Republica Moldova
Citiți pe site-ul Sputnik Moldova reportaje despre oameni ieșiți din tipare, istorii cutremurătoare și fenomene care au loc în societatea noastră

Cojocăritul, o meserie care aducea bunăstare, acum pe cale de dispariție – Studiu de caz

Cojocăritul este o meserie care, până mai deunăzi, era atât de răspândită pe meleagurile noastre, dar astăzi este pe cale să dispară. Și nu pentru că articolele produse de cojocari nu ar mai fi solicitate astăzi de consumatori.
Sputnik

Dimpotrivă, piesele confecționate de meșterii cojocari – bundițe (pieptare deschise), tot felul de cojoace, șube, gulere la hainele de iarnă, căciuli, mănuși, traiste și un șir de alte accesorii – sunt la mare căutare pe piața autohtonă, dar și peste hotare pentru că sunt naturale (produse din piei de ovine și caprine), calitative, prietenoase sănătății și nu poluează mediul ambiant.

Cojocăritul, o meserie care aducea bunăstare, acum pe cale de dispariție – Studiu de caz

Cojocăritul este pe cale de dispariție în Republica Moldova, deși în țara noastră există atât de multă materie primă, piei de oi și capre pe care ciobanii moldoveni, pur și simplu, le aruncă pentru că nimeni nu le solicită.

Lingura de fiere: De ce UE refuză mierea moldovenească - Video
Dar nu le solicită pentru că tehnologiile și utilajul de tăbăcire, dubire a pieilor, (procesul de prelucrare a pieilor și blănurilor, cu ajutorul diferitelor substanțe, pentru a le conferi acestora o durată de viață mai lungă, impermeabilitate, flexibilitate, elasticitate și rezistență) nu sunt accesibile moldovenilor cu venituri medii, nu mai vorbim de cei cu venituri mici, iar statul nu vrea să se implice, să ajute dezvoltarea acestui domeniu al economiei tradiționale. Și asta chiar dacă anual se pierde atâta amar de materie primă: pielicele de miei, cârlani, iezi, dar și de animale mature: oi și capre.

La Expoziția Națională ”Fabricat în Moldova 2020”, care s-a desfășurat la Chișinău, în perioada 29 ianuarie - 02 februarie 2020, a participat și meșterului popular Elena Cojan din satul Colibaș, raionul Cahul. Ea, împreună cu soțul ei, confecționează artizanal articole din piele de ovine, în special bundițe, dar nu numai, ci și căciuli, cojocele și altele.

Elena Cojan ne-a spus că materia primă o procurăm de la ciobanii cu care are încheiate contracte.

"Când se taie mieii în masă (spre exemplu, la Paști – n.n.), atunci luăm mai multe pielicele și le luăm crude ca să le putem conserva, să ne asigurăm că vor fi bune, că vor fi rezistente și nu se vor decolora", ne spune meșterul popular.

Chiar dacă pieile sunt prelucrate în condiții de casă, ele corespund pe deplin standardelor de calitate de astăzi.   

Cereale fără zahăr, gluten și coloranți: Povestea de succes a Angelei Sobol
"Pielicelele sunt dubite în condiții de casă, dar oricum ele sunt prelucrate după ultima tehnologie. Înainte tehnologia era mult mai simplă, pielicelele erau dubite cu tărâțe. Dar ele nu erau rezistente la apă, respectiv nu puteau fi spălate. Mai rău, dacă pe apuca ploaia sau ninsoarea, era pentru ultima dată când îmbrăcai respectiva haină. De aceea, atunci oamenii întorceau hainele pe dos, cu blana pe exterior. Acum unii cred că așa era atunci moda. Dar nu este așa, explicația este alta: părul blănii se încărca cu apă, dar nu permitea ca apa să ajungă la pielicică. Ajungând acasă, oamenii scuturau blana și o uscau. Astfel ea putea fi folosită și pe ploaie, și pe timp de ninsoare", ne povestește Elena Cojan.

"Acum, cei care se respectă și le poartă haine din piele naturală nu le mai întorc pe dos pentru că sunt astfel dubită încât rezistă la apă. Și nu doar că rezistă, dar nu mai au mirosul acela specific, sunt degresate foarte bine, tehnologia ne permite să le dăm orice culoare", precizează ea.

De la dascăl de fizică și matematică, la cojocărie

Am întrebat-o pe Elena Cojan cum a deprins meseria de cojocar și cum a obținut tehnologia de dubit.

"Eu de specialitate sunt profesor de fizică și matematică și am lucrat 40 de ani în liceu. Iar soțul meu este specialist în domeniu. El a deprins meseria de la părinții lui, de la taică-său care a făcut școală în domeniu în perioada interbelică, la români. Soțul meu a mers la tot felul de fabrici unde se prelucrează pieile, s-a perfecționat", spune ea.

Elena Cojan ne spune că articolele pe care le fabrică ea și soțul ei sunt făcute din exclusiv din pielicele de miei, cârlani, iezi, nu de animale mature, pentru că acestea au pielea vânjoasă și articolul făcut din ea, fie că este vorba de o bundiță, fie că de o căciulă, nu are un aspect vestimentar atrăgător.

