Reorientarea către piețele asiatice de gaze va continua – expert

Igor Iuşkov, expert principal al Fondului Naţional de Securitate Energetică al Federaţiei Ruse.

Anul trecut a constituit o perioadă de răgaz în sfera gazelor. Piețele „digerau” evenimentele care s-au produs în 2022 și se pregăteau pentru cele care aveau să se întâmple în 2024.

Iarna caldă și dezindustrializarea Europei

În Europa, unde în 2022 s-au desfășurat principalele evenimente dramatice cu doborârea constantă a recordurilor de preț la gaze, se observă o stabilizare a situației. S-a instituit un oarecare echilibru între cerere și ofertă. Acest lucru nu s-a întâmplat datorită unei oferte suplimentare, ci din contul reducerii consumului. Adică, nimeni nu a înlocuit pe deplin Rusia. Însă iarna din 2022 - 2023 s-a dovedit a fi foarte caldă, ceea ce a făcut posibilă economisirea gazului pompat în depozitele subterane (UGS). Către jumătatea lui aprilie 2023, când s-a încheiat sezonul de încălzire, gradul de umplere a depozitelor a rămas la 56,5%, ceea ce a constituit un record din 2011. Acest lucru le-a permis europenilor să achiziționeze volume mici de gaze pentru a le pompa în depozitele subterane în cadrul pregătirii către următorul sezon de încălzire. Către luna noiembrie 2023, ei au umplut spațiile de depozitare la aproape 100%.

Al doilea factor de stabilizare a pieței europene a fost reducerea consumului de gaze. În 2022, Uniunea Europeană a redus consumul de „combustibil albastru” cu aproximativ 60 de miliarde de metri cubi. Potrivit Forumului Țărilor Exportatoare de Gaze (GECF), în perioada ianuarie-noiembrie 2023, consumul de gaze în Uniunea Europeană a scăzut cu încă aproximativ 14 miliarde de metri cubi (4,8%) comparativ cu aceeași perioadă din 2022.

GECF menționează că creșterea consumului de gaze în Europa a început doar din septembrie, când a început să se ateste o activitate economică. Însă o contribuție esențială a avut-o doar vremea rece din noiembrie, stimulând creșterea consumului de gaz pentru încălzire.În general, Europa trece printr-o perioadă de dezindustrializare, care duce la scăderea cererii de gaze. Au avut de suferit în mod deosebit ramurile care folosesc ca materie primă gazele naturale: producția de îngrășăminte cu azot și industria chimică.

Pentru Rusia în acest plan există și unele avantajele. Potrivit Eurostat, în 9 luni ale anului 2023 livrările de îngrășăminte cu azot din Rusia către Uniunea Europeană au crescut cu 7,6%, până la 1,8 milioane de tone. Adică, fabricarea acestei producții în Europa însăși nu este rentabil din cauza materiilor prime scumpe, de aceea trebuie importată din Rusia, unde prețurile la gaze sunt mai mici.

În 2021, ”Gazprom” a furnizat în Europa aproximativ 160 de miliarde de metri cubi de gaze, în 2022 – aproximativ 70 de miliarde de metri cubi, iar în 2023 livrările vor constitui aproximativ 25 de miliarde de metri cubi. Actualul principal furnizor de gaze prin conducte către UE este Norvegia.

În condițiile deficitului de gaze pe piața europeană, Azerbaidjanul a devenit unul dintre jucătorii care a avut de câștigat. Președintele țării, Ilham Aliiev, a declarat în decembrie 2023 că în anul care se încheie Azerbaidjanul va livra către Europa aproximativ 12 miliarde de metri cubi de gaze (în 2021 acest indicator a constituit 8 miliarde de metri cubi). Dar de facto, Azerbaidjanul a atins deja maximul de producție pe câmpurile de extracție existente. Pentru o creștere semnificativă a producției și a exporturilor, este necesară realizarea de noi proiecte de producție, precum și construirea de noi capacități de transportare a gazelor.Pentru aceasta este nevoie de investiții de miliarde, dacă nu chiar de zeci de miliarde de dolari.

În același timp, nu există garanții privind recuperarea investițiilor. În primul rând, Uniunea Europeană nu renunță la politica sa de decarbonizare, conform căreia UE trebuie să renunțe complet la utilizarea surselor de energie fosilă către anul 2050. În al doilea rând, în perioada 2026-2030 în lume, în primul rând în SUA, Qatar și Australia, este așteptată intrarea în funcțiune a unui număr mare de uzine GNL. Toate acestea vor determina scădea prețurilor la gaze, ceea ce pune la îndoială perspectivele de recuperare a investițiilor în proiecte de extindere a furnizării de gaze din Azerbaidjan către Europa.

Rutele se vor schimba?

