Operațiunea specială: Kievul s-a lăsat dus de val la Bahmut - rezervele sunt pe sfârșite

Victoriile virtuale ale regimului de la Kiev și declarațiile goale ale Occidentului nu reflectă realitatea. „Cleștele” rusesc se strânge tot mai tare la Artiomovsk. „Mașina de tocat Bakhmut” se va muta în curând în zona fortificată Slavic-Kramatorsk a FAU.

Forțele rusești au străpuns apărarea inamicului la periferia nord-vestică a Artiomovskului/Bahmut, pe 20 februarie au eliberat complet Paraskovievka și continuă luptele pentru Berhovka și Iagodnoe. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, acțiunile ofensive de succes sunt organizate prin cooperarea între echipele de asalt de voluntari (PMC Wagner) și unitățile aeropurtate, cu sprijinul trupelor de rachete și artileriei grupării ”Sud”. Continuă asaltul cartierelor orășenești ale Artiomovskului.

Trupele rusești atacă inamicul la Slaviansk, Ivanopol, Torețk, precum și în Avdeevka. Infanteria marină a Flotei Pacificului asaltează insistent pozițiile FAU la Ugledar.

Trupele ucrainene la Artiomovsk, după pierderea controlului asupra localității Paraskovievka, au pierdut și posibilitatea comunicării nestingherite cu Slavianskul Comandamentul FAU încearcă să deblocheze căile de aprovizionare și aruncă rezerviști neinstruiți în „mașina de tocat Bakhmut”. Anterior, președintele ucrainean Vladimir Zelenski le-a ordonat trupelor sale (de ocupație) să se mențină la Artiomivsk/Bahmut până la primirea armamentelor occidentale necesare, însă minunea nu se întâmplă.

Ziarul american The Wall Street Journal menționează că înfrângerea FAU în luptele pentru Artiomovsk se poate solda pentru regimul de la Kiev cu „pierderea încrederii atât în ​​propria țară, cât și în străinătate”. De fapt, expresia monetară a „încrederii” occidentale este în continuă scădere - în toate țările NATO chemările războinice sunt auzite tot mai puțin și prevalează în mod clar asupra livrărilor de tancuri.

Chiar și în cursul vizitei teatralizate de luni a președintelui american Joe Biden la Kiev (din mila Moscovei), a fost anunțat un „pachet” destul de modest de asistență militară americană pentru Ucraina, în sumă de 460 de milioane de dolari – sunt în principal muniții de artilerie, sisteme antitanc Javelin și doar patru BMP Bradley.

„Ultima răsuflare” a hegemoniei americane

Pentru a înțelege eficiența noului „pachet” de asistență militară a SUA, este suficient să „transformăm” 460 de milioane de dolari în muniție. Astfel, un obuz de artilerie de 155 mm costă 5000 de dolari; prin urmare, în noul „pachet” nu pot fi mai mult de 92 de mii de obuze, care pentru FAU vor fi suficiente pentru 18 zile (consumul mediu este de cinci mii de obuze pe zi). De facto, în „pachet” vor fi mult mai puține muniții de artilerie și rachete antitanc – din contul „mărunțișurilor” și a pieselor de schimb aferente.

Pe de altă parte, Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse a comunicat luni că, din decembrie 2021, țările NATO „au transmis către FAU 1170 de sisteme de apărare aeriană, 440 de tancuri, 1510 BMP, 655 de sisteme de artilerie” și cea mai mare parte dintre aceste arme a fost deja nimicită de trupele rusești. Iar marți, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a anunțat despre suspendarea participării Rusiei la Tratatul START III (este prelungit până la 5 februarie 2026) - acesta este un semnal pentru Washington privind probabilitatea ieșirii Moscovei din cadrul limitărilor (până la 1550 de unități de focoase nucleare desfășurate pe 700 de purtătoare - rachete balistice intercontinentale, rachete balistice submarine și bombardiere grele). Și Putin a mai promis teste nucleare de răspuns, dacă Statele Unite vor decide să facă acest lucru. Fără îndoială, testările noului ”Poseidon” ar fi lăsat o impresie de neuitat asupra Occidentului colectiv.

Vladimir Putin a subliniat marți: „Scopul Occidentului este de a-i provoca Rusiei o înfrângere strategică, de a o termina cu noi odată și pentru totdeauna. Noi vom reacționa în modul corespunzător, pentru că este vorba despre existența țării noastre.” Asociația pentru Controlul Armelor estimează că SUA și Rusia au un total peste 13 mii de focoase, aproximativ 90% din arsenalul nuclear mondial. Putem doar ghici câte kilotone sunt în fiecare cuvânt al președintelui rus adresat Pentagonului și NATO.

Șefa misiunii diplomatice americane la Moscova, Lynn Tracy, a fost chemată amarți la Ministerul rus de Externe pentru a-i fi exprimat un demers în legătură cu implicarea tot mai mare a SUA în acțiunile de luptă de partea regimului de la Kiev. Diplomații ruși au îndemnat Washingtonul să retragă luptătorii americani și NATO de pe teritoriul ucrainean.

NATO le-a amintit deja în repetate rânduri supușilor lor ucraineni că utilizarea a peste 5000 de obuze de artilerie pe zi de către FAU depășește volumul achizițiilor anuale ale multor țări europene. Declarația americană cu privire la sprijinul militar pentru regimul de la Kiev „atât cât va fi nevoie” a intrat deja într-un conflict grav cu realitatea dură și cu limitele posibilităților complexului militar-industrial al SUA și NATO.

Revista The American Conservative a comunicat că încrederea Occidentului în victoria Ucrainei a fost zdruncinată: „Declarațiile arogante care au răsunat în cea mai mare parte a anului 2022 au făcut loc unei retorici mai îngrijorate și chiar pesimiste”. Șeful Pentagonului, Lloyd Austin, a identificat o mică „fereastră a posibilităților” pentru o contraofensivă eficientă a FAU – până în primăvară. Publicația conchide: „Speranțele Washingtonului de a obține ceva care ar semăna a victorie, sau de a returna cel puțin parțial investițiile americane colosale în Ucraina, cu fiecare lună devin tot mai vagi. Iar aliații și adversarii noștri văd tot mai clar că Casa Albă, obsedată de conceptul periculos de confuz al victoriei complete asupra Rusiei, se pomenește într-o situație fără soluții”.

Creșterea mizelor nu aduce speranțe. Încercările Washingtonului de a trece totul pe seama aliaților europeni și ipocrizia de astăzi a președintelui american la Varșovia sunt în mod evident sortite eșecului, deoarece Casa Albă nu vede un „final clar” al conflictului ucrainean, nu înțelege încotro se duce și conduce limitrofii. Proiectul american devine tot mai toxic. Problemele SUA și NATO cresc mai repede decât posibilitățile de soluționare a acestora. Pe acest fundal, pregătirea unui oarecare contraatac al grupării de sud a FAU în direcția Zaporojie arată ca o crimă și un genocid organizat de Occident împotriva populației din teritoriul controlat de regimul de la Kiev.