„Dacă e să vorbim despre salarii, în 1985 salariile au fost cele mai mari, ulterior salariile creșteau, aveau bani, dar bunastarea lor era în descreștere. Salariul în 91 s-a prăbușit si veniturile cetățenilor erau comparabile cu cele din 1945. În 1991, veniturile oamenilor erau la nivelul anului 1945, dar bunăstarea lor era totuși mai bună. Nu aveau venituri, totuși aveau infrastructură. Erau drumuri, era transport, aveau case, aveau televizoare, frigidere, mașini de spălat, etc.. Da, veniturile au scăzut, dar bunăstarea era tot mai bună”, explică Ioniță.
„În 92-93, când a fost cea mai mare sărăcie, când oamenii nu primeau salariile cu lunile, unicii care aveau bani erau pensionarii. În 1992, pensia medie era de 70% din salariul mediu. Practic, un pensionar primea o pensie care valora aproape cât salariul unui angajat. Cum ar fi astăzi ca pensionarul să aibă o pensie de 6000 de lei?”, a întrebat expertul economic.
Criza a durat 15 ani. Noi eram parte a acelui sistem care pur și simplu se prăbușea. Cum spuneam, prăbușirea a început în 75-76, iar în 83 șansele ca acest sistem să se recupereze erau zero. Era imposibil ca acest sistem să se recupereze. Pacientul era mort. Am menținut artificial pacientul încă 8 ani de zile. Și s-a prăbușit”, explică economistul.