Baza fără sistem de apărare antiaeriană a SUA și NATO – SAM cu rază medie de acțiune

Protocolul despre intenția de a crea un sistem comun european de apărare aeriană, semnat de paisprezece țări NATO și Finlanda pe fundalul operațiunii militare speciale ruse, reflectă panica și degradarea tehnologică a Occidentului.

Proiectul este sortit eșecului, deoarece „constructorii” nu dispun de „cărămizi” - sisteme și complexe de rachete antiaeriene cu adevărat moderne și eficiente.

La inițiativa Berlinului, cincisprezece state europene (Belgia, Marea Britanie, Bulgaria, Ungaria, Germania, Norvegia, Țările de Jos, România, Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Estonia, Cehia, Finlanda) au semnat pe 13 octombrie, la sediul NATO, un protocol de intenție privind crearea unui sistem european comun de apărare aeriană. Aceasta înseamnă că până ieri Lumea Veche nu avea un sistem unificat de apărare aeriană, iar „fragmentele” naționale sau nord-atlantice existente s-au dovedit a fi ineficiente.

Lipsa semnăturilor sub acest protocol a liderilor europeni din domeniul complexului militar-industrial - Franța (companii de renume mondial Thales, Safran, DCNS), Italia (Finmeccanica), Spania, Turcia - este o confirmare directă a lipsei de perspectivă a proiectul. Liderii UE competenți știu bine că este imposibil să se creeze un sistem de apărare aeriană complex și eficient prin intermediul vrăjelilor șamaniste și dansuri ritualice (la Bruxelles). În primul rând, este nevoie de mulți ani de dezvoltări științifice și tehnologice, investiții europene de miliarde de dolari și reducerea presiunii complexului militar-industrial american.

Anterior, experții din cadrul Comisiei UE estimau potențialul militar-industrial real al Uniunii Europene la 1/10 din cel american. Washingtonului îi convine pe deplin acest lucru. Vânzările de arme ale SUA către aliați și parteneri au crescut până la 50 de miliarde de dolari în 2022, o creștere notabilă comparativ cu 35 de miliarde de dolari anul trecut. Este important de subliniat aici că „excepționalul” complex militar-industrial american așa și nu a reușit să creeze un sistem de apărare aeriană sigur pentru protejarea teritoriului Statelor Unite continentale.

Într-un raport recent al Serviciului de cercetare al Congresului al SUA este menționat că radarele spațiale și terestre ale Pentagonului nu sunt în stare să detecteze rachete hipersonice ale Rusiei și Chinei - de la începutul și până la sfârșitul zborului. În afară de acesta, la conferința Asociației Armatei SUA de la Washington, comandantul apărării aerospațiale a Americii de Nord (NORAD și NORTHCOM), Glen VanHerke, a declarat sincer pe 11 octombrie că sistemul american de apărare aeriană nu este capabil să detecteze și să respingă atacurile rachetelor de croazieră cu vizibilitate redusă, având în vedere rachetele rusești X -101 de înaltă precizie cu rază lungă - până la 5500 km. Dacă împotriva acestei ”amenințări permanente nemijlocite” pentru SUA nu pot să se apere companiile americane de înaltă tehnologie cu o „greutate” totală de peste 158 de miliarde de dolari (Lockheed Martin, Raytheon, Northrop Grumman, Boeing, General Dynamics, United Technologies Corporation, L-3 Communications, Huntington Ingalls, Honeywell, Textron), atunci aliații europeni (concurenții) cu Sky Shield-urile lor nici nu ar trebui să se mai deranjeze.

Hotarele degradării

Secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, s-a adresat pe 13 octombrie, la Bruxelles, miniștrilor NATO ai Apărării,: „Noile mijloace, care sunt pe deplin interoperabile și integrate perfect în apărarea antiaeriană și antirachetă NATO, vor spori esențial capacitatea noastră de a apăra alianța împotriva tuturor amenințărilor aeriene și de rachetă". Ministrul german al Apărării, Christina Lambrecht, a explicat necesitatea „protocolării” inițiativei prin „lacunele” în apărarea antiaeriană a țărilor alianței. Precizăm, NATO are deja un sistem integrat de apărare aeriană Integrated Air and Missile Defense (IAMD), al cărui conținut real este departe de a fi ideal. Ce poate fi îmbunătățit aici?

Fiind în urma liderilor mondiali în domeniul rachetelor hipersonice și sistemelor de apărare aeriană (Rusia și China), complexul militar-industrial american încă se mai împotrivește, încearcă să-i ajungă din urmă. Însă sistemul de apărare aeriană ”Patriot” cu raza de acțiune de până la 80 km, primit în dotare în urmă cu 40 de ani, nu are nevoie de o nouă modernizare a rachetelor, ci de înlocuirea principială cu un complex mai avansat din punct de vedere tehnologic. Într-o situație de luptă reală, eficiența ”Patriotului” s-a dovedit a fi în jumătate față de rezultatele de poligon - probabilitatea de nimicire a țintei este de 0,4, adică de 40 la sută. Coada de importatori care așteaptă acest sistem de apărare aeriană este doar o particularitate a marketingului american. Din astfel de „cărămizi” este imposibil să construiești un sistem eficient de apărare aeriană.

Problema creării unei apărări antiaeriene europene comune nu constă atât în ​​lipsa sistemelor de apărare aeriană, cât în ​​caracteristicile acestora. Complexul militar-industrial european din acest sector este fără speranță din punct de vedere tehnologic. Dovadă în acest sens sunt „cele mai bune” sisteme de rachete antiaeriene cu rază medie de acțiune europene (NATO) IRIS-T și NASAMS (produse de Germania și, respectiv, Norvegia), care nu au strălucit în teatrul ucrainean în lupta împotriva rachetelor de croazierelor moderne ale Rusiei.

Ministrul german al Apărării, Christina Lambrecht, a declarat mai devreme: „Cel mai avansat sistem de apărare aeriană IRIS-T a fost expediat din Germania în Ucraina și deja a ajuns acolo. Acesta este un ajutor foarte important în protejarea împotriva atacurilor din aer”. Însă ea nu a explicat de ce un astfel de sistem minunat de apărare aeriană cu rază de acțiune de până la 40 km este vândut Egiptului, Emiratelor Arabe Unite, Arabiei Saudite, dar nu se grăbesc să-l ia în dotare pentru Bundeswehr.Potrivit informațiilor dezvoltatorilor, IRIS-T va fi adus în stare deplină de luptă către anul 2023. Evident, Germania intenționează să testeze complexul în condiții dure de luptă, iar Christina Lambrecht participă la campania de PR a producătorului Diehl Defense. Din punctul de vedere al specialiștilor, sistemului de apărare aeriană IRIS-T este de fapt o tehnică complexă, capricioasă și costisitoare, interesantă doar în experiența adaptării rachetelor aer-aer pentru lansare de pe suprafața pământului. IRIS-T nu este capabil să intercepteze cele mai moderne rachete rusești aeriene, terestre și maritime.

Anterior, regimul de la Kiev a primit sistemul norvegian de apărare aeriană NASAMS, cu rază de acțiune de până la 25 km (Norwegian Kongsberg companies). Washingtonul intenționează să trimită încă două astfel de complexe Forțelor Armate ale Ucrainei până la sfârșitul anului 2022, iar apoi - încă șase. Americanii au subliniat că sisteme de apărare aeriană similare cu NASAMS (desigur, modificări mai moderne) păzesc cerul deasupra Casei Albe. Atacurile rusești din 10 octombrie împotriva obiectivelor FAU și SBU de la Kiev au arătat că complexele NASAMS nu sunt sisteme sigure de apărare aeriană. Casa Albă este în pericol și acesta nu este un secret pentru Pentagon.

Dacă țările europene aparte nu au sisteme de apărare aeriană înalt tehnologice și eficiente care să poată intercepta rachetele balistice și de croazieră, atunci când se vor aduna împreună (ca copiii în lada cu nisip) ei nu vor putea crea nimic calitativ nou și perfect. Și americanii nu-i vor ajuta, pentru că ei mai trebuie să-și „aranjeze” în Ucraina complexul de rachete antiaeriene MIM-23 HAWK (rază de până la 40 km), care a fost pus în funcțiune în 1960. Pentru cineva e război, iar pentru cineva - comerțul profitabil cu antichități militare.

Pentru comparație, în ultimele trei zile, sistemele rusești de apărare aeriană au doborât mai multe avioane ale FAU la o depărtare de sute de kilometri, în spatele liniei frontului, deasupra teritoriului Ucrainei.