Autoritățile Moldovei se află într-o stare de așteptare, bine dispuse şi îngrijorate totodată: va veni – nu va veni; mă iubește – nu mă iubește; ne vom înțelege – nu ne vom înțelege. Chișinăul așteaptă sosirea pe 22 septembrie a misiunii FMI. Așteaptă cu strângere de inimă: ne vor da bani sau vor decide să mai tragă puțin de timp sau poate în general se vor răzgândi și nu ne vor mai da. Pentru omul de rând, care se află departe de culisele tratativelor financiare mondiale, FMI se asociază cu un uncheș bun la suflet care, precum un părinte, urmărește năzbâtiile copiilor. Când observă că unuia nu-i ajunge de pâine, își bagă mâna în buzunaru-i fără fund și… poftim, ia cât îți trebuie! Un adevărat altruist, acest FMI, care aruncă bani în stânga și-n dreapta.
Însă cei care cunosc moravurile FMI nu fac decât să zâmbească îngăduitor. De exemplu, așa cum au reacționat nu demult la spusele lui Pirkka Tapiola, șeful delegației UE în Moldova, cum că nesemnarea unui contract de finanțare cu FMI va avea urmări negative pentru Moldova.
Despre ce fel de urmări negative vorbește diplomatul european? Despre faptul că datoriile Moldovei față de FMI vor fi și mai mari? Sau despre faptul că acest cămătar internațional nu-i va da Moldovei bani cu împrumut?!
Dar, FMI nu are încotro! Doar sarcina principală a acestei instituții specializate cu sediul la Washington este de a acorda împrumuturi pe termen scurt și mediu în cazul balanței de plăți deficitare a unui stat sau altul.
Iar acordarea creditelor care trebuie rambursate cu anumite procente este însoțită de obicei de un pachet de condiții și recomandări.
Care anume? Priviți în jur. La Grecia, Bulgaria, România, de exemplu. Acolo FMI a gospodărit grozav, la fel ca acum în Moldova. Și încă ne mai sperie: luați seama, binefăcătorul nu va veni! Dar ce se va face el fără unii ca noi… Căci trebuie să-și câștige cumva banii.
Doar esența politicii și recomandărilor FMI față de țări ca Moldova constă în faptul că îndeplinirea acestor condiții duce în cele din urmă nu la creșterea independenței, stabilității și a dezvoltării economice, ci la dependența lor de fluxul financiar internațional.
Cu ce se termină toate acestea, vedeți mai sus. De aceea putem fi siguri: multașteptata misiune a FMI va sosi în septembrie la Chișinău. Își vor râde membrii misiunii de „strategii” și „tacticienii” noștri, ne vor obliga să mai reducem încă o dată alocațiile sociale pentru populația țării în numele unei himere, a unei viitoare închipuite bunăstări. Apoi, mulțumiți, vor pleca, fixsându-și în registrele lor noi dividende, absolut concrete, pentru „culisele financiare mondiale”.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu poziția redacției.