În 2024, în Europa pot fi prognozate noi șocuri. SUA vor continua eforturile de a scoate Rusia de pe piața gazelor. Deocamdată Washingtonul îi lasă pe europeni să se adapteze la noile realități privind gazele, însă după încheierea sezonului de încălzire ne putem aștepta la o blocare a tranzitului ucrainean de gaze. Și pentru asta nici măcar nu trebuie să arunci nimic în aer. ”Gazprom” și Operatorul Sistemului de Transport al Gazelor din Ucraina au pretenții reciproce cu privire la actualul contract de tranzit. Partea ucraineană nu-i permite ”Gazpromului” să aleagă ruta de pompare a gazului, blocând gazoductului de sud prin stația de măsurare a gazelor ”Sohranovka”. Iar ”Gazprom”, drept răspuns, nu îndeplinește condiția „pompează sau plătește”, plătind doar pentru volumele livrate efectiv (conform contractului, trebuie să plătească 19,5 milioane de metri cubi pe zi, chiar dacă fizic nu a pompat). Respectiv, Ucraina ar putea rezilia pur și simplu contractul, fără a aștepta încheierea acestuia în decembrie 2024. Sau Ucraina poate impune pur și simplu sancțiuni împotriva ”Gazprom”, după care operatorul GTS nu va mai putea recepționa plata pentru tranzit de la compania de stat rusească.

O încercare de blocare a celei de-a doua rute de furnizare a gazelor rusești (”Turkish Stream”) a fost întreprinsă deja în 2023. În noiembrie, Bulgaria a introdus o taxă specială pentru tranzitul gazului rusesc prin teritoriul său, în valoare de 20 de leva/MWh, sau aproximativ 10,2 euro pe MWh. Adică aproximativ 111 dolari pentru fiecare mie de metri cubi. Acest lucru poate duce la faptul că furnizarea de gaze către consumatorii europeni nu va mai fi rentabilă pentru ”Gazprom” și el o va opri, declarând forță majoră. În acest caz, SUA au putut folosi Sofia ca pe un „berbece antirusesc”. Anterior au mai fost cazuri similare. De exemplu, refuzul Bulgariei, sub presiunea SUA, de a construi ”South Stream”. Deocamdată Ungaria a reușit să preseze Bulgaria, forțând-o să anuleze noua taxă pentru tranzitul gazului rusesc (Budapesta a amenințat că nu va fi de acord cu extinderea zonei Schengen către Bulgaria). Dar încercările de a bloca livrările de gaze rusești către Europa vor continua.

China și Asia Centrală

Procesul de reorientare a furnizării de gaze rusești către est, după cum era de așteptat decurge lent. Pentru redirecționarea exporturilor este nevoie de infrastructură, ceea ce diferă față de situația din industria petrolului sau a cărbunelui. Contractul pentru furnizarea de gaze prin ”Forța Siberiei-2” așa și nu a fost semnat în 2023, deși s-au pus mari speranțe în vizita din martie a lui Xi Jinping la Moscova și plecarea lui Vladimir Putin în China.Cu toate acestea, negocierile în privința proiectului continuă. El presupune furnizarea a 50 de miliarde de metri cubi pe an, de altfel, din câmpurile de extracție ale Siberiei de Vest, gaz care era îndreptat anterior în Europa.

O realizare certă în ceea ce privește intrarea pe noi piețe pentru Rusia a fost începerea furnizării de gaze către Asia Centrală. Pe 16 iunie, în cadrul Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg, ”Gazprom” a semnat un acord de furnizare a gazelor în Uzbekistan. Părțile au convenit să furnizeze până la 6 miliarde de metri cubi de gaz pe an. Tașkentul are nevoie de acest gaz pentru a satisface cererea în perioada de vârf a sezonului de încălzire. Propriul gaz este insuficient pentru Uzbekistan, din cauza creșterii consumului și a instabilității producției. Deocamdată deficitul apare doar iarna, însă în viitor livrările din Rusia vor fi efectuate pe tot parcursul anului.

După uni scenariu similar se dezvoltă situația în Kazahstan: producția este în scădere, iar consumul de gaze este crește. Dar semnarea contractului pentru furnizarea de gaz rusesc ar trebui așteptată fie în 2024, fie în 2025.

Deși volumul de gaze furnizat de ”Gazprom” în țările din Asia Centrală nu este comparabil cu ceea ce exporta concernul în Europa, această piață rămâne atractivă. Pentru a începe livrările către Uzbekistan și Kazahstan nu este nevoie de investiții în dezvoltarea bazei de resurse și construcția gazoductelor. Totul există deja, trebuie doar semnat contractul pentru a începe livrările. Iar în viitor, pentru a crește vânzările, companiile pot realiza în comun programe de construcție a gazoductelor în interiorul țărilor.

Astfel, în 2024, este așteptată continuarea reorientării Rusiei către piețele asiatice a gazelor.