Aleksei Avdohin, observator sportiv
Tot sportul rusesc a fost condamnat la patru ani de detenție cu regim sever – fără o participare la Olimpiade și campionate mondiale (doar unii sportivi vor participa cu statut neutru), fără competiții de top pe teritoriul Rusiei, iar funcționarilor ruși le-a fost interzis să activeze în organele de conducere ale federațiilor internaționale.
O astfel de decizie a fost adoptată unanim de Comitetul executiv al WADA la Lausanne.
Dacă e să fim sinceri, nu e un final neașteptat. Acum două săptămâni, când comitetul WADA i-a recomandat Comitetului să adopte cele mai dure sancțiuni împotriva Rusiei, era deja clar – nu are niciun sens să ne așteptăm la niște rezultate pozitive, ci să ne pregătim de cel mai prost scenariu. Acuzațiile erau prea serioase și concrete, nivelul de neîncredere era destul de ridicat.
Pentru o mai bună înțelegere, este important să punem accentele: de această dată Rusia are de suferit nu de pe urma dopajului. Acea istorie neclară despre manipularea probelor la Jocurile Olimpice din 2014 la Soci a rămas în trecut. Acum sportul rusesc este urmărit de umbra lui.
Probabil vă aduceți aminte de Olimpiada de iarnă din 2018 de la Phenian, cea mai stranie și incompletă din secolul XXI: selecționata Rusiei avea un statut neutru, fără steag, imn și simboluri naționale; sportivii ruși au fost selectați în mod umilitor și cu meticulozitate de către o comisie specială a Comitetului Olimpic Internațional; lipsa campionilor ruși de talie mondială (Anton Șipulin, Serghei Ustiugov, Victor An, Pavel Kulijnikov), o abreviere stranie OAR (Olympic Athletes from Russia) pe uniformă.
A fost o pedeapsă pentru sistemul de dopaj, care, consideră WADA, a existat în sportul rusesc în prima jumătate a anilor 2010. De atunci, Rusia a irosit forțe enorme și resurse pentru a-și restabili vechiul statut: au fost înlăturați mai mulți funcționari, a fost schimbată conducerea Agenției Ruse Antidopaj, a îndeplinit peste 30 de criterii din foaia de parcurs a WADA.
Au rămas două puncte finale și decisive:
- Prezentarea bazei de date electronice a laboratorului antidopaj din Moscova pentru perioada 2012-2015, în forma ei originală, needitată;
- Acces la probele fizice de dopaj care se păstrează la Moscova, după verificarea bazei de date.
Anume la această etapă a avut loc o disfuncție, pentru care în următorii ani vor plăti sportivii și fanii.
Se știe că o copie electronică a bazei de date din Rusia a ajuns la experții WADA în luna ianuarie a acestui an, însă mai târziu în aceasta au fost descoperite mai multe modificări, care datează de la sfârșitul anului 2018, începutul anului 2019. În acea perioadă, hard-discurile se aflau sub controlul Comitetului de Investigații al Rusiei, care în prezent desfășoară propria anchetă în dosarul dopajului.
Cine și de ce a intervenit în baza de date – rămâne un mister. Cei de la WADA sunt convinși că funcționarii ruși au șters în grabă urmele probelor pozitive ale sportivilor de top. Rusia are o altă ipoteză – la baza de date a existat un acces de la distanță din afara țării, de care s-au folosit oamenii din echipa lui Grigori Rodcenkov, cel care a creat această bază.
Raportul tehnic de 85 de pagini al experților ruși, în care se explică de unde au apărut modificările, nu a reușit să-i convingă pe cei de la WADA. De fapt, principala cerință finală – păstrarea unei baze de date intacte nu a fost îndeplinită de Rusia.
Evident, privită dintr-o parte, situația arată stupid. Rusia se afla pe ultima sută de metri de revenire în sportul internațional – era vorba doar de o formalitate.
Imaginați-vă un maratonist sleit de puteri, care la câțiva metri de finiș o ia pe scurtătură. De ce ar face-o dacă distanța ce părea infinită a rămas în urmă, iar în față e finișul?
