MOSCOVA, 10 iul – Sputnik, Irina Alksnis. Lituania a interzis transmisiunea pe teritoriul țării a cinci posturi de televiziune RT. Acest lucru s-a întâmplat peste o săptămână după ce o acțiune similară au întreprins autoritățile din Letonia. Următoarea ar fi Estonia, al cărei ministrul al Afacerilor Externe nu a exclus că țara ar putea lua o decizie similară.
Șansele ca Tallinnul să adopte o poziție diferită în această problemă sunt minore: din perspectiva consensului antirusesc tradițional al celor trei “tigri baltici” și luând în considerație faptul că anume autoritățile Estoniei și-au manifestat cel mai mare zel și consecvență în împiedicarea activității agenției Sputnik în republică. Este cunoscut faptul că, pentru obținerea rezultatului dorit, aceștia au declanșat o adevărată campanie de intimidare și hărțuire a angajaților, amenințându-i cu dosare penale.
Însă, în toată această poveste, cel mai mare interes îl prezintă justificarea oficială a deciziei Vilniusului. E vorba de acea motivație prin care se afirmă că RT este controlat de Dmitri Kisiliov, persoană vizată de sancțiunile Occidentului, fapt care, chipurile, ar fi constituit un motiv pentru întreprinderea unor măsuri împotriva instituției „care i-ar aparține”.
Problema nu este doar în faptul că această afirmație nu corespunde realității, ocazie pentru care autoritățile au fost vizate de comentarii ironice, autorii cărora au amintit că RT nu are nicio tangență cu structurile AIP “Rossiya Segodnya”, care într-adevăr sunt conduse de Dmitri Kisiliov.
Mai important este faptul că astfel de cazuri s-au întâmplat și anterior: acum o săptămână, Consiliul Național al Letoniei pentru presă a motivat interzicerea transmisiunii RT prin faptul că posturile de televiziune se află “sub controlul și supravegherea personală” a lui Dmitri Kiseliov. Atunci Margarita Simonyan și MAE al Rusiei au criticat această dovadă de neprofesionalism a instituțiilor oficiale letone, care și-au justificat decizia prin niște argumente delirante.
În acele momente situația putea fi explicată printr-un accident sau o eroare comisă de niște executori iresponsabili: în cele din urmă, niciun sistem nu duce lipsă de diletanți și sinecuriști. Într-o astfel de situație statului îi este neplăcut să bată în retragere, chiar dacă a fost compromis de propriii lui demnitari.
Însă repetarea situației în Lituania ne convinge că nu a fost și nu este vorba de o eroare. E o poziție conștientă a autorităților Letoniei și Lituaniei, care operează cu principiul “va trece și așa”.
E clar că interzicerea transmisiunii RT este o decizie pur politică. Însă de ce nu s-au complicat să aducă niște argumente juridice mult mai “curate”? Desigur, ar fi putut s-o facă. Însă în acest caz trebuiau să depună mai multe eforturi, să încordeze instituțiile abilitate, în căutarea unor lacune legislative.
Cândva, anume această trăsătură, recurgerea la șiretlicuri juridice pentru crearea unei aparențe a corectitudinii în deciziile luate, reprezenta unul dintre atuurile democrației occidentale. Acest aspect contrasta puternic cu alte sisteme politice, care nu se complicau cu respectarea unor proceduri formale.
Însă de atunci s-a scurs ceva timp. În problema interzicerii difuzării RT republicile baltice au preferat o altă cale, bătătorită în ultimii ani de alte țări, mult mai puternice.
Pentru americani fluturarea unui tub cu un praf necunoscut a substituit căutarea unor motive reale, prin care și-ar justifica în fața comunității internaționale invazia Irakului. Britanicii au organizat un adevărat show în jurul otrăvirii celor doi Scripal, fără a fi deranjați de „petele albe” din dosar, pe care le poate observa orice persoană mai atentă. Olanda, care și-a transformat justiția într-un brand național, a organizat la audierile în dosarul MH17 niște “acrobații” juridice, încât încetează să mai surprindă pe cineva.
Astfel de exemple, în raport cu Rusia, dar și cu China, Iran, Venezuela și alte “state-proscrise”, au devenit atât de multe, încât s-au transformat din niște excepții într-o normalitate. Pe acest fundal poziția autorităților lituaniene și letone în cazul interzicerii transmisiunii RT se încadrează organic: de ce s-ar încorda dacă o pot face fără a depune eforturi, fiind suficient să arunce o aberație în calitate de argumentare oficială?
Toate aceste mișcări au o anumită logică: publicul cu viziuni antirusești va fi mulțumit de explicația despre „Kiseliov care controlează RT” (exact așa cum a fost în cazul mesajelor “Putin l-a otrăvit pe Skripal” sau “Kremlinul a doborât Boeingul deasupra Donbasului”), iar pentru Rusia și forțele care o simpatizează Occidentul nu consideră necesar să irosească resurse, fiind convins că misiunea de a o convinge sau atrage de partea lui este zădarnică.
Inițial, o astfel de abordare (de mântuială) a fost generată de existența unui monopol informațional, politic, ideologic și chiar moral al Occidentului. Anume datorită lui, la un moment dat, Vestul a considerat inutilă orice elaborare atentă și profesionistă a politicii, inclusiv în raport cu concurenții lui. Prin urmare, nici nu a observat cum a pierdut acest monopol, din cauza slăbirii competenței și a unei ignoranțe, în convingerea că totul va merge și așa.
Acum situația a intrat într-o nouă fază. Astăzi aceleași forțe cred că nu are niciun rost să lucrezi calitativ și să depui niște eforturi calificate pentru că ai lor oricum vor accepta, iar oponentul oricum nu poate fi convins.
Cel mai mult ne surprinde convingerea lor (iar decizia proaspătă a balticilor în privința RT confirmă această presupune) că o astfel de abordare profesionistă, iar mai exact – o lipsă crasă de profesionalism, le va duce o victoria ideologică și geopolitică asupra Rusiei.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova