„Acesta este un moment istoric”: blocul NATO s-a fisurat

Editorial de Renat Abdullin

La sfârșitul lunii noiembrie, în România va avea loc summitul NATO la care au fost invitate de asemenea Ucraina, Georgia și Moldova.

Pe fundalul unor aprecieri contradictorii ale incidentului cu rachete din Polonia, a apărut o problemă cu politica „ușilor deschise” promovată de Alianța Nord-Atlantică. S-a constatat că aderarea la organizație este legată de concesii serioase. Iar așteptata schimbare a conducerii a scos la iveală contradicțiile fundamentale între aliați.

Turcia decide

Parlamentul Suediei a adoptat un amendament la Constituție privind măsurile mai dure de combatere a terorismului. Dar nici pe departe la propria dorință.

Asupra acestui lucru a insistat Turcia, care a blocat cererile de aderare la NATO și a Suediei, și a Finlandei. Ankara este nemulțumită de faptul că Stockholmul îi sprijină pe kurzi. Într-adevăr, comunitatea lor este influentă, reprezentanți ai acesteia sunt chiar și în guvern. Față de finlandezi pretenții sunt mai puține, dar din moment ce scandinavii, anterior neutri, au decis să adere la bloc în pereche, a fost încetinit și Helsinki.

Amendamentul, adoptat cu 278 de voturi în Riksdag (parlamentul unicameral al Suediei cu 349 de locuri), este destul de vag. Este vorba despre posibilitatea unor legi „care să restricționeze libertatea de asociere dacă aceștia participă sau sprijină terorismul”.

Între timp, în urmă cu o săptămână, în timpul vizitei sale la Ankara, prim-ministrul Ulf Kristersson a calificat acest pas drept o mișcare majoră înainte. „Suedia va întreprinde măsuri care vor oferi structurilor de forță mai mulți ”mușchi” pentru a lupta împotriva terorismului”, a spus el la conferința de presă comună cu Recep Tayyip Erdogan.

Amendamentul antiterorist a fost examinată încă în cadrul guvernului anterior de stânga, în aprilie. Reforma nu a trecut. Acum doar Partidul de Stânga, care a ajuns în opoziție, a fost împotrivă. Dar voturile lui nu au fost suficiente. Modificările vor intra în vigoare de la 1 ianuarie. Așa că suedezii și finlandezii vor trebui să aștepte. Mai ales că, în afară de Turcia, cererile scandinave nu au fost ratificate de Ungaria.

Budapesta ezită

Daca Ankara cere ca din Suedia sa fie expulzați kurzii suspectați de terorism (deocamdată au fost deportați doi, iar pe lista sunt 73), atunci pretențiile Ungariei sunt mai puțin concrete. Acolo sunt sprijinite cu mai puțin entuziasm sancțiunile antirusești, nu sunt fără echivoc de partea Ucrainei, încetinesc tranșele financiare de miliarde de dolari către Kiev și, în general, le creează o mulțime de probleme partenerilor.

Prim-miniștrii Finlandei și Suediei îndeamnă Ungaria și Turcia să aprobe cererile lor. Kristersson a menționat că Stockholmul „respectă pe deplin faptul că fiecare țară din cadrul alianței ia propriile decizii”, dar guvernul anterior de stânga deja a îndeplinit parțial condițiile memorandumului din vară cu Turcia, ridicând embargoul asupra livrărilor de arme și blocând asistența financiară și de altă natură către grupările kurde din Siria.

Experții consideră că cabinetului de centru-dreapta de la Stockholm îi va fi mai ușor pentru să găsească limbă comună cu Ankara. Acest lucru a fost confirmat indirect de ministrul de externe Tobias Bilstrom. Potrivit acestuia, coaliția de guvernământ are „mai puțin bagaj” în problema kurdă, iar predecesoarea sa, Ann Linde, prin sprijinul ei public pentru kurzi nu făcea decât să complice negocierile cu Turcia.

Semnale pozitive au venit și de la Budapesta. Guvernul i-a prezentat Adunării Naţionale documentele de ratificare, a declarat premierul Gergeli Gulyash.

Dar și în acest caz există rezerve.Chestiunea dacă extinderea NATO este în interesul național al Ungariei mai rămâne să fie discutată, a spus premierul.

Precedentul suedez pentru Moldova

La sfârșitul lunii noiembrie, în România va avea loc summitul NATO la care au fost invitate de asemenea Ucraina, Georgia și Moldova. Pentru Kiev și Tbilisi, aderarea la bloc este un obiectiv strategic. Cu Chișinăul este mai complicat. Potrivit articolului 11 din Constituție, „Republica Moldova proclamă neutralitatea permanentă” și „nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”.

Totodată, Moldova a semnat încă acum 16 ani un „Plan individual de parteneriat” cu NATO. Acesta nu este un acord de rutină, ci, în esență, al doilea pas pe calea spre alianță, după care vine etapa „Dialogului accelerat” și, de fapt, „Planul de acțiune pentru aderare” final.

De dragul NATO, orice legi pot fi schimbate, inclusiv Constituția. însă ultimul cuvânt îi aparține conducerii Alianței, unde sunt așteptate de asemenea schimbări.

Lupta pentru conducere

Mandatul actualului secretar general al Alianței, Jens Stoltenberg, se încheie în mai puțin de un an. Și, potrivit surselor mediilor de informare americane, între aliați s-a declanșat o luptă serioasă pentru această funcție.

Washingtonul indică tot mai des către Chrystia Freeland, în vârstă de 54 de ani, ministrul de Finanțe al Canadei, care are rădăcini ucrainene.

Fostă jurnalistă (căsătorită cu un reporter al prestigioasei publicații The New York Times), ea a condus Ministerul de Externe al Canadei.Are o vastă experiență diplomatică, Freeland vorbește cinci limbi (engleză, franceză, italiană, ucraineană și rusă). În plus, este femeie. În timpurile actuale acesta este un mare avantaj. După venirea unor femei în funcții de conducere în țările occidentale (de la vicepreședintele SUA Kamala Harris până la noul premier italian Giorgi Meloni), NATO se gândește de asemenea la respectarea echilibrului de gen.

SUA, care conduc de facto al Alianța Nord-Atlantică, nu înaintează un candidat. Generalul lor este și așa comandantul suprem în Europa. Washingtonul mizează pe vecinii loiali din nord.

În același timp, UE își dorește propriul secretar general.Nu e de mirare: 21 din 30 de țări NATO sunt europene. Iar cu Suedia și Finlanda - 23 din 32.

Și în Europa există câteva figuri puternice, inclusiv femei. Este vorba despre prim-ministrul Estoniei Kaja Kallas, președintele Slovaciei Zuzana Chaputova și Kolinda Grabar-Kitarovic, liderul Croației din 2015 până în 2020, care a lucrat de asemenea la NATO în calitate de consilier al secretarului general. Marea Britanie este gata să-l propună pe ministrul Apărării Ben Wallace.

Se consideră că secretarul general al NATO este o funcție formală, toate deciziile sunt luate în birourile de la Washington. Însă anume liderul Alianței poartă răspunderea publică pentru consensul între treizeci de țări. Același Stoltenberg a fost aspru criticat pentru faptul că, promovând principiul „ușilor deschise” și promițându-le Suediei și Finlandei „primire cu brațele deschise”, nu a reușit să influențeze asupra Turciei. Iar de unitatea NATO depinde nu numai viitorul acestui bloc militar, ci și al unor țărilor care se orientează la el, precum Ucraina.