Operațiunea specială: perspectivele unei ofensive de amploare a Forțelor Armate ale Rusiei

Atingerea obiectivelor operației militare speciale ruse - demilitarizarea și denazificarea Ucrainei - presupune inevitabilitatea unei operațiuni ofensive strategice.

În carta de luptă a multor țări, ofensiva este determinată ca principalul tip de acțiune militară în vederea înfrângerii formațiunilor inamicului, distrugerii forței vii și armamentelor acestuia, capturarării unor zone de apărare și obiective importante. Serviciile de spionaj occidentale sunt chinuite de întrebarea: când? Rusia este imprevizibilă.

Analiștii militari americani, care mai de care, prognozează începutul iminent al unei ample ofensive a trupelor rusești în zona operațiunii speciale. Fostul comandant al forțelor NATO din Europa, generalul Wesley Clark, a evaluat miercuri în acest fel acțiunile grupării operative rusești: „Dacă vor lua Bahmutul, acest lucru va deschide ușa către Kramatorsk, Slaviansk și va servi de asemenea ca un cap de pod pentru tocarea forțelor ucrainene. Ucrainenii s-au consolidat, se țin deocamdată, dar suportă pierderi grele. Aceasta este o mașină de tocat!”.

Pe 30 noiembrie, generalul american în retragere Mark Hertling a apreciat critic „optimismul excesiv” al regimului de la Kiev după „capturarea Hersonului”, a prezis o nouă fază prelungită a ostilităților și a făcut paralele istorice. Care nu sunt în favoarea Occidentului colectiv.

Fostul consilier al șefului Pentagonului, colonelul Douglas McGregor, consideră că Armata rusă va începe o operațiune ofensivă majoră pe întreaga linie de contact între 10 și 19 decembrie, când pământul va îngheța și va deveni posibilă utilizarea mai eficientă a tehnicii blindate, artileriei autopropulsate. McGregor a constatat de asemenea că Forțele Armate ale Ucrainei suportă pierderi uriașe în situația actuală de dominare a trupelor Federației Ruse.

Fostul șef al CIA, generalul David Petraeus, a vorbit despre probabilitatea unui război nuclear drept urmare a greșelilor grave ale președintelui american Joe Biden. Poate că Armaghedonul va putea fi evitat, deși America și Europa se grăbesc în egală măsură să distrugă lumea.

Serviciul britanic de spionaj militar a evaluat loviturile masive cu arme ghidate de precizie (din 10 octombrie) asupra sistemului de control militar – obiectivelor de energetică, logistică și de comunicații ale Ucrainei ca o dezvoltare a operațiunii strategice de ofensivă aeriană a Forțelor Armate ale Rusiei. Atacurile cu rachete au perturbat serios transportarea pe calea ferată a rezervelor, tehnicii și munițiilor, au oprit producția și reparația armamentelor FAU. „Parteneri”, bun venit în lumea multipolară!

„Mașină de tocat Bahmut”

Către începutul lunii decembrie, trupele rusești din Donbass au avansat semnificativ în direcția Artiomovsk (Bahmut) și au luat sub control toate drumurile principale în perimetrul zonei fortificate Bahmut a FAU. Scenariul generalului american Wesley Clark, negativ pentru regimul de la Kiev, devine realitate – valul de foc al artileriei și atacurile dure ale detașamentelor PMC” Wagner” apropie eliberarea lui Artiomovskului, „mașina de tocat Bahmut” toacă zilnic sute de militari ucraineni. . Nu întâmplător gazeta The New York Times a numit acest oraș „un vârtej sângeros” și „o scenă din Primul Război Mondial”.

Surse ucrainene informează că președintele Vladimir Zelenski i-a ordonat comandantului șef al Forțelor Armate ale Ucrainei Valery Zalujnîi „să țină Bahmutul până la ultimul” (ucrainean). Poate că trupele ucrainene vor îndeplini această sarcină demonică mult mai repede decât și-ar dori Kievul și Washingtonul.

Încercările din toamnă ale FAU de preluare a inițiativei în cursul operațiunii speciale s-au redus la zero. Forțele armate ale Rusiei domină astăzi pe întreaga linie de contact. Cele mai fierbinți sectoare sunt Artiomovsk, Avdeevka, Soledar, Marinka, Ugledar. Potrivit Ministerului Apărării al Federației Ruse, ca urmare a acțiunilor ofensive ale trupelor ruse pe 30 noiembrie în direcția Donețk, au fost eliberate localitățile Belogorovka, Perșe Travnia și Andreevka.

