamnă deja altceva: „Unde este Patria, acolo este bine".
Fiecare își alege formula care-i convine. Însă cred că majoritatea cetățenilor Moldovei optează pentru varianta a doua.
Dumneavoastră ce părere aveți?
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.
