CHIȘINĂU, 6 oct — Sputnik. Cu toate că, treptat dar sigur, își pierde înfățișarea sa tradițională, Chișinăul rămâne a fi încă un oraș cu mistere romantice și enigme istorice. Fapt confirmat de o nouă descoperire arheologică în curtea unei case de pe strada Mitropolitul Varlaam, unde a fost găsită intrarea într-un tunel care, conform specialiștilor, datează aproximativ de prin secolul XIX.
Este mai mult decât o simplă pivniță
Ion Ștefăniță, directorul Agenției de Inspectare și Restaurare a Monumentelor Istorice de pe lângă Ministerul Culturii, a menționat că, judecând după felul în care a fost clădit, tunelul a avut probabil de suferit în timpul celui de-al doilea război mondial sau chiar mai devreme.
„Fie că este vorba de o pivniță obișnuită, fie că este ceva mai interesant. Dar să nu ne grăbim să facem concluzii, ci să-i lăsăm pe arheologi să-și spună cuvântul", a declarat Ștefăniță pentru corespondentul agenției Sputnik.
El a mai relatat că, începând cu anul 2010, cele mai importante descoperiri de acest gen au fost beciurile vechi din preajma colinei pe care se înalță Biserica „Mazarache", precum și intrarea într-un subsol de pe strada Piața Veche, lângă Biserica Ortodoxă Armeană.
O altă descoperire a fost cea de la intersecția bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt cu strada Armenească atunci când, în timpul lucrărilor de reparații, muncitorii au dat de primul apeduct din Chișinău, construit în 1892, pe vremea când primar al orașului era Carol Șmidt.
Ce spun arheologii
Toată lumea a auzit de „catacombe". Mai ales de cele ale Parisului sau Romei. În context, la Chișinău, cu fiecare nouă descoperire a unei intrări într-un beci năruit, încep să apară noi legende despre misteriosul oraș subteran, construit chipurile încă în Evul Mediu, din porunca nu știu cui. Vicedirectorul Institutului de Arheologie, Sergiu Popovici, afirmă că în cazul dat nu este vorba decât de un mit.
Chișinăul s-a aflat întotdeauna la răspântia căilor comerciale și în vremurile de demult era un centru de negoț. Cei care se ocupau de negustorie, locuiau pe atunci în actuala zonă istorică a Chișinăului. Pentru a-și păstra mai bine mărfurile, de cele mai multe ori fiind vorba de produse alimentare, comercianții își săpau sub case beciuri adânci, mai cu seamă în sec. XIX. De menționat că dintr-un astfel de beci se putea trece în altul, iar de acolo — în celălalt. Adică, am putea vorbi despre existența în oraș a unei oarecare rețele de tuneluri subterane. Însă doar atât, și nimic mai mult.
Cei care urmăresc cu atenție concluziile și comentariile comunității științifice nu pot ignora, desigur, verdictul specialiștilor. Însă spiritul romantismului îi încearcă pe mulți cetățeni de-ai noștri și ei așteaptă acum ca aceiași arheologi și istorici să le ofere povești senzaționale despre tainele ascunse în hrubele Chișinăului.
