„De toate este vinovată Rusia” sau cum Europa a obținut „independența energetică”

„Europa a înlocuit gazul rusesc din surse alternative”, „Rusia este de vină pentru criza energetică” - o analiză a acestor și a altor teze plicticoase deja ale ”novlimbii” europene.

Sputnik, Vadim Pavlov

Rusia i-a închis Germaniei „robinetul de gaz”, Rusia a forțat Germania să renunțe la agenda „verde” și să redeschidă centralele pe cărbune, Rusia a provocat o criză energetică, dar Berlinul depășește toate dificultățile și devine independent de livrările de resurse energetice din Federația Rusă.

Cam așa consideră vicecancelarul german, ministrul afacerilor economice și protecției climei, Robert Habeck, ceea ce a și afirmat săptămâna trecută la postul de televiziune german NRD.

Sputnik s-a lămurit în ”novlimba” germană, creată parcă după cele mai cunoscute lucrări ale lui George Orwell, și a aflat cine este vinovat de criza energetică din Europa în general și în Germania în particular, cu ce succese se poate lăuda Berlinul în înlocuirea gazului rusesc din surse alternative și ce consecințe comportă pentru economia germană acțiunile autorităților locale.

Sărbătoare printre lacrimi

Vinerea trecută, în orașul Brunsbuttel (nord-vestul Germaniei), a avut loc ceremonia solemnă de întâmpinare a deja celui de al treilea terminal plutitor de recepționare a gazelor naturale lichefiate (GNL). Încă două urmează să acosteze la țărmurile germane în acest an.

Toate sunt închiriate de autoritățile germane la un preț destul de mare – conform surselor deschise, închirierea unei singure astfel de platforme plutitoare poate costa aproximativ 200 de mii de euro pe zi (iar pe deasupra și costurile de exploatare). Terminalele terestre proprii, conform prognozelor germane, vor fi construite abia către 2026.

Împreună cu reactivarea centralelor pe cărbune și păcură și amânarea închiderii a trei centrale nucleare germane, aceasta i-a permis Germaniei să obțină independența energetică deplină față de Rusia. Cel puțin așa a spus în timpul Forumului Economic Mondial de la Davos ministrul german al Finanțelor, Christian Lindner.

Navele disponibile acum în Germania sunt în stare să primească 14 miliarde de metri cubi de gaz pe an. Este adevărat că, după cum a menționat Robert Habek la postul local de televiziune NRD în ziua recepționării celui de-al treilea terminal GNL, aceste volume tot sunt insuficiente.

„Acum nu avem nici jumătate din volumele anterioare de livrări. Trei noi terminale GNL ne vor asigura aproximativ un sfert din vechiul volum de 55 de miliarde de metri cubi”, a spus reprezentantul Partidului ”verzilor”.

Este remarcabil faptul că în subiectul NRD anume acest „verde”, care anterior striga aproape cel mai tare despre necesitatea de a renunța la cărbune, la energia nucleară și la ”Nord Stream-2”, stătea pe fundalul haldelor de cărbune. Stătea și declara că acum autoritățile Germaniei sunt nevoite să reactiveze centralele pe cărbune pentru a supraviețui cumva iernii și așa destul de calde.

Nu este greu de ghicit că vinovată pentru toate acestea - de la împiedicarea „tranziției la energie verde” și reactivarea centralelor pe cărbune până la criza energetică și alte probleme – este desigur Rusia.

„Jumătate din întreaga aprovizionare cu gaze a Germaniei este subminată deoarece Putin a închis robinetul de gaz, iar conducta este acum nefuncțională. Aceasta înseamnă că ea nu va funcționa într-un viitorul previzibil”, a spus Robert Habeck.

Cine de fapt ”a închis robinetul”?

Pentru a justifica renunțarea la agendei climatică în Germania (care, sub steagul unui guvern „verde”, ar fi trebuit să urmeze o politică de decarbonizare și de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă), Robert Habeck a dat vina pe Rusia.

Pentru că nu poate fi așa ca țipetele non-stop despre schimbările climatice și necesitatea unei tranziții energetice „verzi”, cu ajutorul cărora actualul guvern a reușit să înlăture de la guvernare coaliția CDU/CSU condusă de Merkel, să se dovedească a fi fost doar țipete?

Nu poate să fie așa ca noile autorități germane, care aproape că au forțat restul Europei să urmeze agenda climatică, adoptând măsuri costisitoare pentru combaterea schimbărilor climatice, să-i fi înșelat pe toți - de la ecologi și activiști „verzi” până la cetățenii de rând care au votat pentru acești politicieni și care văd astăzi redeschiderea centralelor termice pe cărbune și facturile uriașe la încălzire și electricitate?

Sau totuși poate fi?

Amintim că, în timp de aproape jumătate de secol de istorie a cooperării energetice ruso-germane, Federația Rusă (iar anterior - URSS) niciodată nu și-a încălcat obligațiile și a îndeplinit întotdeauna condițiile tuturor contractelor încheiate privind furnizarea de resurse energetice.

Rusia nu a făcut niciodată din Germania „ostatic energetic”, așa cum și-a permis să declare fostul președinte american Donald Trump. Moscova nu a împiedicat diversificarea exportatorilor de pe piața energetică germană (inclusiv construcția de terminale GNL), realizată în ultimii ani, nu a împiedicat îndeplinirea „foii de parcurs energetice 2050”, în cadrul căreia FRG planifica să renunțe petrolul și cărbune, iar ulterior și la gaz, înlocuindu-l cu energie din surse regenerabile.

Confirmă siguranța Rusiei ca partener și „intrarea” în proiecte energetice pe teritoriul său a unui șir de mari companii germane. Printre aceștia se numără astfel de „giganți” precum Wintershall Dea, care a investit în dezvoltarea câmpurilor de gaze Urengoi și construcția ”Nord Streams”, E.ON și Uniper detașat de structura sa. Și aceștia sunt doar marii jucători germani, dar au fost și austrieci, francezi, britanici, olandezi...

În tot acest răstimp, Rusia a dezvoltat pur și simplu cooperarea reciproc avantajoasă și a edificat parteneriate. Și anul trecut totul a fost exact la fel - vina pentru reducerea livrărilor de gaz este numai a Occidentului în general și a Germaniei în particular.

Încă înainte de începerea operațiunii militare speciale a Rusiei, Germania (sau mai exact noii săi lideri), din motive inventate, a încetinit și a tergiversat în mod deliberat certificarea ”Nord Stream – 2” timp de câteva luni, oprind-o definitiv pe 22 februarie - a doua zi după ce Rusia a recunoscut suveranitatea RPD și RPL.

Citiți materialul integral aici.