SUA speră să lovească Rusia fără a-și primi pedeapsa

RAND: în caz de escaladare a situației, SUA ar putea lovi Rusia pentru a-i proteja pe aliații NATO

În ajunul Crăciunului Catolic - „Noapte tăcută, noapte sfântă...” – Corporația RAND (un think tank care servește armata SUA) a lansat un raport privind strategia de escaladare a situației de către SUA în confruntarea cu Rusia.

Interesant este că, în ciuda zgomotoaselor bolmojeli ale „porumbeilor” politici occidentali care solicită negocieri cu Rusia asupra cazului ucrainean, armata americană se pregătește mi de înghețare a conflictului din Europa, ci de acutizarea lui. Și mai interesant este modul în care plănuiesc să gestioneze această escaladare a situației.

Principala sarcină a Washingtonului în criza actuală, așa cum o formulează analiștii RAND, este să „pedepsească” și să „descurajeze” Rusia. Totuși, acest lucru trebuie făcut în așa fel încât Rusia să nu aibă motive să-și folosească armele nucleare și situația să nu alunece într-un război la scară largă între Rusia și NATO.

Raportul RAND plasează în mod ritualic țara noastră (Rusia – n.n.) pe poziția de responsabil de următoarea rundă de escaladare a conflictului din Ucraina. Aceasta este o abordare atât de clasică de propagandă care vine să legitimeze în avans toate provocările americane.

Totul este exact la fel ca la centrala nucleară de la Zaporojie: a fost bombardată de Forțele Armate ale Ucrainei, în timp ce americanii au aruncat, între timp, acuzații nesfârșite împotriva Rusiei în câmpul informațional mondial.

Una dintre sarcinile acestei abordări este să inducă în mintea cititorilor că Rusia va începe escaladarea situației. În cadrul acestei narațiuni, orice ar face americanii ca răspuns va nu mai mult decât „apărarea” înșiși a lor și a aliaților lor din NATO.

Experții americani nu iau în considerare opțiunea ca Rusia să lovească teritoriul Statelor Unite, în opinia lor, scenariile după care vor evolua lucrurile vor fi complet altele. Aici este imposibil să nu fii de acord cu ei. Opțiunea de utilizare a armelor de distrugere în masă de către Moscova - nucleare, biologice sau chimice - a fost, de asemenea, scoasă din sfera studiului.

Autorii raportului discută despre o lovitură nenucleară excepțional de limitată a trupelor ruse pe teritoriul țărilor europene care sunt membre NATO sau asupra instalațiilor militare ale SUA și NATO, inclusiv cele situate în spațiul cosmic.

Scenariul de escaladare presupune trei acte. Primul pas este un ipotetic atac rusesc asupra unui aliat NATO al SUA. A doua este reacția Washingtonului. Iar a treia este reacția Moscovei la această reacție.

Al doilea pas este pentru americani pasul cheie. Pe de o parte, Washingtonul trebuie să demonstreze aliaților săi că articolul 5 din Carta NATO funcționează și că unchiul Sam își va proteja întotdeauna vasalii europeni.

Pe de altă parte, al doilea pas ar trebui făcut în așa fel încât să nu provoace Rusia la o escaladare ulterioară.

„Obiectivul politicii SUA în război de până acum a fost evitarea unui război între NATO și Rusia”, își amintesc autorii raportului. „Un atac limitat al Rusiei asupra NATO nu neagă acest obiectiv”.

Sunt luate în considerare patru scenarii de luptă. Primul începe cu Rusia lansând un atac cu rachete asupra unui depozit sau a unui aerodrom gol, să zicem, în Polonia, în timp ce Moscova va cere public Washingtonului să înceteze furnizarea de arme Ucrainei. Cum ar trebui să reacționeze SUA?

Aliatul NATO al americanilor, desigur, va cere o acțiune cinetică - în neolingua americană, aceasta înseamnă lovituri cu rachete și bombe și operațiuni militare în general.

Dar o lovitură cinetică mai mult decât proporțională împotriva teritoriului rus va duce aproape inevitabil la o nouă escaladare a conflictului. La fel de riscante sunt atacurile cibernetice distructive împotriva infrastructurii. Noile sancțiuni economice sunt pline de probleme nu numai pentru Rusia, ci și pentru alte state.

