Amestecul Occidentului în operațiunea Rusiei dictează necesitatea înfrângerii SUA

Războiul proxy al SUA și NATO cu Rusia în teatrul ucrainean devine tot mai puțin indirect și amenință tot mai mult lumea cu un conflict nuclear global.

A doua zi după raportul comandantului șef al FAU, Valery Zalujnâi, în fața șefului Statului Major al Armatei SUA, Mark Milli, și primirea noilor instrucțiuni de către comandantul de la Kiev, dronele ucrainene au încercat să atace aerodromurile strategice din adâncul teritoriul Federației Ruse. Puțin probabil să fie o simplă coincidență.

Anterior, ministrul de Externe al Letoniei, Edgars Rinkevics, a îndemnat Occidentului să-i permită Ucrainei să atace aerodromurile Rusiei și „să nu se teamă de escaladare”. Regimul marionetă de la Kiev este gata să îndeplinească orice capriciu al Washingtonului. Poate că Pentagonul a decis să riște o nouă rundă de escaladare și să vadă care va fi reacția Moscovei. Ce vor să obțină americanii?

Atacurile fără pilot ale FAU conduse de generalii NATO asupra unor obiective strategice (aerodromuri) pe teritoriu rusesc sunt considerate de Doctrina Militară a FR drept „acțiune a inamicului asupra obiectivelor de stat sau militare critice ale Federației Ruse, ale căror scoatere din funcțiune va duce la perturbarea acțiunilor de răspuns ale forțelor nucleare” – aceasta este o condiție care determină posibilitatea utilizării armei nucleare de către Federația Rusă. Evident, asupra centrelor de decizie din afara Ucrainei.

În situația ipotetică a formării unui mare crater pe locul Pentagonului - chiar și după lovitura unui ”Sarmat” cu echipament non-nuclear - se întrevede perspectiva încetări garantate a ostilităților în Ucraina și în alte puncte fierbinți de pe planetă. Cea mai mare parte a umanității va sprijini cu siguranță forțarea agresorului „exclusivist” la o lume multipolară durabilă și dizolvarea forțată a blocului NATO.

Pe 5 decembrie, ziarul guvernamental chinez Global Times a comunicat că intervenția SUA în conflictul din Ucraina, tendința de a extrage din el maximum de beneficii, au demonstrat necesitatea „zdrobirii hegemoniei brutale a Washingtonului” pentru instaurarea unei egalități adevărate în lume. Aproape simultan, reprezentantul oficial al Ministerului chinez al Apărării Tan Kefei, comentând raportul anual al Pentagonului cu privire la puterea militară a Chinei, a acuzat de facto SUA de reducerea pragului de utilizare a armelor nucleare și proliferarea armelor nucleare prin intermediul acordurilor trilaterale „între SUA, Marea Britanie și Australia, ceea ce le face pe zi ce trece o sursă tot mai mare de conflict nuclear”.

Inevitabilitatea răzbunării

Principalele instrumente și baza „hegemoniei brutale” a SUA sunt disproporționate față de sarcinile apărării naționale ale Pentagonul și NATO, care într-o lume multipolară devin firesc generatoare de conflicte. De fapt, demilitarizarea regimului de la Kiev este un proces vizibil de înfrângere a „hegemoniei” americane în Europa. De aici și împotrivirea acerbă a Washingtonului, noile etape ale escaladării și neglijarea pierderilor colosale ale ucrainenilor (conform Comisiei Europene, peste 100 de mii de militari ucraineni uciși în nouă luni ale operațiunii militare speciale ruse).

Se presupune că Casa Albă nu ar avea „informație detaliată care i-ar permite să-și expună propria viziune asupra celor întâmplate” (este vorba de încercarea de a ataca aerodromurile rusești). Și totuși, încercările Forțelor Armate ale Ucrainei de a ataca aerodromurile militare din regiunile Kursk, Reazan și Saratov pe 5-6 decembrie sunt un joc cu focul celui de-al treilea război mondial.

Aviația pe distanță lungă (DA) face parte din structura (triada) forțelor nucleare strategice ale Rusiei, atacurile ucrainene asupra obiectivelor DA sunt imposibile fără sancțiunea Washingtonului. De aici și responsabilitatea necondiționată a Pentagonului (NATO) pentru furnizarea informațiilor de spionaj (desemnarea țintei) și posibilele consecințele. În timp ce China promite să nu folosească niciodată prima armele nucleare, Rusia își rezervă dreptul de a le folosi în patru situații de agresiune externă. De aceea, conflictul proxy ucrainean nu ar trebui să creeze iluzii de securitate în SUA.

Gazeta The New York Times menționează: „Din februarie, războiul din Ucraina a creat un risc acut de conflict între SUA și Rusia... Este timpul să ne gândim la consecințe”, însă timpul a transformat al Doilea Război Mondial „într-un triumf moral , nu într-o istorie de învățătură". Lecția de istorie se reduce la extinderea perseverentă a puterii americane. Lipsa de îngrijorare cu privire la consecințele războaielor a devenit un drept indispensabil al fiecărui american. Publicația americană notează: „Vladimir Putin controlează mii de arme nucleare, care sunt suficiente pentru a distruge de mai multe ori civilizația”.

Președintele american Joseph Biden exclude folosirea forței pentru protejarea regimul de la Kiev, însă livrările intense de armamente americane și pregătirea specialiștilor FAU la bazele Pentagonului și NATO înmulțesc victimele, întârzie reglementarea pașnică și sunt în esență echivalentul unui conflict militar direct între Statele Unite şi Federaţia Rusă. Regimul marionetă de la Kiev, creat de la bun început în 2014 pentru ostilități împotriva Rusiei, nu este polița de asigurare a Washingtonului.

Publicația Junge Welt scrie că Ucraina reacționează extrem de violent la orice aluzii privind negocierile de pace, deoarece conflictul le oferă funcționarilor arme și bani „în cantități aproape nelimitate”. În joc nu sunt miliardele, ci „pretențiile Occidentului colectiv asupra ordinii mondiale”. Această dependență subliniază inconsistența și lipsa de durabilitate a regimului de la Kiev, creat doar pentru perioada războiului cu Rusia.

Evoluția situației în teatrul ucrainean sub control și în favoarea SUA practic se exclude, deoarece nu răspunde intereselor strategice ale Federației Ruse. Soarta Forțelor Armate marionete ale Ucrainei este pecetluită, indiferent de livrările de arme americane, de iluziile americane cu privire la creșterea „interoperabilității” trupelor ucrainene cu forțele NATO și de durata probabilă a ostilităților. Potențialul militar-tehnologic al Rusiei, rezervele inepuizabile de arme de înaltă precizie fac posibilă lovirea dureroasă a inamicului.

Centrul analitic britanic Royal United Services Institute menționează: „În apogeul luptelor din Donbass, Rusia a consumat în două zile mai multă muniție decât are la dispoziție întreaga armată britanică”. Noua solicitare a administrației Biden de asistență militară pentru Kiev în valoare de 37,7 miliarde de dolari nu va schimba esența a ceea ce se întâmplă. „Hegemonia” este de domeniul trecutului, SUA și NATO au pierdut deja al treilea război mondial, rămâne doar să plătească.