Valeri Mihailov
În opinia OGTSU, corporația rusească își golește rezervoarele subterane din Europa pentru a nu spori tranzitul prin Ucraina. Kievul consideră că în această situație trebuie să intervină organul antimonopol al UE.
Compania menționează că din cauza stopării livrărilor prin ruta “Iamal – Europa” și Nord Stream – 1 în iulie, statele UE nu au primit aproximativ două miliarde de metri cubi.
“Pentru a compensa europenilor volumele de gaz nefurnizate și pentru renunțarea la intensificarea tranzitului suplimentar prin Ucraina, Gazprom și-a golit rezervoarele de gaz din Europa. Potrivit datelor GIE, rezervele reduse din Europa se înregistrează anume în depozitele subterane de gaz controlate de Gazprom. Așa la operatorul de depozite subterane de gaz din Germania Astora (aparține Gazprom) nivelul de umplere este de până la 13 la sută, iar la alți operatori – în medie 63 la sută. În Austria Astora și GSA (Gazprom) – 14 la sută, alți operatori – 48 la sută. Chiar și acum Gazprom extrage gazul din rezervoare pentru a-și îndeplini contractele. Respectiv, deficitul de gaz din rezervoarele subterane în Europa, în mare măsură, este artificial și nu reprezintă cauza primară a creșterii prețurilor”, a declarat directorul general al OGTSU, Serghei Makogon.
E clar că în acest caz Ucraina își îndeplinește același rol pe care îl are câinele cu un rang inferior în haită: logic ar fi ca anume europenii să adreseze obiecții în legătură cu gazul pe care nu l-au primit, în cazul în care e adevărat. Întrebarea este în ce măsură sunt justificate aceste pretenții.
Să începe cu faptul că în ultimele luni ale anului curent Gazprom a majorat cu 23 la sută livrările de gaz în străinătate, comparativ cu anul trecut. E adevărat că aici intră în calcul și creșterea livrărilor în Turcia. Însă exportul de gaz în UE a crescut aproximativ cu 20 la sută. Prin urmare, Gazprom nu poate fi acuzat de reducerea furnizărilor. În schimb alți cei mai mari furnizori de gaz în UE și-au redus livrările. E vorba și de Norvegia, care desfășoară niște lucrări de mentenanță în infrastructura sa de extragere. Și Algeria, care furnizează regulat gaz prin conducte în Europa, însă și-a redirecționat gazul lichefiat spre Asia, unde este achiziționat la un preț mai mare. Și, în special, Qatar, care s-a orientat în mare măsură spre Asia. Inclusiv gazul lichefiat american pleacă în aceeași direcție. Totodată se reduce și producția internă din Europa, în legătură cu închiderea celui mai mare zăcământ de gaz de pe continent Groningen.
Urmând logica evenimentelor, obiecțiile legate de creșterea prețurilor la gaz pe piața europeană din cauza deficitului trebuie adresate anume acestor furnizori.
Lipsite de temei sunt și pretenții legate de refuzul de a spori livrările prin sisteme de transportare a gazelor din Ucraina. Gazprom și Naftogaz au semnat un contrat de tranzit în acest an pentru 40 de miliarde de metri cubi de gaz, după o formulă dezavantajoasă pentru Gazprom – “furnizează sau plătește”. Teoretic, Gazprom trebuie să plătească chiar dacă nu pompează gaz – chiar și în acest caz contractul nu va fi încălcat. Cu toate acestea, compania transportă gaz în cantități convenite și chiar mai mult! În prima jumătate a anului Gazprom a furnizat în tranzit prin Ucraina 21,7 miliarde de metri cubi, față de 20 miliarde convenite. Da, e mai puțin decât în prima jumătate a anului trecut (24,9 miliarde de metri cubi), însă atunci conform contractului compania urma să transporte sau să plătească pentru tranzitarea a 65 de miliarde de metri cubi. În cele din urmă, nu a fost transportată cantitatea convenită, însă partea rusă a achitat pentru toate 65 de miliarde, fără obiecții.
În medie pe lună, în prima jumătate a anului, tranzitul prin Ucraina a constituit 3,62 miliarde de metri cubi. În iulie, față de care partea ucraineană are pretenții deosebite, volumul transportat a fost mai mare: 3,85 miliarde de metri cubi.
Pentru a realiza livrările peste volumul minimum stipulat în contract, Gazprom este nevoit să achiziționeze noi capacități. În plus, la un preț mai mare: costurile rezervării unor capacități suplimentare ale sistemului ucrainean de transportare a gazului este cu 20 la sută mai mari decât costul de bază prevăzut în contract.
Cu toate acestea corporația depozitează capacități suplimentare pentru 15 milioane de metri cubi pe zi. Da, totodată, OGTSU scoate lunar la licitație capacitățile suplimentare intermitente pentru 64 de milioane de metri cubi pe zi. Diferența constă în faptul că la rezervarea capacităților intermitente OGTSU efectuează tranzitul în funcție de posibilități: fără o garanție solidă a pompării imediate. Desigur, în practica europeană astfel de capacități sunt scoase la licitate cu o reducere. Cu toate acestea, Kievul le propune la același preț cu cele solide, iar Gazprom nu se prezintă la licitații. După care OGTSU din nou declară despre intrigile partenerului rus.
O altă obiecție a OGTSU vizează umplerea insuficientă a rezervoarelor subterane ale Gazprom în Europa. Cu toate acestea, nu e clar ce tangență are cu ele operatorul ucrainean. În Ucraina suplimentarea maximă a rezervoarelor subterane de gaz pendulează dublu. Cu toate acestea, nici furnizorii ruși, nici consumatorii europeni nu fac scandal. Gazprom își utilizează propria infrastructură europeană de depozitare a gazului așa cum îi convine, și așa cum îi permit angajamentele contractuale de livrare a gazelor consumatorilor – e un subiect care nu privește pe nimeni.
Dacă ar fi să analizăm această chestiune, slaba umplere a rezervoarelor europene ale Gazprom, atunci găsim o explicație. În sezonul toamnă-iarnă 2020/2021 din rezervoarele rusești au fost extrase 60,6 miliarde de metri cubi de gaz. În timp ce în perioada de iarnă corporația a intrat cu rezerve de 72,3 miliarde de metri cubi. Conform planurilor Gazprom, în noul sezon de termoficare ar trebui să intre cu rezerve de 72,6 miliarde de metri cubi. Absolut firesc, această completare a rezervoarelor rusești reprezintă pentru el o prioritate și se realizează în mod prioritar. Prin urmare, rezervoarele europene trebuie doar să aștepte. În ceea ce privește extragerea gazelor în perioada de vară, e posibil și acest lucru: nimeni nu este ferit de avarii.
Cu alte cuvinte, obiecțiile OGTSU față de Gazprom sunt absolut ridicole.
Însă nu e un motiv de relaxare. Pretențiile Naftogaz în legătură cu livrări insuficiente ale Gazprom, conform contractului din 2009, la fel arătau ridicole – contractul nu prevedea formula “pompează sau plătește”. Cu toate acestea, Curtea de Arbitraj de la Stockholm a luat o decizie politică, care confirma justețea acestor obiecții, iar cel mai important a pus parțial pe umerii Rusiei întreținerea Ucrainei (la sfârșitul anului 2019 Gazprom a transferat Naftogaz 2,9 miliarde de dolari, care au ajuns în bugetul de stat al Ucrainei). Nu ar trebui să excludem că la o astfel de stratagemă ar putea recurge din nou organele UE antimonopol.