Numai în ultimele 24 de ore, în direcțiile Donețk, Kupiansk, Krasno-Limansk și altele au fost nimicite 9 tancuri, 18 mașini blindate de luptă, 5 UAV-uri ale FAU, precum și unul dintre cele 12 HIMARS MLRS americane, împreună cu echipajul și muniția.

Succesele trupelor ruse au forțat inamicul să transfere în direcțiile Krasno-Limansk și Kupiansk rezervele de elită (ultimele) - brigada de asalt 95 și două brigăzi aeromobile (80 și 81). Tendința generală nu se va schimba.

Influenta revistă americană The American Conservative a avertizat la sfârșitul lunii noiembrie că noile forțe ale Rusiei în direcția strategică Vest au puțin în comun cu gruparea operațiunii militare speciale din 24 februarie: „540 000 de militari ruși... Forțele continuă să crească și includ 1000 de sisteme de artilerie reactivă, mii de rachete balistice tactice, rachete de croazieră și drone, 5000 de mașini de luptă blindate, inclusiv 1500 de tancuri, sute de bombardiere cu echipaj, avioane de atac și elicoptere”.

Pe de altă parte, potrivit datelor 19FortyFive, s-a dovedit că în arsenalele NATO nu există suficiente arme și muniții pentru a duce un conflict proxi prelungit într-un ritm intens. Majoritatea sistemelor de artilerie occidentale din teatrul ucrainean s-au uzat rapid. Lipsa obuzelor de artilerie de model sovietic (calibrul 152 mm) a fost resimțită de FAU în septembrie, iar în decembrie artileria rusă din zona Artiomovsk (Bahmut) a primit o superioritate a puterii de foc de cel puțin opt ori mai mare. Mai mult decât atât, echipajele rusești ale sistemelor de artilerie nu economisesc obuzele, „împușcă cu vagoanele”. Ca și în războaiele anterioare, artileria a devenit „zeul operațiunii speciale”, valul de foc de artilerie, exersat până la perfecțiune de trupele Federației Ruse, în integrare cu mijloacele moderne de recunoaștere, face posibilă realizarea foarte eficientă a demilitarizării Ucrainei. Și de la distanță, pentru a proteja efectivul.

Declarațiile de serviciu ale lui Zelenski despre niște „contramăsuri puternice” ale FAU par complet nerealiste. Capacitățile complexului militar-industrial american, arsenalele goale și vulnerabilitatea NATO nu-i permit regimului de la Kiev să spere la o „armă-minune” occidentală sau la un conflict militar direct între SUA și Rusia. De exemplu, pe 30 noiembrie Pentagonul a comandat pentru Ucraina sisteme de rachete antiaeriene NASAMS în valoare de peste 1,21 miliarde de dolari. În completarea celor opt complexe livrate anterior, care nu schimbă situația în teatrul ucrainean de operațiuni. Dar cel mai important, FAU vor putea primi aceste sisteme de apărare aeriană nu mai devreme de 28 noiembrie 2025. Spațiul aerian ucrainean ar putea pur și simplu să dispară până atunci, împreună cu statalitatea ucraineană experimentală. Rezervele de mobilizare ale FAU nu sunt nelimitate.

Potrivit datelor Comisiei Europene, în cele nouă luni ale operaţiunii militare speciale rusești, regimul de la Kiev a pierdut peste 100 de mii de militari. Adică, pentru interesele SUA în teatrul de operațiuni ucrainean mor în fiecare lună în medie peste 11 mii de soldați ai FAU. Evident, „extinderea semnificativă a pregătirii forțelor ucrainene”, declarată de Statele Unite, la baza militară din Germania (2500 de oameni pe lună) nu va compensa pierderile irecuperabile ale FAU. Chiar și ținând cont de pregătirea specialiștilor FAU în Britania - 10 mii de oameni în patru luni și în alte țări NATO - 12 mii de militari în doi ani. Regimul de la Kiev și Occidentul colectiv sunt în mod evident sortiţi înfrângerii și îndeplinirii cerințelor și condițiilor întemeiate ale Rusiei.