Acum Rusia arată ca un astfel de maratonist nebun. Statul, care încerca să restabilească încrederea din partea sportului internațional, a reanimat reputația Agenției Ruse Antidopaj, a crescut o nouă generație de sportivi talentați și curați, pentru ca să eșueze la cea mai simplă probă tehnică – păstrarea sistemului electronic de securitate.
I-a ieșit ”mașinal”, ca lui Șura Balaganov din “Vițelul de Aur”?
Însă motivele și justificările nu mai au nicio importanță – la ora actuală sportului rusesc i-a fost știrbită imaginea.
Cea mai mare durere o simt acum sportivii. Sancțiunile lovesc în primul rând în ei, nu în funcționari. Urmările vor lua amploare cu fiecare zi asemeni unui bulgăre de zăpadă și nu vor mai putea fi corectate în niciun fel – nici cu bani, nici prin relațiile diplomatice, nici chiar prin ultimatumuri.
Iată ce îi așteaptă pe sportivii ruși în următorii ani:
Îi așteaptă descalificări scandaloase. Verificarea modificărilor efectuate în baza de date a Rusiei este o chestiune de principiul pentru WADA. Ei la sigur vor ajunge la fiecare nume, indiferent dacă e vorba de trecut sau prezent.
Mulți, în pofida titlurilor și numelor răsunătoare, vor rămâne în afara competițiilor de top – campionate mondiale și Olimpiade. Filtrul individual reprezintă un instrument dur și impredictibil, acum doi ani nu i-a cruțat nici pe cei mai faimoși.
Cineva, probabil, s-a gândit la schimbarea cetățeniei sau încheierea carierei – atleții nu și-au irosit copilăria și sănătatea pentru ca la apogeul carierei să ajungă într-o colivie de aur.
Chiar și acei sportivi care au îndeplinit toate cerințele WADA (iar acestea sunt destul de numeroase – lipsa numelui său în raportul lui McLaren și în datele eliminate din baza de la Moscova, numărul necesar de teste anti-dopaj și alte condiții), vor evolua cu sentimentul unei neîncrederi permanente - față de propria persoană și rezultatele obținute.
Există și genuri de sport ”fulgerătoare”, întreaga carieră fiind cuprinsă în acești patru ani – patinajul artistic, gimnastica artistică și sportivă. În acest caz, așteptarea încheierii unei perioade complicate este imposibilă din punct de vedere fiziologic.
Dacă în ceea ce privește perspectivele sportului individual există cel puțin o claritate aproximativă, atunci instituția selecționatelor rusești va fi afectat de mari turbulențe: cum va arăta o selecționată neutră? Va fi acceptată în competiții toată echipa sau fiecare jucător separat? Desigur, există o speranță în contestarea la Curtea de Arbitraj Sportiv (CAS). Există chiar o lacună juridică în Carta Olimpică, în care nu este prevăzut statutul neutru al sportivilor care reprezintă un comitet național olimpic. Însă activitatea juriștilor sportivi ruși în instanțele internaționale este deja o altă poveste.
Probabil nu a existat o situație mai tristă în istoria sportului rusesc decât cea de acum. În realitate, e o problemă foarte serioasă, în pofida promisiunilor WADA de a apăra atleții ”curați”.
Sancționarea sportivilor nu poate avea un caracter colectiv – acest fapt indică asupra unor motivații politice din spatele unor astfel de decizii, fapt menționat și de președintele Rusiei.
Sute de sportivi cinstiți și nevinovați sunt transformați într-o coloană de ”umblători albi” – fără țară, simboluri naționale și fără protecție. În toată această perioadă ei se vor afla într-o stare de suspendare, într-un regim de semi-acces la principalele competiții – este o presiune psihologică enormă.
Totuși, marea problemă este alta.
Marele sport în Rusia este una din idei care unește. Este un catalizator al mândriei naționale. Un exemplu cum poți deveni puternic și util. Însă funcționarii sportivi ruși nu i-au ajutat în niciun fel pe sportivi, lăsând țara fără sportul de performanță.