Nu duc lipsă de cumpărători, dar nici volume mari nu au  

Pentru că procesul de producere este unul artizanal, cei doi nu au volume mari de producție finită.  

"Nu avem volume mari, nu aven nici magazin, producem atât cât este posibil în condiții de casă. Participăm la tot felul de expoziții în Republica Moldova, mergem acolo unde suntem invitați. Nici nu reușim să mergem peste tot unde suntem invitați, mai ales de sărbători, atunci când avem mai multe invitații pentru aceeași perioadă. Oamenii au aflat de noi prin intermediul internetului, a televiziunilor. Ne contactează. Noi ne-am trimis articolele în toate colțurile lumii", spune Elena Cojan.

Meșterul popular mai precizează că are un spectru larg de cumpărători, dat fiind că produc articole și pentru copii, și pentru maturi. Au articole și mai simple, pentru uzul zilnic, dar și articole care sunt piese ale costumului național.

În ce țări a ajuns costumul popular din Republica Moldova
"Avem comenzi de peste hotare. Mai multe ansambluri și colective artistice ne comandă tot felul de articole. Spre exemplu, toate bundițele pe care le poartă actorii Teatrului Ion Creangă sunt făcute de noi. Și cele purtate de actorii Teatrului Bogdan Petriceicu Hașdeu din Cahul sunt făcute de noi. Căciulile purtate de dansatorii Ansamblului Joc tot sunt făcute de noi. Și foarte multe personalități din țara noastră au comandat sau au procurat de la noi. Am avut comenzi și am livrat în Canada, Anglia, Belgia, Italia, avem multe comenzi din România, chiar recent am livrat un lot: două modele de bundițe pentru fete, două modele de bundițe pentru băieți. Era modelul schițat de ei, noi doar am confecționat", a mai spus Elena Cojan.

Este interesant de precizat că acele costume pe care le comandă artiștii, actorii din teatrele populare, dansatorii pentru a evolua în scenă nu sunt butaforice, ele sunt bune de purtat zi de zi, nu doar de sărbători și pe scenă.  

Colibaș, satul cu cei mai mulți meșteri populari

Elenei Cojan în place să povestească despre satul ei de baștină Colibași, care este amplasat la jumătate de drum între Cahul și Giugiulești, o regiune bogată în tradiții folclorice și una de interferență a zonelor culturale. 

Ce a făcut ieromonahul Savatie Baștovoi în ultima zi a lui 2019
Colibaș este satul cu cei mai mulți meșteri populari în diferite domenii și până odinioară era satul cu cei mai mulți cojocari, iar acum mai sunt undeva 13-14 persoane care cunosc tehnologia și cunosc meșteșugul cojocăriei dar nu-l aplică. Motive sunt mai multe: ei au îmbătrânit iar copii lor sunt plecați peste hotare. Unii însă au plecat peste hotare să împrospăteze cunoștințele, să renoveze tehnologia cojocăritului.

Elenei Cojan spune că, din observările făcute de ea, în jur de 90 la sută, dar poate și mai mult, din pieile de oi și cape sunt aruncate la râpă în Republica Moldova. Și asta pentru că cei care ar dori să le prelucreze nu au condițiile necesare pentru acest scop sau nu au suficienți bani ca să-și creeze astfel de condiții.

Olarii moldoveni: Avem mari probleme cu taxele vamale
"Problema asta trebuie abordată la nivel de stat. Și anume. Statul trebuie să ajute la prelucrarea acestor piei căci asta presupune mai multe condiții. Mai ales, la spălatul pieilor. Ele se spală cu chimicale, deci apele reziduale trebuie epurate. Deci, apare problema de ecologie. Avem nevoie de stații de epurare. La început, parcă toți vor să te ajute să te dezvolți în acest domeniu. După care vin cei cu amenzile că nu e ecologic. Ca să pui afacerea pe picior industrial trebuie să ai bani. Dar în condițiile în care suntem noi acum și ajunși la vârsta asta nu ne permitem. Acest lucru presupune și cheltuieli foarte mari, și foarte multă energie. Dacă eram la vârsta de 30-40 de ani, era o altă situație", spune meșterul popular.

Date statistice dezolante: din an în an, tot mai puține ovine

Vom menționa că din an în an efectivul de ovine și caprine din Republica Moldova este în continuă scădere. Spre exemplu, dacă în 2015 numărul acestora, potrivit datelor statistice, era de 875 de mii, atunci deja în 2018 numărul lor era de doar 842 de mii.

Cojocăritul, o meserie care aducea bunăstare, acum pe cale de dispariție – Studiu de caz

Specialiștii sunt că sunt mai multe cauze care duc la această descreștere a efectivului de animale, dar cea de bază este, evident, rentabilitatea scăzută a afacerilor din domeniu. Dar rentabilitatea scăzută este determinată și de faptul că oierii nu pot să obține un preț bun din pielicele pe care, așa cum am scris mai sus, în cea mai mare parte le aruncă la râpă.

Cojocăritul, o meserie care aducea bunăstare, acum pe cale de dispariție – Studiu de caz

O altă problemă este legată și de faptul că ei nu pot comercializa nici lâna. Apropo, statistica indică că diminuare și a producției de lână în Republica Moldova: de la 1947 de tone în anul 2014 la 1850 de tone în 2017.