Azi se face exact un an de la alegerile parlamentare din 2014. De atunci şi până acum „circul parlamentar” continuă cu aceleaşi figuri şi aceeaşi manieră de a „evolua în scenă”, iar diferenţa între perioada de după alegeri şi cea de până la ele constă numai în unele nuanţe „estetice”, semnificativă doar pentru politicieni. Pentru cetăţeanul de rând, acrobaţiile parlamentare şi guvernamentale se asociază numai cu eşecul şi cu minciuna. Mulţi dintre noi se întreabă, cum de am putut să votăm pentru aceleaşi figuri şi pentru acelaşi „viitor european”, dacă la data precedentelor alegeri ştiam cu toţii foarte bine cât valorează „cuvântul lor de cinste”, repetat ca un discurs de serviciu cu orice ocazie electorală.
Iată că din nou toate speranţele oamenilor sunt spulberate. Dar într-un an s-a schimbat, totuşi, ceva. Dacă până mai ieri pionerii euro-integrării împărţeau în permanenţă promisiuni, astăzi, după ce Occidentul a închis robinetul financiar, nu mai curg nici făgăduinţele bazate pe „cuvântul de cinste” al conducătorilor ţării noastre. Dar putem fi sigură de faptul că deîndată ce va fi anunţată data noilor alegeri (fie ele anticipate sau ordinare), cu toţii îşi vor recăpăta abilitatea de a face promisiuni. Asta pentru că vor avea nevoie din nou de votul poporului pentru a se reinstala în fruntea ţării, ca să continue amplele programe de reforme iniţiate de ei, al căror rezultat principal până la etapa actuală este gaura financiară imensă din bugetul ţării.
De dragul corectitudinii trebuie să aducem şi câteva exemple: să reflectăm puţin asupra celor mai recente evenimente care au avut loc, de fapt, în (de)favoarea cetăţeanului simplu. Aici putem vorbi despre majorarea tarifelor, iniţial la energia electrică, ulterior la gazele naturale. Foarte probabil, ne putem aştepta şi la o majorare a preţurilor la energia termică şi la apa potabilă (aluzii în acest sens au fost făcute deja). Să nu uităm nici de majorarea preţului la pâine, dar şi la alte produse alimentare.
De curând s-a vorbit şi despre o eventuală majorare a preţului pentru călătoriile cu transportul public, cauza fiind deja evidentă — majorarea tarifului la energia electrică. Cam astfel arată tabloul simplificat al „istoriei moldoveneşti de succes” în cadrul Parteneriatului estic. Asta este realitatea, chiar dacă politicienii noştri optimişti ne-au spus altceva.
Cel mai trist lucru este faptul că oamenii şi-au ales singuri, prin „voinţă proprie”, conducătorii. Au crezut că „aceştia ne-or face viaţa mai uşoară”. Marea tragedie este că societatea are înclinaţia să-i creadă pe cei care „vând” promisiuni deşarte, dar îi renegă sau chiar îi condamnă pe cei care pot schimba ceva, dar nu au destulă abilitatea actoricească pentru a minţi şi a promite mai mult decât ar putea să facă.
Ceea ce ne mai bucură şi ne mai dă speranţe este faptul că, după atâta mizerie, oamenii par să se fi trezit. Moldoveni sunt sătui de actualul regim. Tot mai des auzim cum oamenii de la noi îi numesc pe actualii conducători „uzurpatori”, „clovni groşi la ceafă”, „hoţi” etc.
Populaţia a obosit să privească neputincioasă cum câţiva „aleşi” trăiesc ca împăraţii din sudoarea poporului.
Ceea ce le mai dă speranţă moldovenilor este faptul că unul dintre principalii autori ai dezastrului din ţară a ajuns pe mâna justiţiei. Oamenii speră că acesta îşi va primi pedeapsa justă şi meritată şi că după el vor merge la răcoare şi alţi vinovaţi. Pentru că, nu doar un singur om ne-a adus aceast dezastru. Astfel de „incidente” ne alimentează speranţa că vom reuşi să înlăturăm elitele corupte şi să le înlocuim cu oameni de o altă generaţie şi de altă stofă moral-intelectuală.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik Moldova.
