Starea de frenezie generală, produsă de hotărârea CCM, nu lasă în dezbaterile publice loc pentru interpretări critice, care ar viza consecinţele şi ar supune unei analize obiective esenţa „noii noastre stări constituţionale”.
Este adevărat că au răsunat unele comentarii distincte de zumzetul general. Însă acestea nu au fost luate în seamă de „opinia publică”. Nu s-au bucurat de nicio atenţie. Or, toată masa de actori şi de spectatori trăiesc deja cu ideea că „cetăţenilor le-a fost restabilit de către Curtea Constituţională dreptul de a-şi alege preşedintele”.
Curtea le-a făcut hatârul, le-a oferit luxul mult râvnit.
Mai devreme sau mai târziu, această hotărâre istorică a CCM va fi supusă unei analize juridice temeinice. Pentru moment este important să înţelegem ce vremuri politice ne aşteaptă în contextul noilor reglementări.
Am subliniat anterior în repetate rânduri că alegerea directă a şefului statului nu poate să aducă beneficii Republicii Moldova, chiar dacă unii „mai experţi” afirmă contrariul. În susţinerea acestui punct de vedere vom sublinia următoarele:
1. Alegerea directă a preşedintelui va turna şi mai mult gaz pe focul populismului politic din Republica Moldova. Vom sublinia că acest fenomen alimentează în ţara noastră (precum şi în altele cu practici şi culturi republicano-democratice similare) starea de turmentare generală, în care nimeni nu mai înţelege cine şi ce prezintă în mod obiectiv (iar actorii politici – în special cei cu bani, personali sau de la sponsori, sunt „văzuţi” doar prin prisma campaniilor de PR care prezintă omul cu totul altfel decât este şi sunt prin definiţie bazate pe exagerări, manipulare şi neadevăruri). Dacă din 2000 până în prezent (începutul lui 2016) doar alegerile parlamentare şi locale generale scoteau pe arena naţională actorii politici înarmaţi cu tot soiul de aruncătoare şi lansatoare de mizerii, acum vom avea încă o ocazie de acest fel – alegerile prezidenţiale. Deşi lupta se va da pentru alegerea preşedintelui, partidele nu vor sta la o parte. Cu atât mai puţin, „oligarhii” mult blamaţi.
2. Persoanele cu cele mai mari şanse de a urca în fotoliul prezidenţial vor fi promovate de partide. Mai mult ca sigur, cel care va deveni preşedinte ar putea să-şi „suspende” pe perioada mandatului calitatea de membru de partid. Însă doar naivii pot să creadă că un preşedinte care face parte dintr-o anumită echipă politică nu va face totul pentru a-şi favoriza propriul său grup şi pentru a-i promova ideile, în detrimentul celorlalţi.
3. Un preşedinte ales de popor are toate şansele să se pomenească de partea cealaltă a baricadei în raport cu majoritatea parlamentară. Asta înseamnă că între şeful statului şi adunarea legislativă va avea loc o confruntare permanentă, pe faţă sau latentă. Asta va consuma energiile celor două instituţii într-un război al intereselor înguste şi al orgoliilor, în loc ca ele să fie canalizate spre scopuri nobile.
4. În momentul de faţă majoritatea covârşitoare este mulţumită că preşedintele va fi ales de popor. Cei mai mulţi îşi fac iluzii că aşa va fi mult mai bine, iar politicienii mint cu insistenţă, pentru a-i consolida majorităţii naive această convingere. Activitatea viitorilor preşedinţi va provoca foarte multe deziluzii, iar numărul extrem de mare de scrutine naţionale va genera o aversiune din ce în ce mai pronunţată faţă de procesele politice.
5. Nu mai puţin important este şi faptul că pentru alegerile prezidenţiale vor fi cheltuite sume foarte mari din bugetul de stat. În loc ca aceşti bani să fie investiţi în economia naţională, ei vor fi aruncaţi în vânt, adică vom plăti cu ei luxul alegerilor prezidenţiale.
În loc de concluzie:
Nu revenirea la alegerea directă a preşedintelui era „soluţia magică” pentru toate problemele acestei ţări, ci organizarea de o manieră inginerească grijulie a sistemului nostru constituţional, în baza principiilor interesului naţional, binelui comun şi eficienţei maxime. O ţară săracă are nevoie de o orânduire care stimulează dezvoltarea sănătoasă şi ieşirea din impas. În această direcţie trebuie canalizate energiile politice şi banii, dar nu spre obţinerea luxului în care dorim să ne bălăcim pe stomacul gol, cu buzunarele goale şi cu pantalonii rupţi în fund.
Vom reveni la acest subiect.
Opiniile exprimate de autor ar putea să nu coincidă cu opinia redacţiei Sputnik Moldova.