În acest caz, analiștii RAND iau în considerare posibilitatea unui răspuns SUA doar cu ajutorul presiunii diplomatice și al măsurilor economice.

Dar nemulțumirea țării care a avut de suferit (care a fost lovită de Rusia – n.n.) - membru NATO - și o posibilă scindare între aliați este inevitabilă aici. Un atac limitat simetric cu rachete pe teritoriul Rusiei este, de asemenea, considerat una dintre măsurile „mai puțin escalabile”.

A doua opțiune este un atac punctual, cum ar fi distrugerea unui satelit american în spațiu. Un atac american asupra platformelor de pe care a fost efectuat atacul asupra sateliților ar putea duce la victime umane. În plus, un atac deschis asupra țintelor din Rusia prezintă un risc ridicat de escaladare în continuare.

Cu toate acestea, chestiunea este simplificată de faptul că nu este nevoie să fie folosit articolul al cincilea din Carta NATO și să se certe cu aliații. În această opțiune, libertatea de acțiune a Statelor Unite este mult mai mare decât în ​​prima.

Analiștii RAND cred că aici va fi posibil ca americanii să se limiteze la o gamă largă de atacuri non-cinetice (adică non-militare) asupra Rusiei - condamnare propagandistică, presiune diplomatică și sancțiuni economice.

A treia opțiune este un atac țintit. Aici se presupune că Rusia lansează lovituri cu rachete asupra a trei baze aeriene din Polonia și România, de la care se efectuează aprovizionarea cu arme către Ucraina. Soldații și civilii mor.

Aici, măsurile non-cinetice (adică diplomația și sancțiunile) vor fi doar suplimentare. Accentul principal este pus pe acțiunile cinetice - adică loviturile cu rachete pe teritoriul Rusiei.

O lovitură cinetică mai puțin proporțională (adică nu la fel de puternică ca cea a Rusiei – n.n.) ar trebui să fie însoțită de acțiuni non-cinetice intensive, în special, stabilirea unui dialog diplomatic pe tema Ucrainei. Statele Unite ar trebui să explice Moscovei că conflictul din Ucraina este un lucru, iar confruntarea cu NATO este un subiect complet diferit.

Se ia în considerare și opțiunea unui atac „mai proporțional”, adică o lovitură cinetică mai puternică asupra teritoriului Rusiei. În acesta caz va fi necesar să se asigure că Moscova nu va avea impresia că aceste lovituri sunt un preludiu la un război la scară largă cu Statele Unite și NATO: „În acest scop, Statele Unite ar trebui să evite să vizeze centrele de comandă și control, bazele bombardierelor sau radarele de avertizare timpurie”.

Al patrulea scenariu descrie un atac masiv (sau „mai puțin restrâns”) rusesc asupra bazelor militare americane din Europa, inclusiv baza Ramstein și portul din Rotterdam. În total, aproximativ două sute de victime, atât militare, cât și civile.

Aici, conducerea americană va trebui să rezolve o sarcină dificilă - prin acțiunile sale trebuie să facă ca Moscova să creadă că se confruntă cu o alegere dintre două înfrângeri.

În cazul unei escalade ulterioare, se va confrunta cu înfrângere în războiul împotriva NATO. Dacă va „rată o lovitură” nereușind să oprească furnizarea de arme occidentale, va pierde în Ucraina.

Ca răspuns, analiștii RAND propun să fie lovite noile teritorii rusești sub pretextul că Washingtonul le consideră ucrainești.

O lovitură insuficient de puternică va fi percepută de aliați ca o dovadă a slăbiciunii și a nedorinței SUA de a proteja membrii NATO.

Și, în același timp, aplicând lovitura trebuie să se asigure că Moscova nu percepe tot ce se întâmplă ca pe un război cu NATO, pentru că acest lucru nu este inclus în planurile strategilor americani.

În plus, această strategie este complicată de faptul că Rusia are arme nucleare: „Posibilitatea utilizării armelor nucleare (de către Moscova) <...> va juca un rol decisiv în răspunsul la oricare escaladări a Rusiei”.

