Livrările de tancuri și avioane Kievului amplifică proporția înfrângerii NATO

În zona operațiunii militare speciale dominația trupelor rusești este stabilă, situația FAU este disperată. De aceea Washingtonului îi este tot mai greu să coordoneze livrările de armamente ale țărilor NATO și altor „donatori” ai regimului de la Kiev.

Impasul strategic din teatrul ucrainean de operațiuni le garantează Statelor Unite și alianței o nouă înfrângere geopolitică (după Afganistan). Cu cât vor fi furnizate mai multe arme occidentale Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU), cu atât eșecul NATO va fi de o proporție mai mare și cu atât mai repede se va risipi iluzia „excepționalismului” american.

Pentru a compensa pierderile grele și a trece la contraofensivă pe „frontul de est”, regimul de la Kiev îi cere Occidentului cel puțin 300 de tancuri, 500 de vehicule de luptă de infanterie și 200 de avioane de vânătoare de standarde NATO. În privința tancurilor și BMP-urilor, „consensul” Washingtonului cu aliații săi a fost atins cu mare dificultate - „Leoparzi” și „Challengers”, „Bradley” și „Marders”, în pârăiașe firave din diverse țări, încep să se contopească în „șuvoiul de fier” al FAU, pentru ca să ardă către vară, fără glorie, pe malurile Niprului.

Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, pe linia de contact sunt nimicite în medie aproximativ 700 de vehicule blindate ale FAU în fiecare lună, inclusiv o treime fiind tancuri. Noile livrări de tehnică blindată occidentală veche nu vor schimba realitatea existentă Tanchiștii ucraineni nu cunosc tacticile moderne (NATO) de luptă cu tancuri - este nevoie de ani pentru a asimilarea teoriei și practicii, pentru integrarea trupelor. Expertul militar, veteranul armatei americane Daniel Davis le-a adresat ucrainenilor o întrebare retorică prin intermediul presei: „Ce vor face tancurile Abrams sau Leopard altfel decât T72 sau T80 pe care le aveți chiar acum?”.

În privința avioanelor de vânătoare NATO în teatrul de operații ucrainean situația este și mai complicată. Instruirea echipajelor de zbor, tactica de luptă, aerodromurile de bazare, întreținerea și logistica combustibilului - pentru FAU și NATO toate acestea se prezintă ca un complex de sarcini și probleme de nerezolvat. În același timp, Pentagonul insistă să trimită F-16 în Ucraina. Voi aminti că până la 900 dintre aceste avioane se află la bazele de depozitare ale Forțelor Aeriene ale SUA.

Nu exclude transmiterea avioanelor de luptă Parisul și Amsterdamul. Dispusă întotdeauna să susțină ascensiunea antirusească, Varșovia este de asemenea gata să transmită Kievului avioanele sale F-16. „Cancelarul de fier” al Germaniei, Olaf Scholz, ezită ca întotdeauna, însă ideea cu avioanele de luptă este susținută cu căldură de șeful Conferinței de Securitate de la München, Christoph Heusgen. În Parlamentul European răsună sloganurile: „Rusia prezintă o amenințare și ea trebuie nimicită pentru totdeauna”. Și doar președintele american Joe Biden refuză cu fermitate să furnizeze F-16 Ucrainei. De ce?

Cu cât este mai deasă iarba, cu atât este mai ușor să cosești

Aliații europeni ai SUA au o flotă de avioane de luptă de producție proprie, însă asta este deja o altă poveste. Exemplul americanilor echivalează cu un embargo asupra livrărilor de tehnică aviatică a alianței. Occidentul a înțeles în sfârșit că avioanele de vânătoare și sistemele de apărare aeriană rusești sunt în stare să „aducă la sol” orice număr posibil de avioane de luptă ale inamicului – în zona operațiunii speciale au fost distruse în 11 luni peste 380 de avioane și 200 de elicoptere ale FAU.

Potrivit fostului procuror general Iuri Luțenko, care a vizitat recent Artiomovskul/Bahmut, situația s-a schimbat dramatic pentru FAU și fără o „mobilizare maximă” Ucraina ar putea să nu mai fie. însă un număr mare de cetățeni ucraineni mobilizați nu se transformă în calitatea trupelor. În lupte au fost scoși irevocabil din rândurile armatei sute de mii de militari uciși și răniți ai FAU au. De aici scădere firească a nivelului de pregătire specială, disciplinei, motivării și spiritului de luptă.

Superioritatea de foc de zece ori mai mare a artileriei rusești pe linia de contact face posibilă prognozarea cu o doză mare de exactitate a sorții armatei ucrainene după mobilizarea „maximă”. Vechiul comandant vizigot Alaric spunea în astfel de cazuri: „Cu cât iarba este mai deasă, cu atât este mai ușor să cosești”. Washingtonul este gata să ducă un război proxy cu Rusia până la ultimul ucrainean, și ce va fi apoi?

SUA și NATO nu au o strategie reală, nimeni din Occident nu știe ce se va întâmpla în continuare. O problemă mortală pentru țările alianței este cel mai mare arsenal nuclear din lume al Federației Ruse. Președintele Statului Major Comun al Armatei SUA, Mark Milley, a recunoscut că nu vede în viitorul apropiat o cale militară de succes pentru Ucraina (adică pentru Pentagon și NATO). Superioritatea trupelor rusești la sol și în aer este incontestabilă. Nici măcar livrarea ipotetică Kievului a rachetelor ATACMS cu rază de acțiune de până la 300 km nu va schimba echilibrul de forțe. Totuși, Federația Rusă nu este nici Irak și nici Libia. Conflictul ucrainean a secătuit rezervele de armamente ale SUA și NATO, pentru compensarea deficitului va fi nevoie de câțiva ani.

Pe de altă parte, complexul de rachete hipersonice ”Kinjal” este implicat în instrucțiunile de zbor și tactice comune ale Forțelor Armate ale Belarusului și Rusiei - pentru un focos care cântărește 500 kg, practic nu există ținte invulnerabile la o distanță de 2000 km. Potrivit secretarului general al NATO, Jens Stoltenberg, Moscova „crește în mod activ producția de arme și muniție”, trupele rusești din zona operațiunii militare speciale se pregătesc pentru o nouă ofensivă. Toate eforturile alianței în Ucraina, zecile miliarde de dolari și euro au fost irosite degeaba. De dragul iluziilor „hegemoniei” americane se dezvoltă o confruntare periculoasă la limita unui război termonuclear cu Rusia. Și acești oameni nesăbuiți încearcă să-i dicteze lumii niște așa-zise „reguli”.