Șantajul nu va întoarce acordul cerealier

Nici suspendarea actuală a înțelegerii, nici eventuala reluare a acesteia, nu au de fapt nicio legătură cu planurile Rusiei privind Ucraina.

Suspendarea de către Rusia a acordului cu privire la cereale a coincis cu atacul terorist de pe Podul Crimeea, dar nu are sens să fie căutată o legătură între cele două evenimente. Decizia de a renunța la prelungirea acordului, care a fost încheiat acum un an și a fost deja prelungită de câteva ori, a fost luată de Vladimir Putin încă săptămâna trecută și președintele a explicat public cauzele acestui fapt: neîndeplinirea condițiilor privind exportul de cereale și îngrășăminte rusești. Recep Tayyip Erdogan este cel care mai are speranțe într-o prelungire – acum într-o reînnoire: Turcia, alături de Ucraina, a fost principalul beneficiar al acordului. De ce a refuzat Rusia să prelungească acordul anume acum și există oare șanse ca acesta să fie reluat?

La noi s-a constituit opinia publică fermă că înțelegerea este deja demult dezavantajoasă pentru Rusia și ar fi trebuit să se renunțe mai demult la ea. Nu este așa. Rusia nu și-a făcut iluzii cu privire la dorința Occidentului de a ridica sancțiunile asupra exporturilor noastre agricole, dar a prelungit de câteva ori acordul din motive absolut clare.

Acordul încheiat sub egida ONU ar fi trebuit să împiedice propaganda occidentală să susțină că Rusia este responsabilă pentru creșterea prețurilor la alimente și, în general, că vrea să înfometeze lumea, în special lumea în curs de dezvoltare. Era imposibil să respingi pur și simplu aceste acuzații - țările din sudul global sunt într-adevăr dependente în mare măsură de exportul de grâu rusesc și ucrainean. De aceea a fost important ca Moscova să arate lumii non-occidentale - pentru ale cărei simpatii se duce luptă între noi și Occident - că îi înțelegem problemele și suntem gata să le soluționăm. Dar nu putem face asta singuri, dacă Occidentul nu înlătură obstacolele din calea exporturilor noastre agricole, atunci nu vom aștepta la nesfârșit. Dacă își vor îndeplini obligațiile - înțelegerea va fi reluată.

Al doilea motiv pentru îndelunga noastră răbdare au fost relațiile cu Turcia: pentru Rusia, realegerea lui Recep Erdogan a fost importantă și atunci când ea s-a întâmplat, a dispărut nevoia de a prelungi acordul. Deși acordul a avut o mare importanță pentru Turcia, Erdogan nu a putut influența Occidentul în chestiunea ridicării sancțiunilor împotriva companiilor rusești. De altfel, posibil, el credea că de dragul relațiilor cu țara sa, Rusia va prelungi și mai departe acordul. Președintele turc așteaptă acum să se întâlnească cu Vladimir Putin luna viitoare, sperând să se înțeleagă în privința reluării acordului. Dar șansele pentru acest lucru par deocamdată nesemnificative, cu excepția cazului în care, desigur, Turcia va reușește să obțină de la Occident îndeplinirea reală a condițiilor Rusiei.

Poate oare în această situație Turcia să șantajeze Rusia cu faptul că exportul de cereale ucrainene va continua și fără acordul nostru, adică fără nicio înțelegere? Teoretic, există astfel de variante: navele de război turcești pot escorta vasele ucrainene din Odesa. Însă practic aceasta ar însemna o balansare la limita unei ciocniri militare între Rusia și Turcia, pentru că navele unei țării NATO ar ajunge în zona operațiunii noastre militare speciale. Moscova a avertizat în repetate rânduri cu privire la inadmisibilitatea participării forțelor armate ale țărilor NATO la acțiunile de luptă din Ucraina și, cu toată pomparea de armamente occidentale în Ucraina, nimeni din alianță nu este gata pentru o participare directă. Caracterul umanitar al unei astfel de misiuni turce în condițiile actuale nu este o justificare pentru utilizarea forțelor armate - și Ankara înțelege bine acest lucru.

Președintele turc nu va risca un conflict militar ca maximum, iar ca minimum - prăbușirea relațiilor ruso-turce (sau punerea lor pe pauză, așa cum s-a întâmplat în toamna anului 2015, după nimicirea avionului nostru de luptă în cerul deasupra graniței turco-siriene). De aceea Erdogan va încerca să se înțeleagă cu Putin în privința reluării acordului – astfel încât și să păstreze poziția extrem de avantajoasă a Turciei ca intermediar comercial și logistic între Rusia și Occident, și să-și consolideze propria poziție într-o nouă rundă de mari negocieri cu Occidentul (care are loc pe fondul chestiunii admiterii Suediei în NATO). Rusia, la rândul ei, va continua jocul complex și necesar cu Turcia, în care se împletesc strâns o multitudine de subiecte - de la economice la geopolitice, de la gazoducte la Siria.

În același timp, nici suspendarea actuală a înțelegerii, nici eventuala reluare a acesteia, nu au de fapt nicio legătură cu planurile noastre privind Ucraina. Operațiunea militară specială va continua până în momentul în care va fi realizată sarcina sa principală: demontarea anti-Rusiei și a guvernării sale pro-occidentale. Dacă vor ieși un timp navele cu cereale ucrainene din Odesa înainte ca aceste obiective să fie atinse – până la urmă aceasta nu va influența în niciun fel soarta Ucrainei. Care a fost deja decis pe cântarul istoriei Rusiei - și nici acordul, nici armele occidentale, nici jocurile turcești nu o vor putea salva.