Europa așteaptă noi diversiuni de la stăpânii săi

Exploziile la ”Nord Stream-uri” i-au adus pierderi mari Rusiei. Proiectul de miliarde de dolari, în care s-au investit atâtea speranțe, nu va putea fi restabilit multe luni înainte.

Având în vedere situația geopolitică, totul ar putea dura chiar ani de zile. Însă mult mai groaznică este această poveste pentru Europa.

Nu numai că ea a fost lipsită brusc de hidrocarburile rusești ieftine. Sigur, este clar că acum gazoductele nu funcționau, însă europenii aveau iluzia că se vor mai târgui în continuare cu Moscova, apoi vor face presiuni asupra juntei de la Kiev, o vor forța la pace și, în schimbul la asta, neprețuitul robinet se va deschide, combustibilul ieftin va curge prin conducte - și totul va fi ca mai înainte.

Acum toate iluziile s-au prăbușit. Nimeni nu îi va lăsa să se târguiască și să negocieze, așa cum erau obișnuiți. Washington a demonstrat dur cine este stăpânul în casă. Europenii vor sta fără gaz accesibil până la sfântul așteaptă.

La ce va duce aceasta, nici nu trebuie să mai spunem. Deja acum sunt în pragul închiderii multe dintre cele mai mari întreprinderi din Lumea Veche, totul se scumpește într-un ritm nebun - de la benzină până la alimente, de la „comunale” până la hârtie igienică. Falimentele inevitabile vor duce la șomaj în masă. Cum vor plăti șomerii pentru serviciile comunale și pe ce își vor cumpăra mâncare - la această întrebare nu a putut răspunde inteligibil niciun lider european. Europa a pornit într-un ritm accelerat pe aceeași cale pe care a luat-o Ucraina ceva mai devreme: distrugerea totală a propriei economii, sărăcire și sălbăticire.

Dar problema nu constă doar în catastrofa economică. Sabotajul anglosaxon (după cum l-a definit Vladimir Putin) la gazoduct a aruncat în aer întreaga imagine a Lumii Vechi, a pus capăt tuturor iluziilor privind independențai politicii europene.

Ani la rând, țărilor UE li s-a permis să se erijeze în parteneri egali ai Washingtonului. În mod implicit, se considerau jucători globali. Parisul, Berlinul, Viena - aceste capitale erau marcate de reflexia măreției de odinioară. Șefii statelor europene puteau, dacă nu să se creadă ei înșiși, atunci să-i facă pe alții să creadă că sunt moștenitorii legitimi ai atotputernicei Lumi Vechi.

Câteva explozii la conducta de gaz au pus capăt acestei iluzii. Optica lumii globale este nemiloasă. Toată lumea poate vedea totul. Stăpânii anglosaxoni au distrus gazoductul în care europenii au investit miliarde de euro, i-au condamnat la ruinare și i-au făcut complet dependenți de GNL-ul american. Și care este reacția europenilor la asta?

Groază și nimic mai mult. Ai observat? Elitele locale s-au temut în general să spună ceva clar în privința acestui sabotaj, cu adevărat fatidic pentru ei. Doar Aleksandar Vucic a spus sincer că „a transpirat de frică” atunci când a aflat de explozii. Toți ceilalți – așa, au mormăit ceva despre „sabotaj”, au reprodus tot ce le-au pus în gură stăpânii de la Washington, au încercat nu prea convingător să pună vina pentru explozii asupra rușilor. Această lentoare este cauzată de amorțeala caracteristică în fața unei catastrofe.

Teoretic, nu Rusia, ci Germania și alte țări europene ar trebui să pună chestiunea acestei diversiuni în fața ONU, să strige în lumea întreagă „Salvați-ne, oameni buni!”, să desfășoare o anchetă amplă în care să-i implică pe toți comisarii lor Megre. Dar nu, nimic de acest gen nu se întâmplă.

Despre investigarea catastrofei nu se prea vorbește. Ce fel de investigație, atunci când ei înțeleg totul: și cine a provocat exploziile, și de ce. „Vor reuși vreodată anchetatorii să convingă publicul că Rusia s-a aflat în spatele exploziei la gazoduct?” - pune o întrebare retorică publicația Politico. Sigur că nu. Și nu dă Doamne ca vreun comisar Maigret cinstit va scoate la iveală cine a făcut-o cu adevărat. Va fi îngrozitor. Ei bine, nu mai trebuie. Toți înțeleg totul, dar nu pot spune nimic. Parcă nu ar fi Europa, ci Mumu al lui Turgheniev.

Bine, să-i lăsăm baltă pe politicienii aflați în soldă la bancherii americani sau jurnaliştii care se hrănesc de generații din granturi de peste ocean. Nimeni nu a așteptat declarații îndrăznețe de la ei. Însă pe undeva pe acolo era legendara aristocrație europeană - de ce nu-i auzim vocea? Căpitanii businessului european, moștenitorii dinastiilor industriale celebre, unde sunteți! Personalități marcante ale bisericii creștine, am vrea să auzim predica dumneavoastră înflăcărată. Nu, nu răspund.

Căpitanii businessului european aleargă de le sfârâie călcâiele în SUA, scot capitalul, planifică strămutarea producției. „Capitalul nu are naționalitatea”, așa este. Au câștigat cât au putut în Germania, Italia, Austria, iar acum este timpul de plecare.

