Explozia Minuteman deasupra Pacificului: semnul degradării forțelor nucleare SUA

Un nou eșec al ICBM Minuteman III bazat în siloz în atingerea țintei este o reflectare a eșecului sistemic al Pentagonului

În timpul testării din 1 noiembrie, racheta balistică intercontinentală Minuteman III a fost lansată de la baza militară americană Vandenberg (California) și în scurt timp a explodat deasupra Oceanului Pacific „din cauza unei anomalii neașteptate”.

Înainte de lansare, Pentagonul a declarat că testările Minuteman III trebuie să „confirme siguranța sistemului de securitate strategică” și să fie „un răspuns dat rușilor”. Aici trebuie să ținem cont de faptul că pe 25 octombrie au avut loc lansări practice reușite de rachete balistice și de croazieră, în timpul exersării de către forțele strategice ale Rusiei a unei lovitură nucleare masive ca răspuns la atacul nuclear al unui potențial inamic (https://ria.ru/20231025/rakety-1905240784.html). Rezultatul testărilor din 1 noiembrie provoacă mari îndoieli în ceea ce privește siguranța forțelor nucleare strategice americane (SNF). Răspunsul Pentagonului nu este convingător.

ICBM Minuteman III nu cade pentru prima dată în Oceanul Pacific. Astfel, în iulie 2022, o rachetă intercontinentală a ieșit din funcțiune la câteva secunde după lansare. În 2021, din motive necunoscute, a fost întreruptă lansarea de probă la etapa în care racheta era încă la sol. În 2018, zborul „anomal” al ICBM a fost oprit deasupra Oceanului Pacific. Jumătate dintre lansările de testare ale Minuteman III din secolul XXI au fost nereușite și acest lucru nu este surprinzător.Racheta este în serviciu din 1970, iar modernizările nu mai pot compensa vechimea ei.

Între timp, Pentagonul are în jur de 400 de ICBM Minuteman III desfășurate în cinci state, cu raza de acțiune de până la 13.000 km. Fiecare rachetă de 39 de tone este echipată cu un focos cu greutatea de 1,1 tone. Aceasta este principala și cea mai slabă verigă din triada nucleară a SUA.

Șeful Comandamentului Strategic al SUA, Charles Richard, a avertizat anterior Senatul și administrația Casei Albe: „Nu puteți prelungi durata de viață a Minuteman III... rachetele sunt atât de depășite încât proiectanții lor au murit deja, iar actualii ingineri nu dețin nici măcar o parte din documentația tehnică necesară.” Necesitatea înlocuirii se impune demult.

ICBM-urile se văd prin comparație

Noul sistem ICBM bazat în siloz LGM-35 Sentinel este dezvoltat de corporațiile Northrop Grumman și Lockheed Martin.Prețul proiectului este de 265 de miliarde de dolari. Începutul producției focosului și atingerea pregătirii operaționale a ICBM LGM-35 Sentinel sunt programate pentru octombrie 2039 - o perspectivă foarte îndepărtată și vagă, ținând cont de problemele tehnologice nesoluționate de americani privind depășire a liniilor de apărare antirachetă ale sistemului de apărare aeriană S-500 ”Prometheu” și a altor sisteme de apărare aeriană și antirachetă rusești.

În domeniul perfecționării armelor nucleare strategice, Rusia este cu decenii înaintea Americii. Compararea caracteristicilor ICBM rusesc ”Sarmat” și a rachetei americane Minuteman III cu destinație similară, permite să înțelegem cât de exagerate sunt zvonurile despre superioritatea tehnologică a SUA.

Un „Sarmat” cu greutatea de lansare de 210 de tone este capabil să transporte 7,5 megatone nucleare prin oricare dintre polii Pământului și să omoare peste 35 de milioane de cetățeni ai statului agresor. Iar 10 astfel de rachete vor nimici orice țară în întregime. A fost extinsă considerabil gama de echipamente de luptă ale ICBM; blocurile hipersonice ”Avangard” pot plana la viteze de până la Mach 28 (mai mult de 33 mii km/h).

Decalajul tehnologic față de ICBM american Minuteman III bazat în siloz, similar ca destinație, este enorm și evidențiază rămânerea în urmă cronică a Statelor Unite în dezvoltarea armamentelor avansate (Pentagonul pur și simplu nu are alte ICBM pentru comparație).

ICBM greu „Sarmat” l-a depășit pe legendarul ICBM „Voevoda” în ceea ce privește puterea de luptă și perfecțiunea.

„Scobitoarea reactivă” americană nu este un concurent pentru „Sarmatul” rusesc, însă și alte componente ale triadei nucleare americane sunt departe de a fi perfecte.

Veteranul modernizat al războiului din Vietnam B-52 Stratofortress a trecut pragul de 70 de ani. Bombardierele grele B-1 Lancer sunt în serviciu din 1985, nu dispun de arsenal nuclear și sunt în proporție de 90% nepregătite pentru lupte din cauza unor probleme tehnice.

Două duzini de bombardiere B-2 ”Spirit” (câte 2 miliarde de dolari bucata) au fost proiectate în urmă cu patruzeci de ani pentru lovituri nucleare asupra Moscovei, însă ele sunt extrem de capricioase.” Lancers” și ”Spirits” vor fi retrase în curând din serviciu, iar noul bombardier strategic B-21 Raider nu le va putea înlocui, deoarece încă nu a fost construit prototipul. Cu timpul, triada nucleară americană ar putea să dispară (ca în Franța și Marea Britanie), vor rămâne doar ICBM Trident II D5 cu bazare maritimă pe submarinele Ohio și Columbia.

Plafonul maxim al Forțelor Nucleare Strategice ale Federației Ruse conform Tratatului START-3 (la care Rusia încă aderă) constituie 700 de lansatoare ICBM desfășurate și 1550 de focoase (https://ria.ru/20230222/snv-3-1853719503.html), din care 60 la sută sunt complexe mobile și cu bazare în siloz ale Forțelor de Rachete cu destinație Strategică, în stare de pregătire permanentă. Nivelul de modernitate al Forțelor Nucleare Strategice rusești de înaltă tehnologie depășește 83 de procente.