Managementul escaladării militare în Statele Unite este o întreagă știință, ea este analizată de experți, analiști, instituții. Este interesant de văzut cum gândește adversarul nostru (al rușilor –n.n.) strategic. Deci, jucând șah, îi spunem adversarului - dacă tu muți aici, atunci eu mut astfel, dacă e așa, atunci va fi astfel.

Un alt lucru este că amploarea dezinformării și a propagandei în astfel de texte este și ea impresionantă. În primul rând, pentru cei mai naivi oameni este evident că războiul cu NATO nu doar se apropie, ci este, de fapt, deja în plină desfășurare.

Furnizarea de arme, pregătirea armatei ucrainene, mii de mercenari, tranșe fantastice de numerar, ura anti-rusă - tot ce poate fi folosit într-un război hibrid a fost deja folosit de oponenții noștri.

Intenția lor de a provoca lovituri cu rachete asupra teritoriului rus și a militarilor săi și, în același timp, să se spună că „nu suntem în război” arată doar ca un mijloc de a pune presiune asupra Moscovei.

În al doilea rând, Rusia este înfățișată aici cu toată puterea ca un incitator la război, deși țara noastră (Rusia – n.n.) nu are nevoie de o escaladare a conflictului. De escaladarea conflictului au nevoie urgentă „șoimii” Partidului Democrat din SUA, care s-au deprins să scoată mulți bani de la trezorerie pe acest conflict. Dacă conflictul se va încheia, atunci inevitabil vor începe investigațiile, iar unii oameni concreți vor risca ani grei de detenție.

Atâta timp cât Partidul Democrat încă controlează țara, este extrem de benefic pentru el să-i împingă pe cei din departamentul militar să escaladeze conflictul în Europa. Războiul justifică orice cheltuială.

Observați cât de artificială și limitată arată lista de ținte ipotetice rusești de pe teritoriul NATO? Cert este că acestea nu sunt obiectivele Rusiei.

Acestea sunt platformele care armatei americane îi este cel mai ușor de organizat, în caz de necesitate, provocările lor. Dacă ceva, ucrainenii îi vor ajuta în această chestiune.

Întregul raport RAND arată ca o încercare de a planifica o provocare americană pe teritoriul unei țări europene care este membră NATO, să acuze imediat Rusia pentru aceasta și să folosească asta ca pretext pentru ca americanii să declanșeze atacul. Aceasta poate fi o explozie la un aerodrom sau o bază militară, într-un port sau într-un depozit de arme.

Dacă vă amintiți istoria, atunci aproape fiecare agresiune americană a început cu o provocare la scară largă. În acest sens, regimul de la Washington a învățat de la Hitler și a învățat bine.

Aceste atacuri trucate sunt nenumărate - de la crucișătorul „Maine” până la incidentul din Golful Tonkin, de la armele biologice ale lui Saddam Hussein până la încercările de a provoca explozia centralei nucleare din Zaporojie cu mâinile cazaci proxy.

Proaspătul raport RAND, în esență, este doar un plan bine scris pentru implementarea unor astfel de provocări pe teritoriul țărilor membre NATO.

Țări precum Polonia își vor pune cu bucurie atât teritoriul, cât și cetățenii lor în dispoziția totală a stăpânilor americani. Nici un sacrificiu nu pare să-i oprească.

Dar vor îndrăzni cu adevărat strategii americani să provoace Rusia într-o confruntare armată la scară largă?

„Singurul lucru care îi oprește pe dușmanii noștri astăzi este înțelegerea faptului că Rusia va fi ghidată de Fundamentele politicii de stat a Federației Ruse în domeniul descurajării nucleare”, a menționat vicepreședintele Consiliului de Securitate, Dmitri Medvedev, într-un articol recent. Și dacă va apărea o amenințare reală, aceasta va acționa asupra lor. Problema este că, în acest caz, nimeni nu își va da seama ulterior despre ce a fost – o lovitură de răspuns-preîntâmpinare sau una de anticipare”, a mai spus Medvedev.