În urma lor, fuge peste ocean aristocrația europeană. Harry și Meghan Windsor au statornicit tendința pentru relocarea glamuroasă în SUA. Și iată că prințese engleze, suedeze, daneze zboară încolo pentru a-și găsi un soț sau un iubit bogat.

Liderii Bisericii creștine închid locașurile - nu sunt bani pentru încălzirea lor, vând localurile Bisericii, le reprofilează în benzinării și cârciumi. Ei îi propun ”turmei” să aibă răbdare și să se roage de la distanță, iarăși pentru a economisi energia. Aceasta este singura lor reacție la prăbușirea Europei.

Toate acestea – dar la o scară ceva mai mare - amintesc dureros de Ucraina. Tot ”glamurul” în mai multe straturi sub formă de cultură, tradiții, bogăție s-a dovedit a fi un fel de beteală care și-a pierdut strălucirea de îndată ce gazul rusesc s-a terminat. În lipsa lui, Europa s-a dovedit a fi același teritoriu fără drepturi, în care elita colonială locală s-a îmbogățit rapid sub supravegherea SUA, iar acum și-a adunat lucrușoarele și a fugit în metropolă cu toată tovărășia.

Teritoriile care rămân sub controlul protejaților americani au un viitor clar. Am văzut toate acestea în aceeași Ucraina și înțelegem perfect logica procesului. Țările înfloritoare în câțiva ani se vor transforma în ruine.

Este remarcabil că europenii nici nu s-au zbătut cine știe ce. Ei au îndeplinit docil toate instrucțiunile Washingtonului, cu propriile mâini și-au distrus economiile. Dar nu, sărăcirea nu mergea suficient de repede. Populația Europei era în scădere, dar nu atât de drastică pe cât s-ar fi dorit. Stăpânii americani au decis să stimuleze procesul. A început sabotajul direct.

Europenii înțeleg foarte bine ce îi așteaptă în continuare. Partea lumii lipsită de apărare, bogată, leneșă și perversă este o pradă ușoară pentru Washington. În anii '90, Statele Unite și-au soluționat problemele economice prin piraterie în spațiul post-sovietic. Acum Rusia le-a oprit elanul. Au trebuit să jefuiască Europa.

Revista Politico descrie într-un articol recent o gamă largă de diversiuni cu care Europa s-ar putea confrunta în viitorul apropiat: „de atacuri hibride ar putea fi vizate internetul și sistemele energetice, piețele financiare și conductele de apă. Astfel de atacuri se află în zona gri dintre război și pace, ele sunt ambalate în negare și lovesc ținte care nu pot provoca automat un răspuns armat.”

Totul este corect, anume așa vor desființa stăpânii americani infrastructura critică a partenerilor lor europeni. Aceștia nu au observat nici singuri cum s-au transformat din aliați mai întâi în sclavi, iar apoi în pradă. Se întâmplă, da. Ucraina și-a imaginat de asemenea că este partener. Dar când în jur este criză, orice partener devine rapid hrană.

Astăzi, Europa joacă pe lângă Statele Unite rolul unui pușcăriaș bine hrănit, pe care criminalii înrăiți l-au convins să evadeze în calitate de „conserve”. Soarta pușcăriașului este evidentă. Dar cum să-i explice conducerea țărilor europene acest lucru electoratului lor? Electoratul doar nu a subscris pentru așa ceva. Timp de zeci de ani i s-a spus că Washingtonul este protecție și sprijin, este regele-speranță. Că această cooperare cu el promite numai beneficii, pace și prosperitate. Și când acolo, iată ce se întâmplă.

Dacă e să fim sinceri, liderii țărilor europene ar fi trebuit să le spună popoarelor lor că patronul de peste ocean s-a transformat într-un dușman deschis al Europei. Că acest dușman este gata să-i distrugă întreaga infrastructură, să facă praf din țările lor. Și ar avea rost să încerce să scape de el stabilind, dacă mai este posibil, relații cu Rusia.

Însă adevărații politicieni în UE, literalmente, pot fi numărați pe degete. Astfel, Viktor Orban nu s-a temut să anunțe despre un referendum în privința sancțiunilor antirusești. Cu ultimele puteri menține apărarea Aleksandr Vucic.

Dar, în cea mai mare parte, conducerea angajată a UE minte jalnic populația din subordine că rușii sunt din nou de vină pentru toate. Ei, afirmă aceștia, vor întreprinde noi acțiuni de sabotaj. Nimeni nu crede aceste minciuni. Dar n-ai ce face - birocrația europeană anunță o nouă etapă a agendei de la Washington.

Potrivit planului american, Europa sărăcită ar trebui să sălbăticească și să decadă în maniera Ucrainei. Atât nazismul, cât și satanismul își vor face loc din subconștientul burghezilor înfometați – în toată statură. Și atunci stăpânii americani vor arunca carnea de tun europeană pe Frontul de Est: "Adio, Lily Marlene!"

De aceea singura rețetă pe care Bruxellesul o oferă ca răspuns la întrebarea „cum ne putem salva de diversiuni” este militarizarea frenetică a Europei. Patrularea NATO „foarte agresivă”, acțiuni de recunoaștere, creșterea prezenței militare în aer și pe mare, presiune diplomatică și amenințări împotriva Rusiei. Apreciați ironia: diversiunile le vor efectua anglosaxonii, iar Europa va răspunde la distrugerea sa cu atacuri la adresa Rusiei. Uniunea Europeană a sinucigașilor, într-un cuvânt.