Numărul de experţi moldoveni, instruiţi să ofere reţete salvatoare de depăşire a oricăror crize şi/sau blocaje, a crescut de la an la an. A fost cultivată o pădure de ONG-uri, finanţate din proiecte şi programe ale partenerilor de dezvoltare, în care s-au copt specialişti pricepuţi să contureze în detalii tot ce ar trebui să facă guvernarea, să lanseze pronosticuri îndrăzneţe şi apoi să explice cauzele întorsăturilor şi evoluţiilor diametral opuse.
Dacă au sau nu au dreptate experţii moldoveni, o va arăta timpul, care este „tatăl oricărui adevăr”. Cel puţin aşa spunea Machiavelli. Nu îmi propun să le dau eu note, mai ales că nu-i poţi pune pe toţi experţii în aceeaşi oală. Unii chiar sunt foarte competenţi, în timp ce alţii doar imită aparenţele „profesiei de expert” şi îşi pun pe frunte această titulatură în speranţa de a obţine un „job”, permanent sau măcar temporar, în instituţiile şi organizaţiile de formare a opiniei publice.
Acolo le sunt oferite salarii şi/sau onorarii celor care îşi dau cu părerea, iar prin asta pot să răspândească şi să propage concepţiile pe care tutorii noştri din afara ţării ni le impun, ca să ne facă „mai fericiţi, mai împliniţi, mai independenţi, mai suverani şi mai uniţi ca societate”.
În timp ce economia, sfera socială şi instituţiile statului s-au împotmolit cu anii în probleme din ce în ce mai mari, „comunitatea de experţi” din ţara noastră a progresat continuu; a crescut şi numeric, dar şi ca nivel de pregătire.
Atunci când ne pomenim în faţa acestui tablou, când vedem acest contrast ce nu ne poate lăsa indiferenţi, vrând-nevrând ne punem întrebarea: De ce din 1991 până astăzi nivelul de expertiză în Republica Moldova a sporit atât de mult, iar politica noastră internă şi externă, economia şi sfera socială au degradat într-o mizerie atât de adâncă şi de ruşinoasă?!
Nu cumva cea mai mare parte a faunei experţilor sunt nişte mercenari care lucrează în Republica Moldova, dar nu sunt angajaţi de Republica Moldova? Iar dacă lucrurile stau tocmai aşa, atunci cine îşi creşte, îşi hrăneşte şi îşi întreţine o armată de experţi în ţara noastră? Şi în ce scop o face? Nu cumva aceştia trebuie să-i vrăjească continuu pe politicieni şi pe cei din presă, ca astfel Republica Moldova să fie menţinută pe „orbita necesară”, indiferent de voinţa poporului ţării?
O altă întrebare pe care nu punem să nu ne-o punem este aceasta: De ce Republica Moldova nu îşi creşte propriii săi experţi? De ce elita noastră se lasă „îndrumată” de experţii care ne oferă pastile (politici şi strategii de dezvoltare în toate domeniile, fără nicio excepţie) „tămăduitoare” inspirate din şcolile de import?
Următoarea întrebare care se impune în mod logic este aceasta: Nu cumva elita noastră nu-şi mai aparţine şi nu ne aparţine, ci este vasala celor care ne clocesc experţii, expertizele şi strategiile de dezvoltare?
Probabil că partenerii noştri de dezvoltare sunt bine intenţionaţi şi ne pun la dispoziţie tot ce au mai bun. Însă dacă lucrurile stau tocmai aşa, de ce timp de peste două decenii Republica Moldova a continuat să dea în jos? Pentru că suntem „incapabili” şi „corupţi”? Eu unul nu cred aşa ceva! Nu vom fi noi poporul cel mai bine organizat şi nici atmosfera din societatea noastră n-o fi cea mai echitabilă. Avem şi multă corupţie. Dar astfel de argumente pur şi simplu nu rezistă.
Deci, care este explicaţia?
E simplă explicaţia. Cei care susţin că sunt elita conducătoare, sunt nişte parveniţi. Iar furtul bunului public, combinat cu incompetenţa şi cu maniile carieriste, nu sunt însuşiri deloc străine aceastei „elită”. Bineînţeles, există excepţii onorabile. Am mai spus-o şi o voi repeta cu orice ocazie. Dar în rest am încredinţat aproape tot timpul pârghiile ţării unor oameni al căror loc numai acolo nu a fost şi nu este. Iată că această tagmă de impostori (guvernanţi de profesie) se înţelege perfect cu „comunitatea de experţi” angajaţi, dar nu de Republica Moldova. Simbioza acestor două „bresle” valorifică perfect orice oportunitate de conjunctură. Numai că nu o face în interesul Republicii Moldova.
Iar în timp ce „comunitatea de experţi” continuă să se umfle ca pe drojdii (sau ca pe dolari şi pe euro), din ţară pleacă (se refugiază) adevăraţii profesionişti: inginerii, tehnicienii, mecanicii, agricultorii, mecanizatorii, tehnologii, meşteşugarii, sudorii şi mulţi, mulţi alţi muncitori calificaţi.
Abia atunci când adevărata elită va reuşi să ia în propriile mâini cârma ţării, din viaţa publică va dispărea vrăjeala propagandistică a „experţilor” şi a „formatorilor de opinie”, iar inginerii, mecanicii, tehnicienii, tehnologii, toţi ceilalţi adevăraţi profesionişti, pe care azi statul îi ţine în exil şi le exploatează de la distanţă munca grea, vor avea pentru ce să revină acasă.
Abia atunci vom avea şansa reală să concepem modelul de dezvoltare ce ni se potriveşte şi să începem a-l construi.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacţiei.
