Socialiștii au format un nou guvern. Acest pas este calificat deja drept o victorie tactică a președintelui Dodon, în același timp însă, o posibilă înfrângere strategică a acestuia. Ghevorgh Mirzayan, doctor în știință, Departamentul de Politologie al Universității Financiare, analizează această situație.
Cu cine acum?
Coaliția între socialiști și ACUM nu era considerată de la bun început una durabilă – după atingerea unui scop comun (alungarea de pe scena politică moldovenească a oligarhului Vladimir Plahotniuc), puțin ce mai lega cele două partide. În cele din urmă, confruntându-se în problema numirii procurorului general, nu au reușit să ajungă la un numitor comun și au decis să se despartă. Au făcut-o destul de operativ – pe 12 noiembrie socialiștii (cu sprijinul opoziției) au înaintat o moțiune de cenzură împotriva guvernului Maia Sandu, președinte Dodon a înaintat candidatura noului premier – consilierul său Ion Chicu, iar pe 14 noiembrie Parlamentul a votat noul “Cabinet al tehnocraților”.
S-ar părea că socialiștii se află acum pe cal. Și-au concentrat în mâinile lor președinția și guvernul. Totuși, în realitate, Partidul Socialiștilor și liderul lor, Igor Dodon, se află într-o situație complicată.
În esență, guvernul său este unul minoritar – este sprijinit de doar 36 de deputați din cei 101, ceea ce presupune că va putea promova proiecte de lege doar cu ajutorul partidelor pro-europene. Cu ACUM (cu care socialiștii au rupt relațiile și care s-a pronunțat împotriva oricărei colaborări cu Dodon) sau cu Partidul Democrat – acel partid pe care Dodon și Sandu, acum o jumătate de an, au reușit cu greu să-l de jos de la putere.
Da, acum PDM, care are 30 de mandate, a votat pentru guvernul Chicu. Președintele PDM, Pavel Filip, a explicat acest vot prin principiul răului cel mai mic – mai bine un guvern minoritar decât alegeri anticipate care „ar provoca un haos în țară”. În același timp, este evident că principiul răului cel mai mic nu va mai fi valabil în timpul altor votări – cum ar fi pentru proiectul de lege care vizează reformele profunde și lupta cu corupția (în care sunt implicați reprezentanții democraților, care s-au aflat anterior la guvernare).
Activitatea socialiștilor în Parlament ar putea fi paralizată – partidul a devenit un ostatic al opoziției.
Au plecat curați
În același timp, liderul democraților, Pavel Filip, a declarat odată în plus că își dorește o coaliție cu ACUM, însă ACUM refuză categoric orice dialog cu PDM.
Din punct de vedere politic, este o abordare corectă. În perspectivă, anume ACUM și liderul blocului – Maia Sandu - sunt beneficiarii strategici ai acestui conflict.
“ACUM pleacă în opoziție, un loc familiar și sigur pentru ei, de unde vor lansa o campanie de discreditare a socialiștilor, care de dragul demiterii partenerului de coaliție au fost nevoiți să se compromită prin cooperarea cu Partidul Democrat al lui Plahotniuc”, consideră directorul Institutului de Studii Social-Politice și Dezvoltare Regională, Igor Șornikov. În același timp, Maia Sandu, potrivit expertului, își va păstra imaginea de “politician onest, principial și incoruptibil”, pe care va încerca să o convertească într-un succes la următoarele alegeri prezidențiale.
În această privință, ea va fi ajutată de actele legislative pe care guvernul Sandu le-a adoptat în regim galopant (20 de hotărâri în 45 de minute) înainte de demitere. Acestea presupun majorarea alocațiilor, plăților sociale, susținerea antreprenorilor și alte măsuri pe placul moldovenilor, sarcini complicate pe care va trebuie să le realizeze noua guvernare.
Vom vedea ce se va întâmpla mai departe
Perturbațiile politice din Moldova sunt urmărite cu atenție de peste hotarele țării. Occidentul deja a dat de înțeles că va urmări activitatea Cabinetului de Miniștri și vor aprecia cum își va îndeplini Ion Chicu obligațiile de „continuare a parcursului european al țării”. De asemenea, vor urmări și retorica noului premier – după desemnarea candidaturii, Chicu și-a eliminat unele comentarii de pe Facebook în care, de facto, îi acuza pe fostul comisar european pentru extindere și politica de vecinătate, Štefan Füle, și pe șeful delegației UE în Moldova, Dirk Schuebel, de complicitate la furtul miliardului.
Moscova însă preferă să urmărească situația fără a-și exprima îngrijorările. Totuși, au motive de îngrijorare. În primul rând, ”divorțul” dintre Maia Sandu și Igor Dodon a arătat că tentativa de a uni forțele pro-ruse și pro-europene în cadrul unui singur bloc a suferit un eșec din cauza miopiei și ambițiilor ambelor tabere. Dacă experimentul moldovenesc a eșuat lamentabil, cum ar putea fi proiectat acesta asupra Ucrainei, țara în care elitele sunt mai puternice și mai egoiste decât în Moldova?
În al doilea rând, cadența “guvernului minoritar” al lui Igor Dodon va fi însoțită de instabilitate în țară, lucru pe care Rusia ar fi dorit foarte mult să-l evite. Și nu doar pentru că socialiștii sunt asociați cu imaginea Rusiei, ceea ce înseamnă că din cauza problemelor lor va avea de suferit imaginea Moscovei (nu doar în Moldova, ci și în spațiul ex-sovietic), dar și pentru că instabilitatea politică pe malul drept al Nistrului ar putea pune în pericol status quo-ul de pe malului stâng – în Transnistria.
Totuși, Rusia nu poate face mare lucru pentru stabilizarea situației în Moldova. Singurului care poate schimba această situație este poporul Moldovei, care trebuie să se prezinte la noile alegeri parlamentare (cel mai probabil, anticipate) și să voteze corect.
Pentru viitorul țării, nu pentru fanteziile geopolitice ale unor lideri.
Opiniile autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu poziția redacției Sputnik.
- Urmărește-ne pe rețelele de socializare:|Facebook |Twitter |VK|Odnoklassniki |Instagram
- Accesaţi aplicaţiile mobile pentru iPhone și Android